horror stories.

aiurea, chiar am scris aseara?

pe cealalta mana,

cre'ca tre' invatate niste chestii de la minioni.

cu plansu'
si cu testatu' apelor.

am mai gandit ideea ca ei ar fi, de fapt, fix ce suntem noi, doar ca mult mai brut, si deci, mult mai pe fata.

e greu cateodata sa interpretezi impresia pe care-ai lasat-o, in lumea oamenilor mari. ascundem chestii, falsam chestii, si-atunci pare mai greu de observat cat de tare, de fapt, testam apele, si suntem ape testate.

azi a trebuit sa ma-ncrunt la o ploada. daca-mi trebuie directia aia, ar trebui sa-nvat sa ma-ncrunt convingator.

tot am impresia ca un lucru sunt toate lucrurile-n ultimul timp, asa ca am tendinta sa leg grav de tot testatul apelor cu failurile mele relationale. o sa-mi stapanesc tendinta, dar tot cred ca se leaga.

si cu plansu'.

ii comic cum copkii plang ca s-atraga atentia. si, alt copkil, cand vede ca plansul a functionat pentru unu'.

si noi,
plangem.


facem echivalentu'. intr-un fel sau altul. nu stiu cui plangem,
sau nu stiu cui plang eu,
poate d-asta uneori cand vorbesc cu unii oameni am tendinta sa ma plang, ca sa cer atentie.
poate,
de fapt,
d-aia e atat de prezent plansul de mila,
pentru ca-ncercam cumva s-atragem atentia Universului.



la copkii merge.
oare n-ar trebui sa nu mearga?
oare n-ar trebui sa nu-i ascultam cand plang, ca atunci cand cresc mari sa nu ajunga,
ca noi,
sa-si planga de mila in speranta ca treburile-o s-o ia spre bine?

And folks are so common
It don't really bother us much we just swallow it
Crack the bottle and smoke hope tomorrow something

Magical happens that'll put me back in the biz
But the chances of it actually happening's kinda slim

zic Fort Minorii

cre'ca ne plangem cam mult.

in general.

cand eram mici mergea, si d-aia o tot faceam,

oare chiar merge si-acum, de nu ne-am dezvatat?

sau poate oroarea-i pe bune si suntem,

cum am mai gandit-o si vreau din suflet s-o refuz,

doar o consecinta a actiunilor parintilor.

We can't just blame it on our mothers
Claim everything they did was always wrong

contrazic Streetlight Manifestii

si-atunci,

desi nu vreau,

desi nu cred,

desi cred ca nu-i chiar asa,

oare tot ce traim traim doar ca sa facem copii cu parinti mai buni decat parintii nostri?

mneah,

da' tot cred ca tre' sa nu ma mai plang.

mai rar e ok pentru-nceput,

dar,

in ... long run,

deloc ar fi ideal.

bau.

 

scriam cu un an in urma

ca

"si cred ca nu-i caz particular. cand poti sa pierzi, si sa-ti vezi de viata ta,
sau sa continui, fara sa ai vreo sansa sa castigi."

 is interesant sa-ti cantaresti resursele,

in retrospectiva, is curios daca viata mi-ar fi fost diferita dac-as fi facut cev ain directia aia, si-as fi castigat.

ii interesant sa-ti cantaresti resursele in sensu' ca se-ntampla cateodata sa nu mai ai nicio sansa sa castigi daca nu risti grav de tot sa pierzi.

stiu ca ideea se leaga aiurea,
da' poate o sa ma ajute la ceva.

cand nu mai ai de castigat,
mai bine risti tot.
ceva.
cumva.



alternativ, zicea Merps, ca-n viata esti ca-n arena: nu tre' sa fii cea mai buna optiune din lume,
tre' sa fii cea mai buna din cele disponibile.

asa ca, o idee buna ar fi,
sa devii disponibil.
daca-ti trebuie, zic.


acu' vre-un an ascultam melodia asta

zilele astea ascultam pianu' ăsta.

asa-i viata,
daca-mi amintesc bine,
cateodata faci chestii.

raj

ea cre-
de ca sti-
e
tot ce-i bi-
ne sau ce-i
rau.



si vede vise ea.



linistea nu-nseamna lipsa muzicii,
iar tu,
ea,
impersonal.
iar ea, nu e linistea.

