m-apropii de pietre si-ncerc sa tac.
sau,
acknowledgement
cum,
pana mea?
poate din lipsa de altceva, dar ma simt,
atat de marcat.
de atatea chestii iremarcabile, insesizabile, aproape inacceptabile.
am intrat intr-o parte diferita a animeurilor,
mai ales,
diferita de ce obisnuiesc sa vad
si ma gandesc,
cum
panamea?
sa pot discuta chestiile astea cu o singura persoana?
obisnuiam sa ma gandesc, si inca sper, si inca ma gandesc, cumva
ca saunt in cautarea unei persoane cu care sa ma-nteleg, cu care sa-mi impartasesc toate chestiile de genu',
dar,
cum pana mea?
white album 2 mi-a frecat mintea atat de enorm intr-un fel atat de aproape-simplu,
si continui sa revad haikyuu si sunt constant, continuu, acum, la a 4a vizionare, lovit, marcat... scarr-uit... cicatrizat, iremediabil, de felu' in care-i facut.
si blend s si servant x service, si cum nu suport working, si cum m-a lovit, dar nu neaaparat impresionat...
made in abyss.
si, toate ideile din arakawa under the bridge
si soundtrackul, si sentimentul general de "da, facem!" din hanasaku iroha
si astea doar de curand.
.
.
.
si ala,
trapeze... kuchu burako.
si ping pong the animation si .
.
.
tatami galaxy(? cre'ca.)
si sunt din toate colturile, si din toate felurile si sunt atat de...
beautiful, pana mea. heart breaking, healing, warming, destroying si rebuilding
si muzica oh helloilor,
ultima parte de la caesar,
si trecerea dintre pale white horse si where is your rider,
si
motivu' pentur care streetlight sunt senzationali si petnru care nu-i ascult,
si pentru care dub fx si pendulum vor fi mereu in playlistu' meu,
si melodiile alea, fix alea, de la ben howard,
si aproape tot de la omam,
si sentimentu' care ma ia cand ascult muzica romaneasca buna.
si crestinism, divinintate, sin, sacrifice, guilt, relationship with god.
si-atatea,
atatea ne-small talk-isme,
atatea chestii care nu-s legate nicicum de evenimentele de zi cu zi,
sau,
macar,
de jocurile cu care-mi petrec, practic, majoritatea timpului
unde pana mea,
cine pana mea,
cum... pana mea imi permit sa am pretentia sa discut toate treb'ile astea cu cineva?
.
.
.
i mean.
poate d-asta au nevoie oamenii de multi prieteni
poate,
de fapt,
nici nu conteaza asa tare toate treb'ile astea.
nuj.
nu mai j'.
pana mea, bă.
hang in there.
sau,
acknowledgement
cum,
pana mea?
poate din lipsa de altceva, dar ma simt,
atat de marcat.
de atatea chestii iremarcabile, insesizabile, aproape inacceptabile.
am intrat intr-o parte diferita a animeurilor,
mai ales,
diferita de ce obisnuiesc sa vad
si ma gandesc,
cum
panamea?
sa pot discuta chestiile astea cu o singura persoana?
obisnuiam sa ma gandesc, si inca sper, si inca ma gandesc, cumva
ca saunt in cautarea unei persoane cu care sa ma-nteleg, cu care sa-mi impartasesc toate chestiile de genu',
dar,
cum pana mea?
white album 2 mi-a frecat mintea atat de enorm intr-un fel atat de aproape-simplu,
si continui sa revad haikyuu si sunt constant, continuu, acum, la a 4a vizionare, lovit, marcat... scarr-uit... cicatrizat, iremediabil, de felu' in care-i facut.
si blend s si servant x service, si cum nu suport working, si cum m-a lovit, dar nu neaaparat impresionat...
made in abyss.
si, toate ideile din arakawa under the bridge
si soundtrackul, si sentimentul general de "da, facem!" din hanasaku iroha
si astea doar de curand.
.
.
.
si ala,
trapeze... kuchu burako.
si ping pong the animation si .
.
.
tatami galaxy(? cre'ca.)
si sunt din toate colturile, si din toate felurile si sunt atat de...
beautiful, pana mea. heart breaking, healing, warming, destroying si rebuilding
si muzica oh helloilor,
ultima parte de la caesar,
si trecerea dintre pale white horse si where is your rider,
si
motivu' pentur care streetlight sunt senzationali si petnru care nu-i ascult,
si pentru care dub fx si pendulum vor fi mereu in playlistu' meu,
si melodiile alea, fix alea, de la ben howard,
si aproape tot de la omam,
si sentimentu' care ma ia cand ascult muzica romaneasca buna.
si crestinism, divinintate, sin, sacrifice, guilt, relationship with god.
si-atatea,
atatea ne-small talk-isme,
atatea chestii care nu-s legate nicicum de evenimentele de zi cu zi,
sau,
macar,
de jocurile cu care-mi petrec, practic, majoritatea timpului
unde pana mea,
cine pana mea,
cum... pana mea imi permit sa am pretentia sa discut toate treb'ile astea cu cineva?
.
.
.
i mean.
poate d-asta au nevoie oamenii de multi prieteni
poate,
de fapt,
nici nu conteaza asa tare toate treb'ile astea.
nuj.
nu mai j'.
pana mea, bă.
hang in there.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu