In cautarea nuantelor

Well, seems like we're gonna do your thing, but we're doing it my way.

 Nu exista arta fara suferinta. Sau cel putin asa umbla vorba. Dupa initialul "Deh,ma lesi?" am revenit asupra afirmatiei.
 Sa pornim de jos. Cert e ca in momentele de extaz nu prea-ti arde de creat arta. Ai asculta o melodie, da' te descurci si fara, ai vedea un film da' mai bine lasa, arta e rareori creata pentru oameni fericiti si demoralizant de rar de catre oameni fericiti.
 Urcand o treapta si privind in trecut iti cam dai seama ca nu prea le-a fost bine artistilor astora. Eu il am in minte pe Eminescu atunci cand ma gandesc la vieti de artisti trecuti: omu' ala n-a prea fost vesel, in ochii mei.
 Nu neg ca arta se poate face la buna dispozitie, dar personal nu prea am gandit verde printre hohote. E doar o opinie din pseudo-experientele mele, nu sustin ca nu se poate.
 Si-atunci de ce sa nu te arunci in gura leului?
 Sa fim veseli,nu? Daca iese bine n-avem nimic de comentat, iar daca iese rau... Cel putin sentimentele vor fi suficient de puternice cat sa mai gandesti ceva care,cine stie, poate o sa te ajute intr-un moment viitor.
 Si-atunci e de mers pe "take a chance", ca nu prea sunt variante in care iesi pe pierdere.
 Apoi, mai sunt si momentele in care e clar ca bine nu iese. E clar ca nu-i de tine, e clar ca n-ai ce cauta acolo, da' e la fel de clar ca de frecat mintea tot ti-o freaca. Si-atunci las-o s-o frece, abia nu rugineste.
 Gandirea este pornita de orice, cu conditia ca acel orice sa fie ceva.
 Eu as defini ceva-ul ca o pe ceva format cumva din unul sau mai multe componente de baza. Obligatoriu, ca ceva sa fie ceva si nu nimic, ceva trebuie sa contina fie o idee care sa merite atentia, fie un sentiment, fie, un beneficiu de natura fizica.
 Divertismentul nu e ceva. E incetarea a orice, fizic si intelectual. Divertismentul foarte foarte rar contine idei, cu atat mai rar sentimente, asadar, gandirea e pornita de multe chestii dar nu de divertisment.
 Acum, divertismentul nu-l vad lipsit de rol. Sunt momente in care tot ce vrei este nimic, un vid de idei si sentimente . Nevoia absentei totala e mereu discutabila dar niciodata neglijabil.
 Si mai e postul negru.
Umbla vorba  ca te aduce mai aproape de Divinitate.
Invitat la o masa la un moment dat, simtindu-ma usor incomod, am mancat foarte putin. M-am scuzat, elegant(nu, chiar nu) prin faptul ca mamanc putin de fel. Replica gazdei a fost : "Ha, cine mananca putin gandeste mult."(da, apoi a adaugat "Gandesti multe prostii,ha?") Replica ce-am primit-o m-a amuzat pe moment dar cand m-am intors la ea efectul a fost de "mindblow".
 Lipsa hranei fizice(ee?) pare ca duce, intr-adevar, la o dezordine in corp, ceea ce declanseaza o stare meditativa, insotita de o usoara ridicare a capului in nori si desprindere a picioarelor de pe pamant, de altfel asemanatoare cu cea declansata de luna plina, prezenta aici de fata, oboseala sau bautura.
 Gandesti mai mult, clar. fiind in post, si scopul jocului fiind imbunatatirea relatiei cu Divnitatea, gandurile se indreapta incolo si deci te apropii, clar de Dumnezeu.
 Dar vreau sa merg mai departe. Cred, fara suficiente argumente in momentul asta si fara foarte multa cercetare in spate, ca daca nu mananci gandesti mai mult. Probabil nu mai bine, dar cred ca mai mult. La fel si cand nu dormi, la fel si cand bei suficient cat sa mai poti gandii, cred ca chestiile astea te fac sa gandesti.

Sunt cateva ganduri desprinse din luna plina, dar sunt ale mele( interpretabil si ca mele).