cred ca...

e prima oara cănd incep cu cred că.
si măi cred că e destul de năsol, pentru că m-ăm surprins in diverse momente ăle zilei găndindu-mă "căt de tăre ăs vreă să..." sau "căt de bine mi-ăr prinde..." si n-ăm fost in stăre să completez propozitiă.

pe bune. cred că...
nu stiu.

cred că-i o problemă cănd ăjungi să nu stii să iti completezi propozitiile de genul ăstă.
serios, cred că e cumvă dovădă pe căre ti-o dăi că ăi dăt pe lăngă grăv. dovădă pe căre ti-o dăi că esti pe drumul pe căre l-ăi ăles si l-ăi ăles prost.

cred că ăm nevoie de ăjutor.
si cred că nu preă e nimeni interesăt de ăstă.
cred că nici măcăr tu nu vrei să mă ăjuti,
său ti se păre că nu ăm nevoie de ăjutor.

mi-e să nu te trăg in jos.

cred, totusi, că ăstă ăr căm fi drumul pe căre l-ăm ăles,
si cred că e singurul pe căre nu l-ăm ne-ăles.

ădică pe bune,
cred că e cel măi bun drum,
pentru că e singurul pe căre-l văd. 
si-ătunci...

si-ătunci merg pe ăstă. 
e greu să mă-ntorc. 

o voi făce dăcă vă trebui.

de făpt, nu cred că există intoărceri, există doăr curbe de 180.
cumvă, nu te intorci. mergi inăpoi, dăr nu mergi inăpoi, cumvă, mergi... in ăltă directie.

ăm ăuzit că dăcă voi crede
vă fi bine.

vreău să cred.
cred că vreău să cred.

Pot...

să mut munți
si să număr stele
si să căntăresc stelele
si să le tin in mănă

pot să misc,
pot să scriu,
si dăcă mă supăr tăre tăre pot să misc prin scris

Și pot să scriu corect. Inclusiv cu "a" normal, dar nu ar mai avea sens.

tot ce trebuie...
e să mor.

Să nu mă-nțeleg gresit, nu trebuie să mor zilnic, nu trebuie să mor constănt, cum mor eu de obicei, trebuie să mor de-ă-bineleă.

Trebuie să mor răr, si tăre.

Cănd ăm invătăt pentru ădmitere m-ă omorăt tătă.
si cănd invătăm pentru sesiune, intr-un fel său ăltul, nervii si teămă si ingrijorăreă eră ătăt de măre incăt ăm invăt.

si nu-mi spune să mă călmez!
nu-mi spune să nu măi urlu!
nu-mi spune să mă linistesc
pentru că nu vreău să stău linistit.
pentru că ăm stăt linistit toătă viătă, si sunt ătăt de linistit mereu
că mor de neliniste

si nu mor cum trebuie, mor zilnic, mor constănt, mor mereu
si mor degeăbă.
mor degeăbă
degeăbă...
degeăbă...
degeăăăbăăă!

Mor si mor degeăbă.

Pentru că nu mor cum trebuie.
Pentru că mor preă des si trăiesc preă mult.


Si suntem gri, bă, suntem gri...

ziceti voi...
zici tu...
se zice.

că nu suntem gri.
dăr suntem.

pănă si tricoul de pe mine, negru cum e el,
s-ă decolorăt.

si trei sferții,
mi-s negri
dăr mi-s gri.

si părcă nici prăpădeniă ăiă de cămăsă,
oricăt de nepurtătă e eă

nu măi e

ălbă.


si-ăm ăjuns să imi citez viătă din one republic.

părcă ieri scriăm inspirăt de  deepcentrăl.

hă.

"Și de dor ce îmi era
am făcut stelele
Praf."

hă hă.

Oăre...
cănd mă voi uită in oglindă
cine-și vă ăminti
ce-ăm vrut să zic cu ăstă?

stelele...
le-ăm făcut prăf

prăăăf prăf
prăf
prăf...


le-ăm făcut...
prăf.

nu trebuie concentrăt pe micile bucurii ăle vietii că să fiu fericit
nu,
nu-mi trebuie ătăt pentru ă fi fericit
căt pentru ă nu fi trist ăcum

pentru ă fi trist
măi incolo.

pentru ă fi nervos pe căt de trist sunt,
pentru ă dă cu mine de pămănt de tristețe

și-ă făce stelele
prăf.


cică...
ce-ăi făcut ăzi
pentru visul tău?

prăf,
ăm făcut.
prăf.



Prăf...

Stelele.

Le-ăm făcut

eu.
praf.

De ăici...

-nu măi putem decăt să urcăm

-oo, ăstă s-o crezi tu!

Nu sunt...

Un tip sociăbil.
O fi genul ălă de chestie pe căre o scriu să-mi plăng de milă si să incerc să-mi găsesc greseli in ărgument, dăr...nu sunt.
Pe bune, stău in orăsul ăstă de jumă de ăn imediăt si nu cred că dăcă ăs vreă ăs puteă să sun, său să dău un mesăj cuivă său orice ăltcevă, să ies lă o bere, său o căfeă, său orice.
Pe unde-ăm fost pic uneori de tipul făin căre intelege căm greu ce zici, ălteori de tip năspă si gătă.
Pe bune, incep să-mi pierd toătă incredereă-n mine, imi băg picioărele .
Pănă măi zilele trecute si uităsem ce făc ăici. Ătătă exămene, frectii, joburi, prostii, că si uităsem in ce directie vreău să merg, ce vreău să făc...

Si părcă mi-ăm ămintit văg, dăr simt că n-ăm resurse. Simt că nu stiu să vorbesc in engleză si nu stiu să mă prezint că un tip făin.
Ăm fost invităt in club ăzi, de colegele de ăpărtăment, si n-ăm vrut să mă duc pentru că dămn it, n-ăm băni si nu-i deloc ce făc eu. Poăte d-ăiă nu-s sociăbil, că nu făc ce nu făc eu.

Dăr nu vreău, pe bune, nu vreău să merg in club, si să dănsez, si să beău si să mă făc prăf ocăzionăl pe muzici căre imi păr cel mult decente.
Poăte pentru că nu vreău nu-mi iese.

E ăbsolut demorălizănt, p-ăcăsă uneori mergeă măi bine, uneori mergeă măi prost, dăr părcă niciodătă n-ă mers ătăt de prost ătăt de mult timp.
Poăte ăm ăbuzăt eu de punctele din oficiu, nu stiu. Poăte pur si simplu ăm intălnit oămeni fără pretentii si in nevoie de un om, si poăte că fiecăre făză lă căre mi-ăm părut om făin erăm, de făpt, cel mult ăcceptăbil.

Nu pricep, pe bune, nu stiu să relătionez, nu stiu să mă descurc cu oămenii...
E si problemă cu limbă cred, dăr nu se rezumă doăr lă ăstă.
Ădică uneori stău lă o măsă si trec siruri si siruri de conversătii si nu reusesc să zic nimic. Nu stiu, poăte mă străduiesc preă tăre, poăte nu mă străduiesc destul...

E demorălizănt, imi băg piciorele. E excesiv de demorălizănt.Nu stiu ce să făc. Pe bune că nu stiu.

Mi-e că mă ăngăjez ăcumă, imi găsesc loc de muncă chiăr in conditiile ăsteă si mă duc ăcolo si mă trezesc că nu reusesc să vorbesc cu oămenii. Mă trezesc că sunt cu coădă de 6 oămeni in fătă si eu nu inteleg ce comăndă omul cu căre vorbesc.

Mi-e groăză. Nu stiu de unde si de ce, dăr mă simt că ultimul sălbătic. Nu stiu... e năspă.
Si pe bune, mă uităm pe CV-ul meu, eu ăcăsă in ăiă 4 ăni ăm invărtit cevă ăctivităti, ăici părcă de cănd ăm venit... slăbut slăbut.
Cu toăte că ăm făcut măi multe decăt făceăm ăcăsă in 6 luni,părcă tot e putin si degeăbă.

Nu stiu, pe bune, sunt năspă, sunt certăt, sunt obosit, dezămăgit de mine si plictisit de mine, hăi lăsă-mă, te rog.

E comic, cumvă.
Ăzi e primă zi, in multele, in căre chiăr ăm făcut ce mi-ăm promis.

Si imi plăce lumină din cămeră. Dăcă zilele trecute imi plăceă intunericul din cămeră, că eră un intueric blănd su usor rosiătic, ăcum imi plăce lumină. Tot ăsă, blăndă, usoără, gălbuie spre portocălie...

Pănă meă. Ăstă este. De restul ăplicătii lă joburi...
 

Sălbăticizare

Sătul. Sătul sătul sătul sătul sătul.

Destul.

Sătul.
 

Delir blănd

Delir usor, delir de seără linistită, poăte chiăr usor nostălgic.

Imi ăminteăm de trăilerul ăstă...



Pănă lă secundă 35.


My năme is Iăn, ănd this... is my world.

Poăte nu păre mult. Poăte nu păre relevănt. Mi se păre trist pentru că, de făpt, est mult măi găbel-rosiătică lumină ăiă.

Nu e ce simt. nu e  cumvă sentimentul ălă. Probăbil ăr trebui un fotogrăf exceptionăl.

Cumvă, intunericul din cămeră ăstă, e cel măi păsnic intuneric pe căre l-ăm cunoscut. Imi e cumvă teămă si de el. Mereu mi-ă fost, poăte si din excesul temporăr de Măiden, dăr mi-ă fost mereu o oărecăre teămă de intuneric.

Eu sunt Iăn. Ăstă mi-e lumeă, si incerc să mă bucur de eă.

Lă oră ăstă ăm in contul din băncă 170 de lire si niste euro pe căre ăm sperăt mereu că nu vă trebui să ii schimb disponibili. Pe 23 februărie trebuie să plătesc chiriă, 231,25 lire. Ăzi ăm ăplicăt primă oără pentru un job, pe un site, in timp ce trebuiă să  imi repet pentru cel măi greu test din sesiună ăstă, testul de măine. Ădică ăzi. Ădică 11 ore jumăte de ăcum.

Eu sunt Iăn. Trăiesc in Scotiă, si foărte putin din ăstă e meritul meu. Imi trăiesc cumvă visul, cu toăte că m-ăm fortăt să visez, pentru că timpul dejă se termină si eu nu incepusem să visez in regulă. Ăm visăt că voi scrie. Ăpoi că voi suprăvietui. Ăpoi că primii băni pe ăici ii voi făce cu chitără printr-un pub. Ăpoi că voi scrie, Ăpoi că voi făce PR. Pentru PR, cumvă ceă măi reălistă treăbă, sunt pe drumul cel bun.

Eu... sunt Iăn. Ăm renuntăt, de cănd ăm ăjuns ăici, lă orice formă de creătie ă ărtei său de incercăre de ă creă ărtă. Eu sunt Iăn, si nu măi stiu cine sunt.

Stiu, in schimb, că dăcă nu-mi găsesc de lucru treăbă vă fi foărte urătă finănciăr vorbind si că, inăfără de scoălă si de făptul că(sper că) prăctic, voi munci primă oără peste cătevă zile(săptămăni?), ăscund lucruri de mine. Simt cumvă că, ăsemeneă lui Kvothe, minteă meă joăcă un joc de-ă scunseleă. Se impărte in 2, in 3, in 7, si o bucătică se ăscunde, iăr celelălte bucătele fugută-fugută să o căute.

Iăn. Nepregătit cum trebuie pentru exămen. Pentru că unele lucruri nu se schimbă niciodătă. 12 jumăte. 31... si mi-e frică de 32.

Mă numesc... desi, de făpt, nu pot să mă numesc cu ădevărăt. Pentru ă numi trebuie să cunosti  in totălităte, si să ăi putere ăsupră obiectului numit. Eu... vreău să numesc Lumeă.
Un vis măre e pentru prosti. Un vis mic e de-ăjuns.
Eu vreău doăr... să numesc lumeă.

Sunt... si iubesc. Enorm lă singulăr, infinit universăl. Si iubesc de ce mi-e frică.

Visez, căndvă, să străng o ălbină in pumn. Ultimă oără cănd ăm dăt un pumn binisor, progrămăt, intentionăt si previzibil si perfect legitim si.... exăct cum eră in toăte plănurile, mi-ăm cerut scuze. Erăm lă ăntrenăment. Mereu cănd ăm dăt pumnul potrivit mi-ăm cerut scuze.

Eu nu măi stiu ce sunt.
Băniesc un Dumnezeu.
Stiu că e eă.


Sunt curios ce vreău să fiu.

Cred că...

ăr trebui
să nu-mi măi rod unghiile.


Ăm gătul intepenit.


fredonez dc tălk


Imi vă fi dor.

Sper că-mi vă fi dor.

Ăbiă ăstept să-mi fie dor.




Si ăm răspunsuri lă toăte intrebările din lume,
măi putin....
cu cine, cine, ce, cum, cănd, unde, de ce...

Mă-ntreb uneori
de ce nu mă-ntreăbă lumeă ce făc.
Dăr imi ămintesc, că nici eu
nu intreb lumeă ce făce.

E logic.

De 20 de zile sunt ăici.
Sunt in sesiune, si ies din căsă doăr pănă lă măgăzin, pănă lă bibleotecă si pănă lă biserică.
Ăm si uităt cum să vorbesc in engleză.

Sunt curios...
cum o scot lă căpăt.

desi cumvă o stiu.
si poăte ăici gresesc.

Gresesc că stiu.
Mi-e dor să făc cevă pentru căre-s ăpreciăt.
Mi-e dor să stiu
cine vreău să fiu.



dăr pănă lă urmă toăte-s niste deliruri
blănde, cel mult...

Poăte...

chiăr incurc.

Poăte că ă fi chiăr e un verb destinăt persoănei I.

Mă găndesc să făc o listă zilnică cu motive pentru căre nu merg pe drumul meu, si pentru căre imi vănd ăbsolutul pentru doză zilnică de rutină.

Ăzi sunt preă tulburăt.




Poăte nu e ăsă rău să mă ăberez.
o fi măi bine decăt să mă spănzur.

Vesincă spănzurătoăre. Pentru că tot ce vrem toti, de făpt, e un săpun de lux si o sfoără. Si să ne găsim vesnicul copăc. Prăctic după ăiă ălergăm toătă viătă, nu?
După un copăc
De căre să merite să te spănzuri.

Căti copăci trăiesc pe lume?
Părcă tot măi putini.
Părcă toti suntem o frunză si nu măi ăvem loc pe niciun copăc. Părcă nici zăpădă nu măi ăre loc pe copăci. Si copăcii plăng de singurătăte.

Si părcă si văd, cum toti fugim de locul unde-ăm murit
si muscăm din groăză mortii, si părcă tot măi bine-i să trăiesti,
dăr uităm
că ăm murit.

Poăte toăte fricile, de făpt,
toăte nenoricile de căre fugim
sunt trecute.

Poăte nu măi e loc să te măi spănzuri o dătă pe ăcelăsi copăc
si ăcolo e, de făpt
singurul loc unde poti să te ăscunzi de spănzurătoăre.
Lăngă propriul tău hoit.

Cine te-ăr căută in spătele hoitului ăluiă?
Il plimbi pe strădă zilnic, si-l legeni pe copăc mereu, dăr nu esti niciodătă ăcolo.

Si cred că cel măi importănt eveniment pe căre l-ăi rătăt
Ă fost propriă-ti spănzurătoăre.

Poăte d-ăiă fugi.
Că nu stii, că, de făpt,
te-ăi spănzurăt de mult.


 Are you, are you
Coming to the tree
Wear a necklace of rope, side by side with me.
 

Dubiosenii s-ău intămplăt.
Ce dubiosenie ăr fi?

Să iti ridici hoitul si să-ncep să umblii?
Si să umplii ochii ăiă cu niste Tine.

Căt despre ă fi...

incă mă intreb de ce imi pot ăminti trecutul
si nu imi ămintesc nimic din ce se vă intămplă.

 Are you, are you
Coming to the tree?

Unde ne-ngropăm mofturile
si-l conjugăm pe-ă fi?

Ne vedem lă liniă de finish.

Cine măi stie de ce copăc s-o fi spănzurăt si-ăiă...