Mai bine-as vorbi singur.

Chiar, mai bine as vorbi singur. Nu-i ceva de povestit, asa ca as putea sa incep sa vorbesc singur.
Poate mi-s mai sincer asa, vorbind singur.
Ma-ntreb, daca as avea de ales, daca m-as baga in seama...


A-nceput cum trebuia sa-nceapa. Cum era calculat sa-nceapa. Cum era clar ca e singura posibilitate sa-nceapa. Daca e sa-nceapa, tre'sa inceapa fara miza, ca daca nu-i miza esti sigur ca n-o dai de pamant.

Si-a fost miza mica,
Si-am pariat,
Si-am castigat.

Si imi amintesc, ca si atunci, ma uitam la miza aia mica. Miza care-mi sta inca pe mana. Miza mica ce esti tu. O dragutenie de miza. Acum, nici macar nu mai e completa.

Si de fiecare data cand nu mergea, imi aminteam miza, si-mi aminteam ca era ok.

Miza a crescut. A ajuns mare. A ajuns  foarte mare. A ajuns de cateva ori la punctul in care nu era cale de-ntoarcere, asa ca nu mi-am permis regrete.

Si-a fost rau
si-a fost bine
si mereu a fost.

Pana n-a mai fost. Pana a inceput sa nu mai fie.
Inca stau si ma-ntreb daca a fost un pretext sau un motiv, si daca motivul a fost pretext sau pretextul a fost motiv.

Si-au fost 5 zile, si-am zis ca asa-i. Am stat alea 5 zile si ziceam: asta inseamna. E a 6a zi. Am fortat presupunerile mele fictive in realitate. Evident, miza era deja suficient de mare cat sa o dau de pamant. Si-am dat-o.

Acum imi plang lacrimile. Nasol ca n-am ce-mi plange, da'imi plang ce am. Si parca lacrimile astea uscate-mi ard fata.

A fost.

Si pana la urma
tot din tine a fost.

Si cu cat fugi de decizii
Cu atat le decizi mai mult.

7 luni jumate.

A fost.

Mi-e groaza.
Mi-e groaza sa nu fie iar.

Si daca acum ar trebui sa fie bine...

Nu. Acum e rau. Mai rau de-atat nu va fi.

Va fi
Si stiu.


Cateodata ma-ntreb...
daca as avea de-ales...

Oare eu m-as asculta?

Tic. Si tac. Si gata.