Ca un 11 ani cu parintii plecati de acasa.
Simt ca-i doua noaptea si crap de somn, dar nu vreau sa ma culc pentru ca pur si simplu acum pot sta pana dimineata treaz.
Si cand o sa simti ca ai prea multe de facut, aminteste-ti cum e sa nu stii ce e de facut. Sa astepti ca un erou bolnav sa-ti treaca raceala ca sa poti salva lumea.

Oblivion. Please.

Macar cateva zile...