ea e tacere. ea, am crezut eu, a fost linistea, dar tot ce-a fost,
de fapt,
a fost tacere.

a fost linistea exterioara.

 ma batea taica-meu la cap ca o sa ajung sa mor singur daca-mi caut linistea-ntr-o fata,
dar n-avea dreptate.
se refera la tacere.

linistea,
nu-nseamna lipsa muzicii,
sau a cuvintelor sau a actiunilor sau a zumzetului.


imi caut linistea,
nu-mi caut tacerea.

nu-mi caut tacerea interioara, si nu-mi caut tacere-n jur,
tacerea-i zgomotoasa,
si cu cat e mai interioara,
cu atat e mai zgomotoasa.


imi caut linistea,
liniste activa,
liniste...
loud.
nu zgomotoasa, dar cu volum ridicat,
caut linistea verbala,
nu linistea orala, linistea gurii,

caut linistea.

caut o liniste care sa urle la mine,
care s-acopere zgomotul
si care s-acopere tacerile.


cine-o mai sti dac-oi cauta ce trebuie.

cert e,
ca n-am gasit.


cert e ca,
intr-un fel sau altul,
o sa gasesc ce trebuie.

ea nu era linistea,
ea era tacere.

si tot ma ia o usoara amaraciune cand o vad,
si tot mi-ar parea groaznic sa i se-ntample nasol,
dar stiu,
ca ea nu era linistea.



rătăciților.

temporarilor.
 

o dubioșenie de seară.

pagina pe care-am șters-o era plină de poate.

n-am nevoie de poate.

sunt destule chestii care-s în curgere,
și am nevoie de hotărâre și de încredere, nu de poate.

îi 10 și-un sfert,
cu siguranță,
iar mâine aș vrea să mă trezesc devreme,
tot cu siguranță.

îs zile-n față, și urmează să trag niște cărți din pachet, și trebuie jucate cu cap și la timp.

fără poate.

îi luni, într-un fel sau altul, tot luni îi.
și e noapte,
și, dinnou, într-un fel sau altul, mă simt singur.

din multe puncte de vedere direcția-i aia care trebuie.
iar aici mai stau un an jumate.
dacă nu se întâmplă nimic, există tot timpul să se-ntâmple ceva.

you win some, you lose some,

dar le joci pe toate,
și le joci cum trebuie.


ai 2 posibilități: să faci greșeli cât mai mici cu putință,
sau să nu le joci.

ai de jucat,
joac-o cu cap.

de-aducere-aminte

poate ma-nsel
poate-i de moment,

poate conteaza, asa ca scriu.

am nevoie de 40 de minute singur dimineata
probabil si de niste minute singur cand ma-ntorc obosit de la munca, sau din diverse alte contexte.


poate-i un lux,
poate n-o sa mi-l permit niciodata,
poate, de fapt, imi doresc sa nu mi-l permit vreodata. aproape poate mi-e teama sa nu mi-l perimt.

ideal cred c-ar fi sa am 40 de minute singur cu cineva. sa impart 40 de minute de liniste cu cineva.
poate nici n-as fi in stare. s-ar putea sa ma traga prea tare limba ca sa pot sa ma bucur de linistea aia, si sa nu strivesc chiar eu linistea aia,


dar s-ar putea sa am nevoie de 40 de minute singur dimineata,
s-ar putea sa faca o diferenta mare.

misto sentiment.

here is a list of things.

"could you fall in love with a robot?" ma-ntreaba un event din aberdeen.

cine, sau ce-om mai fi si noi, pana la urma?

stau, si ma gandesc, si ma-ntreb.
si-aproape ca stiu raspunsul, si ii comic.
si-ar fi ne-comic, daca n-ar fi aproape.

cine mai stie, de fapt, ce-om mai fi si noi....



there's a man around the corner, who's singing old songs about change.


ce-o mai fi vrand si asta...


seri dubioase.

is curios daca-s curios.


noone wants to be themselves these days.


eficiență,
în schimb.

eficiența s-ar putea să fie musai.



there ain't nobody left of us these days.

"Dear listeners, here is a list of things.

• Emotions you don’t understand upon viewing a sunset
• Lost pets, found
• Lost pets, unfound
• A secret lost pet city on the moon
• Trees that see
• Restaurants that hear
• A void that thinks
• A face half-seen just before falling asleep
• Trembling hands reaching for desperately needed items
• Sandwiches
• Silence when there should be noise
• Noise when there should be silence
• Nothing when you want something
• Something when you thought there was nothing
• Clear plastic binder sheets
• Scented dryer sheets
• Rain coming down in sheets
• Night
• Rest
• Sleep
• End

Goodnight, listeners. Goodnight."
 

4*

am scris la sfarsitul unui mesaj ametit 4, dupa cateva alte cuvinte cu p, pentru ca rezona perfect si insemna exact tot ce trebuie sa insemne si eram sigur ca e atat e evident, strict pentru mintea mea, ca o sa ma prind adoua zi dimineata ce-am vrut sa zic.
o sa trebuiasca sa mai recitesc mesajul. sunt curios dac-o sa-mi amintesc vreodata, si dac-o sa conteze.

in alta ordine de idei, in 20 de minute tre' sa plec la scoala.

dar.

exista momentul ala, cand dupa luni de zile, in sfarsit reusesti sa prinzi momentul (nu neaaparat momentul bun, cat momentul) sa-ti pui muzica pe player
si
nu stii ce sa pui.


ma gandeam ca am prea multe instrumentale(cred ca in momentul asta suntem undeva pe la 70%-80%), asa ca, am mai sters cateva din melodiile cu versuri si-am mai pus, evident, niste instrumentale.


acasa ma identific cu robin. comic, de data asta acasa inseamna romania.

acasa ma identific cu gandirea boema cu o proactivitate ascunsa intre cuvinte ale caror intelesuri nu le-nteleg decat dupa a șpea ascultare.
aici nu-mi permit.
aici mogwai, tata.
two steps from hell,
toe.

mi-am pus un best of sum41, si stiu c-o sa-l sterg, treptat, pe tot, pentru ca nu m-ajuta,
pentru ca, o sa ma prind la un moment dat,
ma incurca.

ma gandesc uneori c-as cauta niste fantani cu versuri, sa devin si-aici ganditorul impractic cu macar o idee geniala pe saptamana,
dar si de le-as gasi,
nu le-as intelege.


uite aesop rock. daca tipu' ala nu canta din fundu'fantanii nu stiu cine canta
si totusi nu-l inteleg,
nu-l absorb,
uneori, deseori!, pur si simplu nu-nteleg versurile. nu inteleg cuvintele.

d-aia o ard instrumental,
dar simt cateodata ca-mi pierd din personalitate, in felul asta

ma trezesc fredonand versuri si mereu sunt versuri in romana,
mi-as dori ca mintea mea sa-nceapa sa funtioneze cumva in felul asta si in engleza.


mi-as dori,
cumva,
ca mintea mea sa inceapa sa functioneze,
cumva,
si in engleza.

poate ca nu.
poate, gandirea matura, instrumentala, obiectiva, e ceea ce imi trebuie acum,

nu stiu.

4, pana mea 
stai jos, 4, pana mea.


*cred ca e continuarea aceluias gand. sau un raspuns la acelasi grand.

cre'ca matur si intrumental, totusi, merg in directii diferite.

da, sunt in acelasi punct, in momentu' asta. e greu sa insturmental daca nu matur, dar cred ca au putina legatura.
ba chiar,
in momentul asta, au un contrast foarte puternic.

pentru ca sunt versuri, sunt versuri sum 41, versuri streetlight manifesto chiar, si versurile melodiilor de pe toate radiourile de pe fata pamantului, in adevar, versurile lui noel gallagher.
sunt versuri pe care le-nteleg,
care in  momentul asta, sunt,
de fapt,
felul meu de a-mi manifesta radio zu-ul si maneaua.

pentru ca insturmentalul il inteleg,
iar urmatorul nivel sunt,
pe ramura asta,
niste versuri pe care le inteleg.

cre'ca am cumva absoluturi in mana. cred ca jonglez cu nujabes, si cu aesop, si cred ca si of monsters and men, care, pana si ei, ici si colo, ma depasesc in versuri.


si-atunci trag concluzia ca mintea mea n-are maturitatea necesara sa...
creeze sinergia adecvata cu versurile puternice,
sau macar cu versurile cantate puternice.

si atunci ma apropii de pietre si tac,

si flirtez cu instrumentale, si ma agat de cuvinte,
incet,
treptat,
pana o sa fiu in stare sa ma agat de cuvintele de mai sus.


in retrospectiva, nu atat de 4.