duminică, 26 aprilie 2015

ma simt helpless ba
helpless.
nu hopeless,
da' simt ca ma ia cu innebunituri si n-am cu cine vorbi in pana mea.
nuj ce fac ba,
sa mor io,
imi dau astia timp sa ma gandesc la munca si ma omoara cu totul.
ca-mi plang de mila
si plang degeaba, si n-am macar cui sa plang,
cine sa-mi dea un cap in gura,
un sfat,
ceva.

am mintit,
m- am si v- am mintit cand am zis ca-mi place.
sau mi-a placut si acum nu mai rezist presiunii.



in mortii mamei ei de treaba, e doar o fata pentru dragostea ffsului.


mi-s singur ba,
mi-s singur
si mi-i frica sa nu raman asa.



poate nici nu-mi place de ea asa mult, dar ar fi eroic s-o las balta
sau sa n-o las balta?

cica acceptarea si enjoyrea suferintei.
eu cu cine pana mea votez?


si-ntre toate astea am examene.

sa mor io ca nu vad cale de nesinguratate si neinnebunire vara asta.
si nuj daca mai suport o vara de izolare.










ar trebui sa ma las de lol


da' pe bune,
poate-o fi un test.o posibilitate sa ma dau mare in fata mea.
poate nici nu stiu cata singuratate pot duce
poate nici nu stiu cat pot lupta cu mine pentru o persoana
poate nici nu stiu ce vreau sa dovedesc
sau sa-mi dovedesc
sau cat de jos pot ajunge
placandu-mi.
sau sus, in dezgust.



dac.as sti intrebarile n-ar mai avea farmec cautarea raspunsurilor,
nu?



si asta doar dupa o zi de munca.
vai de persoana care m-ar scoate din singuratate,
cate-ar trebui sa-mi indure.


pe bune, cre-ca-i bine pana la urma.
pai serios, s-o gasesc acum pe eaua elelor, as da cu ea de pamant de-ar fugi pana-n capatul zilelor.


sunt foarte departe de ce-mi doresc sa fiu,
nici macar eu nu sunt sigur ca ma plac, ce sa mai zic de-a ma accepta.


daca ea, oricare ar fi, apartinand lui N,
daca ea m-ar placea asa cum sunt, nu cred c-as mai deveni ce vreau sa fiu si ce urmeaza sa fiu,
macar pen'ca atunci nu i-as placea ei.


stiu ca va fi bine bai, si incerc sa-mi savurez inclusiv suferintele, da-i greu ba.
ii greu.

si mai ales singuratatea, si incertitudinea pe baza de singuratate, mi-s asa grele-n spate.
acum pe bune, e plangere de sine explicita.


mnuj, ma simt cateodata coplesit. reformulez, nu E greu, MI-E greu. simt ca-i o tona desi poate nu-i.


nu-i momentul, e clar. imi creste o peteche misto de aripi incet incet. e periculos sa-mi gasesc inainte sa stiu incotro vreau sa zbor.

cumva aiurea ca dorintele-mi sunt batute cap in cap cu visele. cu visele mele-ar merge relatii mai casual, da' eu vreau poezia vietii.

nuj, nuj cu cine-as putea si dac-ar trebui sa vorbesc chestiile astea.
mi s-a spus ca nu face bine sa le tin pentru mine,
sper ca mi s-a spus prost.

si-apoi, totusi, ce-mi fac cu asta ?

daca-mi merge s-ar putea sa stagnez cu ea. daca nu, mi-i sa nu stagnez singur.

ideea de baza e ca orice fac sa fac cumva sa nu stagnez, ca atunci ii bai.

am idei geniale, exagerate si tampite. Altceva pls ? Macar un criteriu de selectie?

s-o joc pasiv ? s-o joc riscant? s-o joc dupa examene sau o fi cam tarziu ?

se pare ca nu mi-s asa bun sfetnic in fata intrebarilor directe.

echilibru intre vointa si rabdare. But mutually exclusive and collectively exhaustive.

nu-i chiar moca, asa-i ?

ai grijă pe unde-ț lași mintea să-ți fluture data viitoare.

ș-apoi imaginează-ț, 5 zile pe saptamana ca asta.

dar 7 !

gândește-o și vez' cum o joci.

nu-i rău, bagă.


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu