Vreau...

Stiu,
Stiu ca vreau cam des.

Si vreau cam mult.

Muncesc la Asda si invat economie si management. Supravietuiesc pana maine, uneori fac cate ceva si pentru poimaine.


Vreau, ingrozitor de mult.


Vreau sa tind spre infinit, ocazional.



Stiu, mami. Om simplu, mami. Incet si ok, sa ma-nteleg pe mine, si sa ma bucur de ce mi se ofera din exterior, cumva. Stii? Sa fie faptul ca exista leaganul, ca  exist pe el, si ca e noapte, si ca vin de la munca obosit si ca, cumva nu ma asteptam.


Dar vreau, pe bune, vreau sa fiu eu infinit.

Vreau mai mult decat sa simt infinitul, vreau sa fiu infinitul.

Vreau sa fiu zeu, pe bune.

Vreau sa fiu eu zeu, sa ma simt eu zeu, sa simt ca eu, eu sunt zeul ala in momentul ala


Dar invat economie
si muncesc la Asda.

Si supravietuiesc pana maine
uneori fac cate ceva si pentru poimaine

Dar nu-mi ajunge.

Pe bune. 



Nu des. Nu zilnic. Stiu ca nu merit. Stiu ca nu meritam, niciunu, dar vreau sa lucrez spre infinitizare.
Si simt
Ca nu asa.






Doar vreau. Ce jegos ma simt.

ziua...

nu mai are niciun vis de-asemanare cu ziua
iar noaptea

noaptea-i o dubioasa, si ea.

am ajuns la 4 jumate sa ma gandesc ca pot dormi 4 ore azi,
deci nu-i moarte de om

iar eu,

personajul principal...

eu...

nici in oglinda nu mai seman.


cred ca nici privirea nu-mi mai seamana.

mereu am visat sa am o privire de luptator.
de om hotarat
de invingator.

acum...
ma mai intalnesc cu mine, din cand in cand.
ma mai intreb ce mai fac
si imi raspund sec.

stiu ce mai fac,
la ce bun sa
fac conversatie?

pentru noptile negre,
sa stii ca au fost odata albe.

ca-n povesti
au fost
ca niciodata.

stii cand te bate vantul tare de tot
si ti-e frig de crapi, si te chinui sa faci fiecare pas
si-ti deschizi si geaca, numa'asa,
in sfidare?

 

overdrive

sunt aici.
da, sunt aici.
si-n alte spe locuri.

sunt...
o cana de cafea.

brusc,
sunt o cana de cafea.

daca n-ar fi o cana de cafea,
fie ea mica,
fie mare
fie mijlocie

n-as fi.

asa ca sunt o cana de cafea.

am...
lasat.

am pus supravietuirea inaintea...
pana mea.
inainte.

nu stiu, pe bune,
poate sunt unii ma buni ca mine.
unii care scriu corect gramatical, de exemplu,
dar nu, sunt oameni care sunt in stare
sa tina o viata sociala
si sa nu dea coltu'.


pe bune, pur si simplu pe bune,

nu l-ai mai intrebat pe florin de sanatate de cand erai...
cristina,
alex. ultima oara ai vrut ceva de la el,
vali, caruia-i esti dator pana mori, n-ai mai dat un semn,
pana la tata care nici nu mai stii ce lineage-l mai preocupa,
si paul, pe care macar de-l salutai azi la seminar
si dragos, cu care daca nu te-ntalneai nu exista pentru tine
si mina, careia i-ai dat un mesaj sa te ajute cu ceva si te miri ca n-a raspuns,
si aida, in primul rand. care oricat de ea e ea, si cand ai vorbit cu ea n-ai vorbit total cu ea. boule.

si toti.
pe bune.

sunt o cana de cafea.
respect regulile de circulatie si nu ma calca masinile,
dar sunt o cana de cafea care are 2 eseuri pe joi
si-si cauta iar de munca


si n-are pe nimeni in jur.
nimeni.
nimic.

sunt o cana de cafea
bauta.
neimpartita.
pe fuga, dimineata,
de medicament.

sunt o cana de cafea
si nu vreau sa fiu o cana de cafea.

pana si cand vorbesc singur verific mailul, facebocul, ma uit sa nu se arda mancarea si nu-s atent la ce spun.

 ce pana mea?

overdrive.

sa vezi scandal...

vreau...

un rand de coincidente.


vreau sa cred ca toate coincidentele pe care le urasc momentan

sunt dintr-un rand pe care-l iubesc


te rog

te rog mult

vreau un rand de coincidente pe care sa-l iubesc

stiu ca vreau mult,

dar pe bune,
pe bune de tot.

pe bune...

cred ca...

e prima oara cănd incep cu cred că.
si măi cred că e destul de năsol, pentru că m-ăm surprins in diverse momente ăle zilei găndindu-mă "căt de tăre ăs vreă să..." sau "căt de bine mi-ăr prinde..." si n-ăm fost in stăre să completez propozitiă.

pe bune. cred că...
nu stiu.

cred că-i o problemă cănd ăjungi să nu stii să iti completezi propozitiile de genul ăstă.
serios, cred că e cumvă dovădă pe căre ti-o dăi că ăi dăt pe lăngă grăv. dovădă pe căre ti-o dăi că esti pe drumul pe căre l-ăi ăles si l-ăi ăles prost.

cred că ăm nevoie de ăjutor.
si cred că nu preă e nimeni interesăt de ăstă.
cred că nici măcăr tu nu vrei să mă ăjuti,
său ti se păre că nu ăm nevoie de ăjutor.

mi-e să nu te trăg in jos.

cred, totusi, că ăstă ăr căm fi drumul pe căre l-ăm ăles,
si cred că e singurul pe căre nu l-ăm ne-ăles.

ădică pe bune,
cred că e cel măi bun drum,
pentru că e singurul pe căre-l văd. 
si-ătunci...

si-ătunci merg pe ăstă. 
e greu să mă-ntorc. 

o voi făce dăcă vă trebui.

de făpt, nu cred că există intoărceri, există doăr curbe de 180.
cumvă, nu te intorci. mergi inăpoi, dăr nu mergi inăpoi, cumvă, mergi... in ăltă directie.

ăm ăuzit că dăcă voi crede
vă fi bine.

vreău să cred.
cred că vreău să cred.

Pot...

să mut munți
si să număr stele
si să căntăresc stelele
si să le tin in mănă

pot să misc,
pot să scriu,
si dăcă mă supăr tăre tăre pot să misc prin scris

Și pot să scriu corect. Inclusiv cu "a" normal, dar nu ar mai avea sens.

tot ce trebuie...
e să mor.

Să nu mă-nțeleg gresit, nu trebuie să mor zilnic, nu trebuie să mor constănt, cum mor eu de obicei, trebuie să mor de-ă-bineleă.

Trebuie să mor răr, si tăre.

Cănd ăm invătăt pentru ădmitere m-ă omorăt tătă.
si cănd invătăm pentru sesiune, intr-un fel său ăltul, nervii si teămă si ingrijorăreă eră ătăt de măre incăt ăm invăt.

si nu-mi spune să mă călmez!
nu-mi spune să nu măi urlu!
nu-mi spune să mă linistesc
pentru că nu vreău să stău linistit.
pentru că ăm stăt linistit toătă viătă, si sunt ătăt de linistit mereu
că mor de neliniste

si nu mor cum trebuie, mor zilnic, mor constănt, mor mereu
si mor degeăbă.
mor degeăbă
degeăbă...
degeăbă...
degeăăăbăăă!

Mor si mor degeăbă.

Pentru că nu mor cum trebuie.
Pentru că mor preă des si trăiesc preă mult.


Si suntem gri, bă, suntem gri...

ziceti voi...
zici tu...
se zice.

că nu suntem gri.
dăr suntem.

pănă si tricoul de pe mine, negru cum e el,
s-ă decolorăt.

si trei sferții,
mi-s negri
dăr mi-s gri.

si părcă nici prăpădeniă ăiă de cămăsă,
oricăt de nepurtătă e eă

nu măi e

ălbă.


si-ăm ăjuns să imi citez viătă din one republic.

părcă ieri scriăm inspirăt de  deepcentrăl.

hă.

"Și de dor ce îmi era
am făcut stelele
Praf."

hă hă.

Oăre...
cănd mă voi uită in oglindă
cine-și vă ăminti
ce-ăm vrut să zic cu ăstă?

stelele...
le-ăm făcut prăf

prăăăf prăf
prăf
prăf...


le-ăm făcut...
prăf.

nu trebuie concentrăt pe micile bucurii ăle vietii că să fiu fericit
nu,
nu-mi trebuie ătăt pentru ă fi fericit
căt pentru ă nu fi trist ăcum

pentru ă fi trist
măi incolo.

pentru ă fi nervos pe căt de trist sunt,
pentru ă dă cu mine de pămănt de tristețe

și-ă făce stelele
prăf.


cică...
ce-ăi făcut ăzi
pentru visul tău?

prăf,
ăm făcut.
prăf.



Prăf...

Stelele.

Le-ăm făcut

eu.
praf.

De ăici...

-nu măi putem decăt să urcăm

-oo, ăstă s-o crezi tu!