am scris la sfarsitul unui mesaj ametit 4, dupa cateva alte cuvinte cu p, pentru ca rezona perfect si insemna exact tot ce trebuie sa insemne si eram sigur ca e atat e evident, strict pentru mintea mea, ca o sa ma prind adoua zi dimineata ce-am vrut sa zic.
o sa trebuiasca sa mai recitesc mesajul. sunt curios dac-o sa-mi amintesc vreodata, si dac-o sa conteze.
in alta ordine de idei, in 20 de minute tre' sa plec la scoala.
dar.
exista momentul ala, cand dupa luni de zile, in sfarsit reusesti sa prinzi momentul (nu neaaparat momentul bun, cat momentul) sa-ti pui muzica pe player
si
nu stii ce sa pui.
ma gandeam ca am prea multe instrumentale(cred ca in momentul asta suntem undeva pe la 70%-80%), asa ca, am mai sters cateva din melodiile cu versuri si-am mai pus, evident, niste instrumentale.
acasa ma identific cu robin. comic, de data asta acasa inseamna romania.
acasa ma identific cu gandirea boema cu o proactivitate ascunsa intre cuvinte ale caror intelesuri nu le-nteleg decat dupa a șpea ascultare.
aici nu-mi permit.
aici mogwai, tata.
two steps from hell,
toe.
mi-am pus un best of sum41, si stiu c-o sa-l sterg, treptat, pe tot, pentru ca nu m-ajuta,
pentru ca, o sa ma prind la un moment dat,
ma incurca.
ma gandesc uneori c-as cauta niste fantani cu versuri, sa devin si-aici ganditorul impractic cu macar o idee geniala pe saptamana,
dar si de le-as gasi,
nu le-as intelege.
uite aesop rock. daca tipu' ala nu canta din fundu'fantanii nu stiu cine canta
si totusi nu-l inteleg,
nu-l absorb,
uneori, deseori!, pur si simplu nu-nteleg versurile. nu inteleg cuvintele.
d-aia o ard instrumental,
dar simt cateodata ca-mi pierd din personalitate, in felul asta
ma trezesc fredonand versuri si mereu sunt versuri in romana,
mi-as dori ca mintea mea sa-nceapa sa funtioneze cumva in felul asta si in engleza.
mi-as dori,
cumva,
ca mintea mea sa inceapa sa functioneze,
cumva,
si in engleza.
poate ca nu.
poate, gandirea matura, instrumentala, obiectiva, e ceea ce imi trebuie acum,
nu stiu.
4, pana mea
stai jos, 4, pana mea.
*cred ca e continuarea aceluias gand. sau un raspuns la acelasi grand.
cre'ca matur si intrumental, totusi, merg in directii diferite.
da, sunt in acelasi punct, in momentu' asta. e greu sa insturmental daca nu matur, dar cred ca au putina legatura.
ba chiar,
in momentul asta, au un contrast foarte puternic.
pentru ca sunt versuri, sunt versuri sum 41, versuri streetlight manifesto chiar, si versurile melodiilor de pe toate radiourile de pe fata pamantului, in adevar, versurile lui noel gallagher.
sunt versuri pe care le-nteleg,
care in momentul asta, sunt,
de fapt,
felul meu de a-mi manifesta radio zu-ul si maneaua.
pentru ca insturmentalul il inteleg,
iar urmatorul nivel sunt,
pe ramura asta,
niste versuri pe care le inteleg.
cre'ca am cumva absoluturi in mana. cred ca jonglez cu nujabes, si cu aesop, si cred ca si of monsters and men, care, pana si ei, ici si colo, ma depasesc in versuri.
si-atunci trag concluzia ca mintea mea n-are maturitatea necesara sa...
creeze sinergia adecvata cu versurile puternice,
sau macar cu versurile cantate puternice.
si atunci ma apropii de pietre si tac,
si flirtez cu instrumentale, si ma agat de cuvinte,
incet,
treptat,
pana o sa fiu in stare sa ma agat de cuvintele de mai sus.
in retrospectiva, nu atat de 4.
o sa trebuiasca sa mai recitesc mesajul. sunt curios dac-o sa-mi amintesc vreodata, si dac-o sa conteze.
in alta ordine de idei, in 20 de minute tre' sa plec la scoala.
dar.
exista momentul ala, cand dupa luni de zile, in sfarsit reusesti sa prinzi momentul (nu neaaparat momentul bun, cat momentul) sa-ti pui muzica pe player
si
nu stii ce sa pui.
ma gandeam ca am prea multe instrumentale(cred ca in momentul asta suntem undeva pe la 70%-80%), asa ca, am mai sters cateva din melodiile cu versuri si-am mai pus, evident, niste instrumentale.
acasa ma identific cu robin. comic, de data asta acasa inseamna romania.
acasa ma identific cu gandirea boema cu o proactivitate ascunsa intre cuvinte ale caror intelesuri nu le-nteleg decat dupa a șpea ascultare.
aici nu-mi permit.
aici mogwai, tata.
two steps from hell,
toe.
mi-am pus un best of sum41, si stiu c-o sa-l sterg, treptat, pe tot, pentru ca nu m-ajuta,
pentru ca, o sa ma prind la un moment dat,
ma incurca.
ma gandesc uneori c-as cauta niste fantani cu versuri, sa devin si-aici ganditorul impractic cu macar o idee geniala pe saptamana,
dar si de le-as gasi,
nu le-as intelege.
uite aesop rock. daca tipu' ala nu canta din fundu'fantanii nu stiu cine canta
si totusi nu-l inteleg,
nu-l absorb,
uneori, deseori!, pur si simplu nu-nteleg versurile. nu inteleg cuvintele.
d-aia o ard instrumental,
dar simt cateodata ca-mi pierd din personalitate, in felul asta
ma trezesc fredonand versuri si mereu sunt versuri in romana,
mi-as dori ca mintea mea sa-nceapa sa funtioneze cumva in felul asta si in engleza.
mi-as dori,
cumva,
ca mintea mea sa inceapa sa functioneze,
cumva,
si in engleza.
poate ca nu.
poate, gandirea matura, instrumentala, obiectiva, e ceea ce imi trebuie acum,
nu stiu.
stai jos, 4, pana mea.
*cred ca e continuarea aceluias gand. sau un raspuns la acelasi grand.
cre'ca matur si intrumental, totusi, merg in directii diferite.
da, sunt in acelasi punct, in momentu' asta. e greu sa insturmental daca nu matur, dar cred ca au putina legatura.
ba chiar,
in momentul asta, au un contrast foarte puternic.
pentru ca sunt versuri, sunt versuri sum 41, versuri streetlight manifesto chiar, si versurile melodiilor de pe toate radiourile de pe fata pamantului, in adevar, versurile lui noel gallagher.
sunt versuri pe care le-nteleg,
care in momentul asta, sunt,
de fapt,
felul meu de a-mi manifesta radio zu-ul si maneaua.
pentru ca insturmentalul il inteleg,
iar urmatorul nivel sunt,
pe ramura asta,
niste versuri pe care le inteleg.
cre'ca am cumva absoluturi in mana. cred ca jonglez cu nujabes, si cu aesop, si cred ca si of monsters and men, care, pana si ei, ici si colo, ma depasesc in versuri.
si-atunci trag concluzia ca mintea mea n-are maturitatea necesara sa...
creeze sinergia adecvata cu versurile puternice,
sau macar cu versurile cantate puternice.
si atunci ma apropii de pietre si tac,
si flirtez cu instrumentale, si ma agat de cuvinte,
incet,
treptat,
pana o sa fiu in stare sa ma agat de cuvintele de mai sus.
in retrospectiva, nu atat de 4.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu