Vreau...

Stiu,
Stiu ca vreau cam des.

Si vreau cam mult.

Muncesc la Asda si invat economie si management. Supravietuiesc pana maine, uneori fac cate ceva si pentru poimaine.


Vreau, ingrozitor de mult.


Vreau sa tind spre infinit, ocazional.



Stiu, mami. Om simplu, mami. Incet si ok, sa ma-nteleg pe mine, si sa ma bucur de ce mi se ofera din exterior, cumva. Stii? Sa fie faptul ca exista leaganul, ca  exist pe el, si ca e noapte, si ca vin de la munca obosit si ca, cumva nu ma asteptam.


Dar vreau, pe bune, vreau sa fiu eu infinit.

Vreau mai mult decat sa simt infinitul, vreau sa fiu infinitul.

Vreau sa fiu zeu, pe bune.

Vreau sa fiu eu zeu, sa ma simt eu zeu, sa simt ca eu, eu sunt zeul ala in momentul ala


Dar invat economie
si muncesc la Asda.

Si supravietuiesc pana maine
uneori fac cate ceva si pentru poimaine

Dar nu-mi ajunge.

Pe bune. 



Nu des. Nu zilnic. Stiu ca nu merit. Stiu ca nu meritam, niciunu, dar vreau sa lucrez spre infinitizare.
Si simt
Ca nu asa.






Doar vreau. Ce jegos ma simt.