din stanga-n-dreapta despre artiști

posibil din cauze de tunnel vision,
posibil pentru ca doar asta-mi trece prin minte-acu',
 da' am impresia ca artistii nu parasesc niciodata. si-o-sa-ncep s-o iau pe dealuri de-aici.




banuiesc, nefondat si strict din auzite, ca artistii n-au nevoie decat sa aiba pe cineva langa ei. n-au nevoie de viata buna, de dragoste adevarata, de prostii d-astea. ei au nevoie sa fie-ntr-o relatie.

poate nu vad, sau poate nu vreau sa vad, dar mereu ea sau el frânge inima și pleacă.
de la somebody that i used to know
la love me or not,
la probleme de memorie,
la you give love a bad name







la asta.





cred că e pur și simplu greu să trăiești cu artiști.
că artiștii
nu sunt oameni care să fie ai tăi
ci sunt ai tuturor.

artistul e trup și suflet al omenirii. sentimentele artistului sunt publice, lacrimile artistului devin lacrimile publicului, vocea, mâna, mintea. corpul. și inima artistului, de fapt, devine un loc public.
și-atunci,
artistul nu poate iubi și fi iubit de un individ individual
fără a renunța
la relația universală cu Universul.




fără nicio legătura,
a 1 singularului,
cu artisticăraia.