si stai si te gandesti,
fara diacritice,
si daca... dac-as fi mers pe concret?
nu. concret, te-ai fi ars initial, si n-ai ajuns unde-ai fost.
dac-as fi mers pe sigur?
n-ai fi putut merge pe sigur.
nu era nimic sigur in pozitia aia.
dac-as fi incercat ceva total iesit din comun?
nu. balanta era in partea cealalta din start.
dac-as fi incercat, totusi,
sa fac din postarea asta ceva mult mai scurt si mai relevant?
cred c-ai fi uitat la ce te referai de fapt.
si-ajungi
sa speri
sa vrei
s-astepti...
mnuj frati, some games you just can't win.
cateodata pur si simplu mergi pe ce-ti mare ideal si faci ce poti mai bine individual
si pierzi colectiv.
ma gandesc, si vaelin, individual a facut perfect. a gandit-o cum trebuie, a actionat-o cum trebuie, si-a jucat cartile cat de bine-a putut. si-a jucat cartile, cum a putut sa-si joace cartile, pentru ca altfel nu... poti
adica pur si simplu, suntem produsul circumstantelor.
da, avem liber arbitru, si putem in punctul a sa incepem sa ne gandim si sa stabilim care vrem sa fie punctul b si sa pornim spre el,
da' nu.
nu
nu
nu.
punctul b nu-i ales de tine cand esti in punctul a.
punctul b e ales de circumstante, de tot ce-ai trait, tot ce ti s-a facut, si, din ce-ai gandit din cauza ca ai trait si ti s-a facut
punctul b
nu-l alegi in punctul a.
punctul b e ales de mult timp. inca de cand primu' jucator a facut prima miscare, totul se-ndrepta spre punctul b.
faptul ca scriu acum ce scriu e consecinta a ce-am trait in ultimele 2 ore,
dar ce-am trait in ultimele 2 ore e strict consecinta a ce-am trait mereu inainte de alea 2 ore.
e consecinta a unei aprecieri, a unei indiferente, a unei nereusite, a realizarii lipsei de semnificatie a nereusitei, a realizarii ca nu mai merg pe reusitele pe care-ar trebui sa merg de umpic cam mult timp
e...
stand alone complex.
paname'.
facem ce facem din cauza a ce ni se face si ni se face ce ni se face din cauza a ce-am facut
it's like,
n-ai cum s-o... rupi. sa spargi curgerea. incerci sa setezi directia ideala, dar o faci pentru ca in directia asta ai mers pana acum. ai castigat, si-ai pierdut, si-ai invatat si n-ai invatat destul si totul te-a dus la azi,
acum,
gandul asta.
nu ma-ntelege gresit,
nu cred intr-o soarta predestinata din punctul 0,
cred ca punctul 0 a dus la tot ce se-ntampla acum si tot ce se va-ntampla de-acum.
vorbim de-un numar infinit de universuri in care-ai fi facut altceva,
dar de ce-ai fi facut altceva?
ai fi ales sa nu treci pe rosu, dar n-ai fi ales niciodata sa nu treci pe rosu daca nu se intampla ceva care sa te-avertizeze ca s-ar putea intampla naspa
nu stiu.
poate ca doar incerc foarte inconstient sa-mi gasesc scuze
dar...
ce paname' fac?
stau si miros aerul de 23 iunie de la geamul unui apartament din tari cu kilt si-mi dau seama ca e un aer...
meditativ. un aer de vreau mai mult, un aer de vreau ma bine,
un aer pe care am batut strazi in miez de noapte, am scartait leagane in parc, ironic, m-am simtit infinit, si, recent, am stins tigari neterminate.
si am stat si m-am gandit cand a fost bine, de fapt.
mirosea a toamna,
a diminetile in care ajungeam calare pe bicicleta la asda la 5,
de fapt,
mirosea, dubios, a ancuta si a aproape-chestii nereusite, si-a improv soc, si-a iesiri din care n-am stiut cum sa profit.
promit.
incotro?
pe bune?
incotro?
a fost un moment in care-am simtit ca, de fapt, tot ce-am reusit n-am reusit, ci pur si simplu s-a intamplat dintr-o nereusita.
pe bune, am impresia cateodata ca, de fapt, tot ce sunt, am scriu, gandesc,
e consecinta unei chestii care nu mi-a iesit.
am impresia ca, desi s-ar putea sa urc,
fiecare pas pe scara e rezultatul esuarii unui pas pe-o scara care mi-a parut mult mai importanta.
23/06/15.
oficial, vacanta asta, nu am evoluat cu nimic.
de la mijlocul lui mai,
cand am terminat cu ultimele examene.
am stat 5/7 acasa
am jucat lol, culmea, nici macar n-am progresat in rang,
am recitit o carte Da, am inceput, recent, sa recitesc a doua din trilogie,
am iesit la o bere cu un coleg,
am mers la concertul Ala care a fost mai mult decat mi-as fi putut dori,
am avut niste discutii, si niste ganduri, for that matter of fact, cu raluca, care n-au avut relevanta potrivita,
am avut niste ganduri singuri cu potential productiv, dar distrugatoare interior,
mortii ma-si,
pana la urma, cre'ca am si taiat-u cu huiran, cre'ca si aia se pune,
am aplicat fara tragere de inima la un charity shop, si mi s-a raspuns cu aceasi lipsa de tragere de inima.
.
.
.
23 iunie, ba,
pe bune, ii 23 iunie.
am asigurat un drum incoace
si merg tot mai mult pe-al asigura pe un al doilea care, speram noi, o sa aiba un impact serios undeva
poate-s egoist dar o sa-mi fortez egoismul:
dar eu?
eu, 1 singular.
problemele-mi fundamentale. singuratate, comunicare.
goldu' ala,
semi-u' ala
charity shopu' ala
planurile adevarate de vara,
pare ca nu se misca nicaieri. pare ca nu le misc nicaieri.
pare ca m-am oprit din alergat doar pentru ca am ramas fara player
si pare ca incerc sa-mi gasesc satisfactia in ceva ce...
nu.
problema-i alta,
incerc sa-mi gasesc satisfactia in ceva ce pare ca n-am de gand sa folosesc ca o portita spre mai mult.
nuj,
simt ca raman in urma cu mine. simt ca azi, 23/06/15...
nu. mint. sunt mult mai departe decat anu' trecut. si mult mai departe decat acum doi ani.
poate nu trag linia cum trebuie, totusi.
pana si muzical, am muzica noua care-i ce trebuie, si stiu in continuare si muzica veche.
am taiat legaturi, dar am tras concluzii din ele. altfel zis, am tot cam atatea legaturi cat in perioada singura de data trecuta, dar stiu mai mult.
problema-i...
problema-i ca simt ca stau, de fapt. simt ca stau fara....
nu stiu. simt ca-s pe locuri, dar simt ca fiti gata-ul nu mai vine.
ca n-are de gand sa vina,
ca ma pierd in pretexte si-mi neglijez motivele.
si cre'ca si chestia asta e cumva...
cumva cumva.
ca incerc s-aduc toata vina pe capu' meu ca sa stiu ca daca ma rezolv pe mine va fi ok.
sa fim seriosi, meciu' trecut oricat de bine-as fi jucat-o eu, n-am fi avut nicio sansa.
sunt factorii externi,
sunt multi factori externi,
si dezvoltarea pe plan intern e si ea foarte afectata de factorii externi,
d-aia aberam inconstient mai sus despre consecinte si suma actiunilor trecute.
nu,
nu tine doar de tine,
ii greu, bai.
mai ales, ii greu cand si cand castigi lupte mici, nu stii sa abuzezi de avantaju' ala si sa le treci in plan mai mare.
de fapt, poate dac-ai fi mers spre dreapta atunci ai fi avut o sansa. poate dac-ai fi jucat-o cum ai asternut-o, dar ai fi facut mai bine, si ceilalti ar fi facut mai bine,
dar nu, ba
nu
nu
nu.
oricat de mult o duci,
si dac-ai fi jucat-o absolut perfect,
ceea ce n-ai fi facut-o, pentru ca n-ai cauzele necesare-n spate,
n-ai fi ajuns la final.
mnuj.
ii..
tarziu.
a trecut mai bine de-o luna de la sesiune.
intr-o saptamana ai musafiri.
si tot ce ai in cap
e ca nu esti persoana pe care ai vrea persoana pe care-ai vrea s-o placi s-o placa.
gandu' principal, de fapt.
gandu' cel mai infricosator. infiorator chiar, e ca s-ar putea sa te placa cineva acum
pentru ce esti acum
si apoi cand o sa fii ce-o sa vrei sa fii n-o sa te mai placa
sau,
poate mai rau,
n-o sa fii ce o sa trebuiasca sa fii pentru ca cineva te place pentru ce esti deja.
ma-ntreb cat de departe sunt, de fapt, azi de ce-am fost ieri.
ma-ntreb in ce masura mai seman, totusi.
ma-ntreb, mai rar, si de obicei p-ascuns, cand o sa fiu multumit de ce sunt.
nu cand o sa ma uit in oglinda si-o sa zic "ok", sau cand o sa ma uit la poza mea de profil si-o sa zic "dap.". nu.
ma-ntreb cand o sa fie o seara, poate chiar de marti, si-o sa ma gandesc la ieri, alaltaieri si azi
si-o sa analizez situatia si-o sa fiu "mmmda. asa a trebuit facut, asa am facut, asa facem mai departe."
si-aproape ca ma-nspaimainta, sau poate chiar departe de-aproape,
ca nici atunci
n-o sa fie meritul meu.
ma gandesc
c-ar trebui sa ma gandesc
ca-s prea exigent cu mine. dar trag linie si chiar....chiar mi-i greu sa fiu ok.
si-acum ma ia un zambet nepotrivit,
dar...
mnuj bai.
pasari cantand in armuri de otel
si eu fiind furtuna
si-un univers in asteptare.
some games you just can't win.
and some days.... some days you just can't win. you just can't get it right. you spin around, you turn it on and off. and you try, and you try, and...
si poate ca, de fapt,
nu vorbim despre persoana 1 aici.
poate vorbim despre persoana 0,
adresandu-se persoanei 1.
si poate totusi vorbim, despre persoana 0.
poate si-acum asteapta-n coaja mea,
poate corpul asta ascunde, de fapt,
mai mult decat ganduri si cutite-nfipte-n propriile oase,
poate vorbim totusi despre persoana-ntai.
poate eu,
sunt persoana Zero.
I am the storm,
so wait!
'mi-as picioarele.
heavy stones fear no weather.
fara diacritice,
si daca... dac-as fi mers pe concret?
nu. concret, te-ai fi ars initial, si n-ai ajuns unde-ai fost.
dac-as fi mers pe sigur?
n-ai fi putut merge pe sigur.
nu era nimic sigur in pozitia aia.
dac-as fi incercat ceva total iesit din comun?
nu. balanta era in partea cealalta din start.
dac-as fi incercat, totusi,
sa fac din postarea asta ceva mult mai scurt si mai relevant?
cred c-ai fi uitat la ce te referai de fapt.
si-ajungi
sa speri
sa vrei
s-astepti...
mnuj frati, some games you just can't win.
cateodata pur si simplu mergi pe ce-ti mare ideal si faci ce poti mai bine individual
si pierzi colectiv.
ma gandesc, si vaelin, individual a facut perfect. a gandit-o cum trebuie, a actionat-o cum trebuie, si-a jucat cartile cat de bine-a putut. si-a jucat cartile, cum a putut sa-si joace cartile, pentru ca altfel nu... poti
adica pur si simplu, suntem produsul circumstantelor.
da, avem liber arbitru, si putem in punctul a sa incepem sa ne gandim si sa stabilim care vrem sa fie punctul b si sa pornim spre el,
da' nu.
nu
nu
nu.
punctul b nu-i ales de tine cand esti in punctul a.
punctul b e ales de circumstante, de tot ce-ai trait, tot ce ti s-a facut, si, din ce-ai gandit din cauza ca ai trait si ti s-a facut
punctul b
nu-l alegi in punctul a.
punctul b e ales de mult timp. inca de cand primu' jucator a facut prima miscare, totul se-ndrepta spre punctul b.
faptul ca scriu acum ce scriu e consecinta a ce-am trait in ultimele 2 ore,
dar ce-am trait in ultimele 2 ore e strict consecinta a ce-am trait mereu inainte de alea 2 ore.
e consecinta a unei aprecieri, a unei indiferente, a unei nereusite, a realizarii lipsei de semnificatie a nereusitei, a realizarii ca nu mai merg pe reusitele pe care-ar trebui sa merg de umpic cam mult timp
e...
stand alone complex.
paname'.
facem ce facem din cauza a ce ni se face si ni se face ce ni se face din cauza a ce-am facut
it's like,
n-ai cum s-o... rupi. sa spargi curgerea. incerci sa setezi directia ideala, dar o faci pentru ca in directia asta ai mers pana acum. ai castigat, si-ai pierdut, si-ai invatat si n-ai invatat destul si totul te-a dus la azi,
acum,
gandul asta.
nu ma-ntelege gresit,
nu cred intr-o soarta predestinata din punctul 0,
cred ca punctul 0 a dus la tot ce se-ntampla acum si tot ce se va-ntampla de-acum.
vorbim de-un numar infinit de universuri in care-ai fi facut altceva,
dar de ce-ai fi facut altceva?
ai fi ales sa nu treci pe rosu, dar n-ai fi ales niciodata sa nu treci pe rosu daca nu se intampla ceva care sa te-avertizeze ca s-ar putea intampla naspa
nu stiu.
poate ca doar incerc foarte inconstient sa-mi gasesc scuze
dar...
ce paname' fac?
stau si miros aerul de 23 iunie de la geamul unui apartament din tari cu kilt si-mi dau seama ca e un aer...
meditativ. un aer de vreau mai mult, un aer de vreau ma bine,
un aer pe care am batut strazi in miez de noapte, am scartait leagane in parc, ironic, m-am simtit infinit, si, recent, am stins tigari neterminate.
si am stat si m-am gandit cand a fost bine, de fapt.
mirosea a toamna,
a diminetile in care ajungeam calare pe bicicleta la asda la 5,
de fapt,
mirosea, dubios, a ancuta si a aproape-chestii nereusite, si-a improv soc, si-a iesiri din care n-am stiut cum sa profit.
promit.
incotro?
pe bune?
incotro?
a fost un moment in care-am simtit ca, de fapt, tot ce-am reusit n-am reusit, ci pur si simplu s-a intamplat dintr-o nereusita.
pe bune, am impresia cateodata ca, de fapt, tot ce sunt, am scriu, gandesc,
e consecinta unei chestii care nu mi-a iesit.
am impresia ca, desi s-ar putea sa urc,
fiecare pas pe scara e rezultatul esuarii unui pas pe-o scara care mi-a parut mult mai importanta.
23/06/15.
oficial, vacanta asta, nu am evoluat cu nimic.
de la mijlocul lui mai,
cand am terminat cu ultimele examene.
am stat 5/7 acasa
am jucat lol, culmea, nici macar n-am progresat in rang,
am recitit o carte Da, am inceput, recent, sa recitesc a doua din trilogie,
am iesit la o bere cu un coleg,
am mers la concertul Ala care a fost mai mult decat mi-as fi putut dori,
am avut niste discutii, si niste ganduri, for that matter of fact, cu raluca, care n-au avut relevanta potrivita,
am avut niste ganduri singuri cu potential productiv, dar distrugatoare interior,
mortii ma-si,
pana la urma, cre'ca am si taiat-u cu huiran, cre'ca si aia se pune,
am aplicat fara tragere de inima la un charity shop, si mi s-a raspuns cu aceasi lipsa de tragere de inima.
.
.
.
23 iunie, ba,
pe bune, ii 23 iunie.
am asigurat un drum incoace
si merg tot mai mult pe-al asigura pe un al doilea care, speram noi, o sa aiba un impact serios undeva
poate-s egoist dar o sa-mi fortez egoismul:
dar eu?
eu, 1 singular.
problemele-mi fundamentale. singuratate, comunicare.
goldu' ala,
semi-u' ala
charity shopu' ala
planurile adevarate de vara,
pare ca nu se misca nicaieri. pare ca nu le misc nicaieri.
pare ca m-am oprit din alergat doar pentru ca am ramas fara player
si pare ca incerc sa-mi gasesc satisfactia in ceva ce...
nu.
problema-i alta,
incerc sa-mi gasesc satisfactia in ceva ce pare ca n-am de gand sa folosesc ca o portita spre mai mult.
nuj,
simt ca raman in urma cu mine. simt ca azi, 23/06/15...
nu. mint. sunt mult mai departe decat anu' trecut. si mult mai departe decat acum doi ani.
poate nu trag linia cum trebuie, totusi.
pana si muzical, am muzica noua care-i ce trebuie, si stiu in continuare si muzica veche.
am taiat legaturi, dar am tras concluzii din ele. altfel zis, am tot cam atatea legaturi cat in perioada singura de data trecuta, dar stiu mai mult.
problema-i...
problema-i ca simt ca stau, de fapt. simt ca stau fara....
nu stiu. simt ca-s pe locuri, dar simt ca fiti gata-ul nu mai vine.
ca n-are de gand sa vina,
ca ma pierd in pretexte si-mi neglijez motivele.
si cre'ca si chestia asta e cumva...
cumva cumva.
ca incerc s-aduc toata vina pe capu' meu ca sa stiu ca daca ma rezolv pe mine va fi ok.
sa fim seriosi, meciu' trecut oricat de bine-as fi jucat-o eu, n-am fi avut nicio sansa.
sunt factorii externi,
sunt multi factori externi,
si dezvoltarea pe plan intern e si ea foarte afectata de factorii externi,
d-aia aberam inconstient mai sus despre consecinte si suma actiunilor trecute.
nu,
nu tine doar de tine,
ii greu, bai.
mai ales, ii greu cand si cand castigi lupte mici, nu stii sa abuzezi de avantaju' ala si sa le treci in plan mai mare.
de fapt, poate dac-ai fi mers spre dreapta atunci ai fi avut o sansa. poate dac-ai fi jucat-o cum ai asternut-o, dar ai fi facut mai bine, si ceilalti ar fi facut mai bine,
dar nu, ba
nu
nu
nu.
oricat de mult o duci,
si dac-ai fi jucat-o absolut perfect,
ceea ce n-ai fi facut-o, pentru ca n-ai cauzele necesare-n spate,
n-ai fi ajuns la final.
mnuj.
ii..
tarziu.
a trecut mai bine de-o luna de la sesiune.
intr-o saptamana ai musafiri.
si tot ce ai in cap
e ca nu esti persoana pe care ai vrea persoana pe care-ai vrea s-o placi s-o placa.
gandu' principal, de fapt.
gandu' cel mai infricosator. infiorator chiar, e ca s-ar putea sa te placa cineva acum
pentru ce esti acum
si apoi cand o sa fii ce-o sa vrei sa fii n-o sa te mai placa
sau,
poate mai rau,
n-o sa fii ce o sa trebuiasca sa fii pentru ca cineva te place pentru ce esti deja.
ma-ntreb cat de departe sunt, de fapt, azi de ce-am fost ieri.
ma-ntreb in ce masura mai seman, totusi.
ma-ntreb, mai rar, si de obicei p-ascuns, cand o sa fiu multumit de ce sunt.
nu cand o sa ma uit in oglinda si-o sa zic "ok", sau cand o sa ma uit la poza mea de profil si-o sa zic "dap.". nu.
ma-ntreb cand o sa fie o seara, poate chiar de marti, si-o sa ma gandesc la ieri, alaltaieri si azi
si-o sa analizez situatia si-o sa fiu "mmmda. asa a trebuit facut, asa am facut, asa facem mai departe."
si-aproape ca ma-nspaimainta, sau poate chiar departe de-aproape,
ca nici atunci
n-o sa fie meritul meu.
ma gandesc
c-ar trebui sa ma gandesc
ca-s prea exigent cu mine. dar trag linie si chiar....chiar mi-i greu sa fiu ok.
si-acum ma ia un zambet nepotrivit,
dar...
mnuj bai.
pasari cantand in armuri de otel
si eu fiind furtuna
si-un univers in asteptare.
some games you just can't win.
and some days.... some days you just can't win. you just can't get it right. you spin around, you turn it on and off. and you try, and you try, and...
si poate ca, de fapt,
nu vorbim despre persoana 1 aici.
poate vorbim despre persoana 0,
adresandu-se persoanei 1.
si poate totusi vorbim, despre persoana 0.
poate si-acum asteapta-n coaja mea,
poate corpul asta ascunde, de fapt,
mai mult decat ganduri si cutite-nfipte-n propriile oase,
poate vorbim totusi despre persoana-ntai.
poate eu,
sunt persoana Zero.
I am the storm,
so wait!
'mi-as picioarele.
heavy stones fear no weather.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu