vineri, 18 ianuarie 2013

Dezgust

Şi, de dor ce îmi era,
am făcut stelele
praf.

status quo?

kidule, tu kidule.

vai de tine, kidule. vai de ce-ai visat si de ce ti-ai propus.
vai de cine-ai fost si cine-ai zis ca n-o sa ajungi niciodata
vai de capu' tau de kid artistic.
vai de vietile tale. de miile tale de vieti. de tot ce-ai crezut vreodata ca-i o mie de vieti.
vai de tot ce-ai sperat vreodata, kidule. vai de toate nenorocirile tale
si vai de norocu' tau, kidule.
cum pleci tu,kidule?
unde pleci,tu kidule?
el o sa gaseasca mereu pe cineva la care o sa tipe.
ea o sa gaseasca mereu motive sa planga
si tu o sa pleci mereu, kidule
o sa pleci, ca asta ai vrut mereu, de fapt. sa pleci.
o sa te duci si-o sa te ia Gaia.
o s-o iei tu pe ea!
o sa faci cumva, kidule.
o sa faci cumva.
o sa-i lasi in urma, kidule.
pe toti
pe toti nenorocitii
pe toti pe care-ai sperat sa-i uiti
pe toti pe care-ai sperat sa-i ierti
pe toti pe care-ai sperat ca i-ai iubit
sau macar ca ti-a pasat
cumva
pe toti, kidule.
o sa te duci si n-o sa mai stie nimeni de tine
o sa te duci si o stii tu de tine
ca acuma stiu toti de tine
numa' tu nu stii, kidule.
te-ai pus pe facut planuri mari,kidule
te-ai pus pe invatat
te-ai pus pe cantat
te-ai pus pe crescut chipurile!
te-ai pus de-o saptamana
si e miezu' noptii dintre joi si vineri si nu dormi.
te-a rupt o saptamana, kidule
te-a rupt grav de tot
te-a rupt pan' sa tremuri cu pixu' in mana
te-a rupt pan' sa numeri pan' la 7
te-a rupt numarand pana la 11 si ramanand fara aer,kidule
te-a rupt pan' sa nu dormi
sa nu dormi de prea multa galagie
sa nu dormi ca se tipa in casa
sa nu dormi ca se tipa in minte
sa nu dormi ca nu esti in stare, kidule
ca nu esti in stare sa ajungi departe
ca nu esti in stare sa o duci la capat
ca nu esti in stare sa inveti
ca nu esti in stare sa canti
ca nu esti in stare sa vorbesti
ca nu esti in stare sa iubesti
ca nu esti in stare si nu stii
nu stii nimic, kidule
nu stii nimic de tine
nu stii nimic de nimeni
nu stii nimic de ce-ar trebui sa stii
si ce-ar mai trebui sa stii?
ar mai trebui sa stii ce-ar fi de stiut
ar trebui sa stii cum sa aflii ce-ar fi de stiut
sa aflii de ce-ai fost bou
sa aflii de ce esti ce esti
si de ce-o sa ajungi
de ce o sa ajungi?
kidule, nu te intreaba nimeni
kidule,
pentru ca raspunzi prea mult, kidule
kidule
pentru ca speri prea mult,kidule
pentru ca visezi albine 4 nopti la rand
pentru ca nu te inteapa, in niciuna din noptile alea
pentru ca nici nu mai stii daca esti prea obosit sa dormi
sau prea adormit sa-ti dai seama ca esti obosit
nu-i bine,kidule
e rau de tot, kidule
da' n-o sa mai fie, kidule.


kidule
kidule?
kidule!
18 ani, kidule.
18 si-o buca' de vreme.
18 si nu mai esti kid
18. vez' de tine.
18, si vrei mai multi

sa nu tampesti,
sa nu uiti visul
sa nu urasti
sa nu uiti ca singuru' lucru' pe care-l faci e sa iubesti
sa nu te opresti din ras
sa nu uiti ca-i bine

si atunci cand e rau
nu e rau
e "in lucru".

ori e bine
ori " se lucreaza"

pen'ca daca-i rau
e pen'ca accepti raul

nu accepti raul
bagi inainte. mergi spre bine

kidule, tu, omule.

joi, 3 ianuarie 2013

best wishes

ca de la 2012 la 2013.
Din 3.1.13

am baut mai bine decat a fost nevoie, dar nu ce a fost nevoie
am mancat mai corect decat a fost nevoie, dar nu cum a fost nevoie
am cantat mai inspirat decat a fost nevoie, dar nu unde a fost nevoie
am jucat mai potrivit decat a fost nevoie,
dar nu a fost nevoie


am citit mai bine decat a fost nevoie, dar nu ce a fost nevoie
am muncit mai corect decat a fost nevoie, dar nu cum a fost nevoie
am scris mai inspirat decat a fost nevoie, dar nu unde a fost nevoie
am fugit la timp,
dar nu a fost nevoie

am gandit mai bine decat a fost nevoie, dar dupa ce a fost nevoie
am complimentat mai frumos decat a fost nevoie, dar nu pe cine a fost nevoie
am aruncat mai mult decat a fost nevoie,
dar nu a fost nevoie

am urat mai mult decat a fost nevoie, dar nu a fost nevoie
am iubit mai mult decat a fost nevoie,
dar nu destul

am fost mai mult decat a fost nevoie
dar n-am fost eu.



19.07.13. de aducere-aminte.

miercuri, 12 decembrie 2012

De-a doăşuna

 21 de la  Cristina  .
De reflectat la 1 pe zi si gasit o melodie care sa justifice.
Pentru mine.

1 verde
2 roşu
3 Eu
4 rece
5 a minţi
6 plăcut
7 altfel
8 a vrea
9 toamna
10 foc
11 vant
12 Ea

marți, 4 decembrie 2012

2 noaptea.De maine.

Lumea n-are nevoie de lovesici.
Lumea n-are nevoie de visatori pasivi
Nu are nevoie de umbrele unor idealisti
Nu-i trebuie aproape oameni buni
Sau aproape oameni cu care sa porti conversatii placute
Sau oameni aproape veseli
Aproape optimismul e o masca murdara a pesimismului
Aproape cum nu se poate mai departe de realism
Nu vrei sa fii semi-tu
Nu vrei sa faci semi-ceva
Nu regreti. Pur si simplu nu o faci
Esti nemultumit? Multumeste-te.
Nu-ti convine? Schimba.
Nu gandesti fara finalitate in actiune
Nu renunti la ceva daca nu stii ca e necesar sa o faci
Accepti ce ai facut
Accepti consecintele
Nu invoci ceva ce nu poti schimba
Inveti. Inveti din toate. inveti din tot.
Nu stai cu fata in pamant.
Nu te plangi
Nu te certi
Esti stapanul lumii tale
Esti visatorul realist.
Idealistul activ.
Esti cel care-ti materializeaza visele
Ala esti tu.
Aia faci tu.
Ai doar vise si saci de praf de stele
Iti ajung.
Fa-ti realitate.
Din idei,ambitii si actiuni
Viata nu sta dupa tine.
Alearga dupa ea.

miercuri, 28 noiembrie 2012

esente

"sa inveti sa  dai drumul lucrurilor la care tii cel mai mult"
 ca sa-ti dai seama ca nu iti e frica sa pierzi nimic

nenorocirea aia de viata
 ii poti da drumul oricand
stii ca poti pierde orice
de ce te tempi?
de cine te temi?
cum de te temi?
cum iti permiti sa te te temi?
nu-ti e rusine sa te temi?
bagta-ti mintile in cap si ia o gura de realitate
nu ai decat de castigat.
viata e o padure si esti singur intre frunze
nu iti e frica sa nu rupi crengile copacilor cand mergi
o faci din plictiseala
o faci din necesitate
esti tu si viata
viata iti ofera si iti ia
las-o sa-ti ia.
da-i tu
ajut-o sa iti dea
ia-ti singur
fiecare zi e o poteca
fiecare om e un copac
ia tot din tot ce vezi si nu te opri
pentru ca nu e nimeni care vine sa te salveze
asa ca salveaza-te singur
invie
ridica-te
zboara.

duminică, 25 noiembrie 2012

Pretexte existentiale.


Mi-a trecut prin cap acum, la cateva saptamani dupa ce l-am lasat pe Rothfuss.

Ascultand se naste omul.
Cunoasterea-ncepe-n a sti.
Si ascult pentru c-am un nume
Si in speranta
de a fi.

Omului i se ofera posibilitatea de a sti.. I se da, i se arata.  I. Se. Vine de la sine, crescand incepi sa stii. Chiar senzatiile iti ofera informatii, informatii pe care, odata ce le primesti, stii. Cand stii nimic nu poate sa te contrazica.. Stii, stii ca stii si stii ca si ceilalti stiu. Daca si tu stii si altii stiu,  suntem toti o apa si-un pamant. Noi stim.Si apare intrebare "De ce ceea ce stii tu ar fi mai bun decat ceea ce stiu eu?" Si atunci nu te intereseaza ce stiu altii despre ceea ce stii si tu. Te intereseaza,pe de alta parte,ce stiu altii despre ceea ce nu stii tu. Si asta, insa, in conditiile in care te intereseaza, pentru ca e posibil sa stii ca nu te intereseaza. Si acumulezi date, multe, despre orice. O persoana iti spune ceva, stii acel lucru, persoana urmatoare care va incerca sa iti vorbeasca despre acel lucru va fi respinsa pentru ca deja stii. Exista si alte cazuri. Odata ce stii, cand cineva vrea sa vorbeasca cu tine tu accepti discutia, insa tot ce faci e sa iti sustii ideea, evident, pentru ca  tu stii. Indiferent de calitate argumentului, nimic nu te va clinti. De ce? Pentru ca atunci cand doua persoane discuta despre ceea ce stiu, are dreptate, intotdeauna, persoana I. Singular.

Intreband creste omul.
Viata incepe intelegand
Si intreb pentru ca stiu,
Si-n incercarea
de-a trai.

Omul trebuie sa accepte posibilitatea de a intelege. Trebuie,  sa ceara aceasta posibilitate, sa o caute, dar in primul rand sa o accepte. Intelegerea se intampla atunci cand ai doua idei care se contrazic una pe alta, iar tu nu poti sa negi verdicitatea niciuneia. Asadar, trebuie sa accepti o a doua idee, lucru care devine primul pas in drumul de la a sti la a intelege.
A intelege este a constientiza ca nimic din ceea ce stii nu este sigur si ca exista undeva in lume cateva idei care pot, bineinteles, cu aprobarea ta, sa iti demonstreze opusul a fiecarei certitudini pe care o ai.
Intelegerea inseamna nevoia de a contrazice o axioma si placerea de a vedea acul de absolut in carul cu absurd.
Baza societatii ar trebui sa fie, intr-o lume ideala, intelegerea. Cererea de cunostinte  avand ca scop final intelegerea absoluta. Intelegerea absoluta la nivel constient este o utopie, insa aceasta se petrece in subconstient.

Singura metoda pentru exprimarea absolutului devine coliziunea constientului cu subconstientul. Pentru aceasta insa trebuie parasit constientul, patruns in subconstient iar apoi fortata intoarcerea la constient.   Intervalul de timp dintre momentul in care traiesti in subconstient si cel cand revii cu picioarele pe pamant este momentul cand ideea atinge hartia. Este atunci cand acea pastila de intelegere absoluta se strecoara in pahar.
Pentru ca solutia obtinuta sa devina placuta este nevoie de timp. Timp in care compozitia se omogenizeaza.
Timpul dilueaza acea idee minuscula. Daca lichidul este prea mult, atunci se pierde gustul absolutului, daca este prea putin atunci gustul devine prea puternic,fiind greu de suportat sau chiar de acceptat. Precizia cu care se aproximeaza cantitatea de lichid necesara pentru a transforma esenta, precum si tipul lichidului, stau la baza actiunii de a numi.
A cunoaste este un joc de v-ati ascunselea cu absolutul. A numi este a-l gasi. A cunoaste numele unui lucru inseamna a avea putere deplina asupra lui. A numi un lucru este exercitarea acestei puteri.
Omul este incapabil de a numi.Omul se bazeaza pe a stii si pe a intelege. Certitudinea ii ofera siguranta, dar il limiteaza, fiind o bariera in intelegerea deplina.Si atunci renunta la a sti. Pentru a fi capabil sa numeasca, omul renunta la orice certitudine si refuza orice axioma.
Lipsa sigurantei este acceptarea haosului si contopirea cu el. Este, in final, refuzul fericirii.
Nu este placut. Nu este o intelegere echitabila.. Omul renunta la a sti totul pentru a accepta sa inteleaga putin in speranta ca, la un moment dat, va reusi sa numeasca o farama din ceea ce intelege.
Omul renunta la a fi om in speranta ca intr-o zi va putea numi. Isi refuza numele in speranta gasirii altor nume. Atunci cand omul numeste prima oara cu adevarat, este momentul cand numele lui se schimba, de fapt.


Scriind se inalta omul
Arta incepe-n a numi
Si scriu,pentru ca-nteleg
Si in speranta
de-a muri.