progresiv

incepand pe melodia asta:



si cumva sperand sa termin cu ceva ce n-am in minte in momentu' asta.

 nu pricep,
sau nu vreau sa pricep,
sau nu cred ca-i ok,

cum cele mai misto amintiri devin cele mai naspa amintiri.

pe bune, eram in seaton cu olga, jane si agir, la miezu' noptii si fix cat trebuie de ametiti si falsam pe melodia aia.

mi se rupe sufletu',
cumva,
cand o aud.

imi venea sa sar restu' episodului,
doar pen'ca am auzit melodia aia.

ma simt atat de groaznic pentru toate prieteniile lasate-n aer,
 si pentru toate failurile sociale,
ca nu pot sa ma gandesc la momentele misto din viata mea fara sa ma ia depresia.

 care-i...
smecheria?

chiar nu ma intereseaza decat endgame-ul?

sau nuj,
chiar... nu stiu.

si-atunci "traiti acu', ba, ca din asta o sa zambiti tot restu' vietii",
pana si aia-si pierde sensu'?

oare chiar ar trebui s-o las mai moale
s-o joc sigur universal,
in speranta ca o sa am 3 amintiri misto la care sa ma pot gandi cu drag in loc sa am mai multe la care sa ma gandesc cu regret?


si,
pana la urma,
ce pana mea atata regret?


am lasat,
mi-am lasat voie la un moment dat sa am un subiect, un moment de regret, si-acum brusc incep sa regret chestii?

nu era vorba ca nu-mi permit?


nuj.
nuj pe ce melodie sa termin,
da' mi se pare... neok.
ca si ce-am trait,
parc-am trait in jos.

meh.
poate-o fi ca sa traiesc in sus mai incolo.
poate-ar fi trebui sa ma culc cand am ajuns acasa.



*haha lol unrelated