Memories.

Din epilog.


" A child is bitten by a rat. The parent rushes to comfort him. But the bite on the hand becomes septic and the child's hand must be taken to preserve his life. That day, the child's life changes forever.
Or a child   is bitten by a rat. The parent rushes to comfort him. The wound heals well without a scar and all is well.
 But it isn't. The memory of the bite and the rat will be carried by the child for the rest of his life. Even as a grown man, the sound of the scuttling in the night will make him awake bathed in sweat. He cannot work in the barns or around granaries. When his dog brings him a dead rat, he starts back in terror.
 Such is the power of memory. It is fully as strong as the most feverish infection, and it lingers not just for a period of sicknes but for all days of a man's life. As dye soaks fibres, drawn into them to change their colour forever, so does a memory, stinging or sweet, change the fibre of a man's character.
Memories of joy etch just as deeply into a man's heart as those of pain or terror. And they, too, soak and prevade his awareness of the world. [...]
Those are the memories from which a man builds the fortess that protects his heart. They are the touchstones that tell him that he is worthy of respect, and his lifehas a meanin beyond mere existence."

frici adânci

what if they are right?

Semne de Zvârcolac.

-ca sa fie toata lumea fericita-

-cumva-

nu-mi vine să cred că am ratat momentul.





m-am întrebat de câteva ori cum ar fi
dacă toți ăia cărora le-am greșit s-ar răzbuna pe mine simultan.

karma te iubește și te-nvață.

știu că mă destabilizez la faza asta, dar iubesc din plin momentul.
pe bune, atâta dragoste, nu poate fi decât ceva universal.
dragoste
de câine.


nu, pe bune, în eternu-mi exercițiu de echilibru(fără intenție, chirilă) iubesc tot mai mult să iubesc. și tot ce mi-e teamă e să nu dau într-o supradoză, de dragul balanței.

deși, acum mă gândesc, poate balanța mea-i strâmbă, și, de fiecare dată când încerc să echilibrez cu dragoste, Universul realizează că balanța lui, cea dreaptă, e în dezechilibru, și mi-o echilibrează.


dincolo de aberații, cred că îl susțin pe Teodorescu și a lui idee că vorbim, într-adevăr, despre o pereche de pantofi, care poate ție nu ți se potrivesc, dar se potrivesc altora. în final, sper să fie bine. măcar ca să-mi echilibrez balanța.




și-apoi, Pandora, drăguța de ea, n-a avut intenții rele când a deschis cutiuța. și-s sigur că nici când a-nchis-o n-a vrut să facă rău nimănui.gândesc că, văzând ce iese din ea, a avut instinctul să închidă, doar ca să nu facă mai mult rău. totuși, speranța există.

dulcele subtil îmi este că speranța le echilibrează pe toate.

și-atunci, zic hai să căutăm cu toții
Cutia Pandorei.


*nu po's cred că am citit cartea aia acu' aproape 10 ani.

 

weirdo.

practicing sanity

hei! hei! ce faci? hei! ce faci? hei! incerci sa dormi? hei, incerci sa citesti? de ce incerci sa citesti? hei! hei! la ce incerci sa nu te gandesti? de ce incerci sa nu te gandesti la ce incerci sa nu te gandesti? hai sa ne gandim la ce nu vrei sa te gandesti! hei! hai sane gandim, hei!

hei!
auzi?
ce faci?
de ce faci ce faci? hei! de ce te gandesti de ce faci ce faci! e bine ce nu faci? oare ar trebui s-o lasi mai moale? cred ca te iei prea usor. cred totusi ca te agiti prea mult. mai bine stai mai relaxat. dar vezi sa nu fii prea relaxat. te gandesti prea mult la asta.ar trebui sa nu te mai gandesti la asta. desi, te gandesti mai mult la de ce te gandesti la asta.

hei!
hei, oare ce inseamna ce faci acum? la ce-o sa duca ce faci acum? oare chiar ai nevoie de somn? hei! ce-ar fi sa renunti la asta? si la aialalta? si la cealalta aialalta? da, mai bine te apuci de altceva. nu, mai bine renunti si la altceva. hei, ce-ar fi sa iesim din casa? sau ce-ar fi sa stam in casa? sau hei, cum ar fi sa-ti iei niste ore-n plus la munca? oare te agiti prea mult pentru bani sau te iei cam usor?




hei
hei
hei!





ci pana me'? eu chiar nu tac niciodata?

ar cam fi cazul, nu?

pana acum singuru' plan concret e sa nu mai intru pe 9gag.


da' astea sunt povesti.



incep s-o gandesc altfel.

schimbari de perspectiva.


cum ar fi totul daca ar fi ok?
si-mi frec intrebarea asta acut, si raspunsul ma terorizeaza.
cred ca ar fi exact asa.



mi-as dori sa ma multumesc cu ce am
si cu ce sunt.

mi-as dori sa ma schimb in urmare, nu  in concluzie.

ce-ar fi daca
as fi ok?

daca as fi ok asa cum sunt. daca as fi ok cu poezia din ochii mei,
poezie care nu mai citeste sau scrie de mult poezie.


lucram cu ce-avem, nu?
nu asta am zis mereu?

mi-as dori sa-mi gasesc poezia din ochi,
dar cred ca n-o s-o gasesc in interior.

mi-e teama,
am crezut atata timp ca problema e in interior ca am incetat sa mai fiu atent la exterior.


something important died hissing
something you need more important than breathing
something you should probably die living


nu-mi doresc sa incep sa ma iau usor
cat imi doresc sa-ncep sa ma iau,
sa ma iau si sa ma duc,
sa ma iau si sa nu ma mai interesez atat de tare ce-am luat

sa-ncep sa-mi traiesc defectele si sa le las sa se schimbe,
in loc sa le schimb.



nu, serios, aceiasi ochi in care n-am gasit poezie, si in care
nu sper sa gasesc afectiune
si de la care n-am vrut afectiune, mi-au zis ca s-ar putea sa fie ok


s-ar putea sa nu trebuiasca sa-mi bag mintile-n cap.



nu vreau sa ma inteleg gresit,
n-am inceput sa va cred,
am inceput sa ma cred pe mine,
cand imi repet din cuvintele voastre.


ce-ar fi daca as fi ok? daca n-as fi devenit jeg, daca n-ar trebui sa-mi bag mintile-n cap, daca n-ar trebui s-o joc bine.



nu vreau sa termin treaba asta relaxat,
cat vreau sa termin treaba asta asa cum sunt.


absurd.
copil.
imatur.
batran.

cica sa ramai cine esti si va fi ok

o fi bine?

nu stiu, n-am mai incercat de mult.

de prea mult timp incerc sa-mi revin.
daca n-ar fi problema de reveneala?


mi-as dori un scop,
sau mai multe.


daca ar fi sa-i cer ceva,
i-as cere sa-mi gasesc un scop.


ar fi placut sa gasesc o poezie in spatele unor ochi,
sa gasesc comfort
sa descopar Universul

ar fi placut,
dar mi-as dori
sa-ncep sa stiu ce-mi doresc.



e o lasare in aer,
lasare la voia intamplarii.



intampla-s-ar.




*si daca ar fi s-o termin cumva
as termina-o asa:

fara plusuri

cica pentru ca-s obsedat de nevoia sa ma controlez s-ar putea sa am probleme de control.





si-apoi suntem o suma a parintilor si a anturajului si a tuturor celor din jur,
dar baza?
unde....
unde pana mea sunt eu, in povestea asta?

i mean no disrespect but,
sunt ancorat in treburi si nu ma pot dezancora,
nu detin destul control asupra mea.
si-atunci poate chiar a avut dreptate tipa aia si gluminda cum a zis-o


ce fac, ba?