inexplozii

ma lasa incomplet
ma aproape-completeaza total si-apoi se termina.
simt ca daca ar fi cu un minut mai mult as deveni altceva. n-as mai fi eu, sau as fi si mai eu.

daca asta-i directia-n care muzica romaneasca alternativa sa indreapta
da, va rog. va foarte-rog

adica astea:
ăștia și ăștialalți

acum, poate-oi fi foarte subiectiv. poate pur si simplu sunt inca marcat pana-n oase de concertul ala, iar astea doua doar au cumva acelasi sentiment ca asta, care mi se pare de o putere greu descriptibila, si e cu atat mai greu sa o descriu in contextul concertului, desi pe album ei o sting așa.

sau, poate chiar is teribil de bune.


sunt curios cum o sa le stinga astialalti.