cica echilibru' vine de la ureki.
si n-o fo' nimic major, da' brusc am inceput sa stau in picioare.
am inceput sa stau in picioare si sa tremur mai putin,
care,
la mine, care tremuram destul de mult, e o schimbare majora. o schimbare majora pe care n-am observat-o dar am simtit-o
si brusc am inceput sa vorbesc mai mult cu oamenii
si sa vorbesc mai bine
si mai cu-ncredere si mai fara tremurici
si chiar daca tremuriciu' nu cauza lipsa de incredere,
din cauza cauzalitatii in teorie s-a creat o corelatie in practica
si-atunci am inceput sa fiu mai social
mai ales in grupuri mari,
mai ales in grupuri mici, unde se observa tot
am inceput sa ma misc mai bine, miscarile sa fie mai naturale
nu mult mai naturale,
dar putin ca sa fie suficient.
am inceput si s-aud mai bine,
ceea ce m-a facut sa nu mai fiu asa sperios, pentru ca stiu ca orice-ar fi as putea sa aud,
si sa nu mai fiu asa stresat,
frustrat,
pentru ca nu ma intereseaza ce se aude pentru ca stiu ca as putea auzi daca ar fi ceva important
si-atunci si si multitaskingu' meu a inceput sa-mi fie cu o raza mai eficient.
si sunetele din exterior au inceput sa fie,
nu cu mult, chiar cu putin,
mai puternice decat sunetele din interior,
daca tinitusu' ala abia-l auzeam oricum
acum abia abia-l aud,
asa ca lumea-i ciu o idee mai vie.
cica si urechea muzicala si ritmu' s-ar conecta cumva cu urekile,
nu atat cu auzul, logic si rational,
cat cu urekile,
asa ca muzica brusc a devenit o idee mai clara.
asa ca am inceptu sa fredonez phone in a pool putin mai apropiat de varianta pe bune,
si sa-nteleg ci inteleg ce-ncerca cookie sa-mi cante ieri si sa
nu cu mult, chiar cu putin,
pot sa imit si sa ma coordonez mai bine.
mi-a fost mai usor sa merg la biserica si sa ma integrez pentru ca, desi n-am fost in stare in continuare sa particip foarte mult la cantat,
am inteles mai bine ce se-ntampla si am putut sa ma adaptez la situatie.
explozie.
mi-am zis c-o sa incerc sa devin punctual.
nuj daca asta se tine ca nepunctualitate.
imi zic ca exista niste peroane teribil de misto in juru' meu de care ma ascund pentru ca n-am ce sa le ofer si ca atunci cand o sa simt ca am ce sa ofer o sa iau legatura cu ele si-o sa fim cei mai buni prieteni si cel mai misto grup si cel mai misto cuplu.
si-o sa am o sursa de venit ok, si-o sa ma joc v'o 2 ore pe zi guild wars (teribi, teribil de misto jucaria 'ceia), si-o sa ies la muntaiala macar o data la doua saptamani si-o sa am conversatii misto noaptea si sesiuni eficiente de munca dimineata.
da' pentru asta,
tre' sa ma spal in ureki.
someday, somehow. s-ar rasuci-n canapea ben folds dac-ar sti c-am inceput pe o idee de-a lui si m-am intors pe nickelback.
nici nu mai linkez someday somehow de la nickelback pen'ca am impresia ca suna mult mai bine-n capu' meu oricum.
naufragiațiii.
ah. ci bine ca m-am gandit din timp. auz', mai bine varianta asta :D
https://www.youtube.com/watch?v=VNMms_zGbnI
primele 5 minute, gen.
si n-o fo' nimic major, da' brusc am inceput sa stau in picioare.
am inceput sa stau in picioare si sa tremur mai putin,
care,
la mine, care tremuram destul de mult, e o schimbare majora. o schimbare majora pe care n-am observat-o dar am simtit-o
si brusc am inceput sa vorbesc mai mult cu oamenii
si sa vorbesc mai bine
si mai cu-ncredere si mai fara tremurici
si chiar daca tremuriciu' nu cauza lipsa de incredere,
din cauza cauzalitatii in teorie s-a creat o corelatie in practica
si-atunci am inceput sa fiu mai social
mai ales in grupuri mari,
mai ales in grupuri mici, unde se observa tot
am inceput sa ma misc mai bine, miscarile sa fie mai naturale
nu mult mai naturale,
dar putin ca sa fie suficient.
am inceput si s-aud mai bine,
ceea ce m-a facut sa nu mai fiu asa sperios, pentru ca stiu ca orice-ar fi as putea sa aud,
si sa nu mai fiu asa stresat,
frustrat,
pentru ca nu ma intereseaza ce se aude pentru ca stiu ca as putea auzi daca ar fi ceva important
si-atunci si si multitaskingu' meu a inceput sa-mi fie cu o raza mai eficient.
si sunetele din exterior au inceput sa fie,
nu cu mult, chiar cu putin,
mai puternice decat sunetele din interior,
daca tinitusu' ala abia-l auzeam oricum
acum abia abia-l aud,
asa ca lumea-i ciu o idee mai vie.
cica si urechea muzicala si ritmu' s-ar conecta cumva cu urekile,
nu atat cu auzul, logic si rational,
cat cu urekile,
asa ca muzica brusc a devenit o idee mai clara.
asa ca am inceptu sa fredonez phone in a pool putin mai apropiat de varianta pe bune,
si sa-nteleg ci inteleg ce-ncerca cookie sa-mi cante ieri si sa
nu cu mult, chiar cu putin,
pot sa imit si sa ma coordonez mai bine.
mi-a fost mai usor sa merg la biserica si sa ma integrez pentru ca, desi n-am fost in stare in continuare sa particip foarte mult la cantat,
am inteles mai bine ce se-ntampla si am putut sa ma adaptez la situatie.
explozie.
mi-am zis c-o sa incerc sa devin punctual.
nuj daca asta se tine ca nepunctualitate.
imi zic ca exista niste peroane teribil de misto in juru' meu de care ma ascund pentru ca n-am ce sa le ofer si ca atunci cand o sa simt ca am ce sa ofer o sa iau legatura cu ele si-o sa fim cei mai buni prieteni si cel mai misto grup si cel mai misto cuplu.
si-o sa am o sursa de venit ok, si-o sa ma joc v'o 2 ore pe zi guild wars (teribi, teribil de misto jucaria 'ceia), si-o sa ies la muntaiala macar o data la doua saptamani si-o sa am conversatii misto noaptea si sesiuni eficiente de munca dimineata.
da' pentru asta,
tre' sa ma spal in ureki.
someday, somehow. s-ar rasuci-n canapea ben folds dac-ar sti c-am inceput pe o idee de-a lui si m-am intors pe nickelback.
nici nu mai linkez someday somehow de la nickelback pen'ca am impresia ca suna mult mai bine-n capu' meu oricum.
naufragiațiii.
ah. ci bine ca m-am gandit din timp. auz', mai bine varianta asta :D
https://www.youtube.com/watch?v=VNMms_zGbnI
primele 5 minute, gen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu