chestii pe care nu o sa le zic, gandesc sau accept vreodata

simt
nevoia
sa urlu.


nuj cum sa zic, ca aia-n animeuri, ca

ca sum 41 la inceputu' melodiei noots,


sa-mi iau campii si sa alerg pana nu mai pot sa alerg. pur si simplu sa alerg,
sa dau pumni in copaci,





indescriptibil.


mi-i teama,

baga-mi-as picioarele

is nesigur pe mine si imi tremura gandurile,


simt ca pot s-o frec

ca pot sa frec dizertatia, sau ca nu pot sa nu frec  dizertatia
si mi-i teama ca nici macroeconomia nu-s in stare s-o duc,

pen-ca-i grea


pen-ca nu am destul timp


simt ca nu am destul timp,

baga-mi-as picioarele.



simt  ca-i luna plina 

desi nu-i luna plina


si ca sunt insuficient si ca

si suficientul pe care-l am
nu-i destul.




si ca si jumatea de sfert de speranta la o sansa care exista o sa sa frece

.

.
.

ma simt
frustrat


in momentu' asta aia ma simt. frustrat. daca as juca ceva in momentu' asta, as urla la coechipieri.
daca cineva ar incerca sa faca conversatie cu mine
as fi jeg.


pentru ca ma simt frustrat
de ideea ca nu stiu daca o sa ma descurc

ca nu stiu daca o sa fie bine.
nu in final
panamea, in final cre'ca stiu ca o sa fie bine, finalu' e doar un concept, asa ca se imperecheaza cu conceptul ca la final o sa fie bine

si nu acum
acum
e bine.

in t2. in viitorul apropiat.

maine. sambata. luni, marti si joi, pentru moment


simt
c-am nevoie de ajutor

si fiecare sansa sa fac ceva
o s-o transform intr-o sansa sa cer ajutor,
si nu voi face destul.


pana mea.

mai mi-s si eu om cateodata.

mai ales aici.

nuj ce fac.
probabil ma gandesc cam mult.
sau prea putin.
sau nu in directia potrivita.


rgh.
nu-mi plac cand mi-s asa slab.

banuiesc ca toti suntem,
da' asta nu ma incalzeste.

incet.
incetincetincet.