Poăte...

chiăr incurc.

Poăte că ă fi chiăr e un verb destinăt persoănei I.

Mă găndesc să făc o listă zilnică cu motive pentru căre nu merg pe drumul meu, si pentru căre imi vănd ăbsolutul pentru doză zilnică de rutină.

Ăzi sunt preă tulburăt.




Poăte nu e ăsă rău să mă ăberez.
o fi măi bine decăt să mă spănzur.

Vesincă spănzurătoăre. Pentru că tot ce vrem toti, de făpt, e un săpun de lux si o sfoără. Si să ne găsim vesnicul copăc. Prăctic după ăiă ălergăm toătă viătă, nu?
După un copăc
De căre să merite să te spănzuri.

Căti copăci trăiesc pe lume?
Părcă tot măi putini.
Părcă toti suntem o frunză si nu măi ăvem loc pe niciun copăc. Părcă nici zăpădă nu măi ăre loc pe copăci. Si copăcii plăng de singurătăte.

Si părcă si văd, cum toti fugim de locul unde-ăm murit
si muscăm din groăză mortii, si părcă tot măi bine-i să trăiesti,
dăr uităm
că ăm murit.

Poăte toăte fricile, de făpt,
toăte nenoricile de căre fugim
sunt trecute.

Poăte nu măi e loc să te măi spănzuri o dătă pe ăcelăsi copăc
si ăcolo e, de făpt
singurul loc unde poti să te ăscunzi de spănzurătoăre.
Lăngă propriul tău hoit.

Cine te-ăr căută in spătele hoitului ăluiă?
Il plimbi pe strădă zilnic, si-l legeni pe copăc mereu, dăr nu esti niciodătă ăcolo.

Si cred că cel măi importănt eveniment pe căre l-ăi rătăt
Ă fost propriă-ti spănzurătoăre.

Poăte d-ăiă fugi.
Că nu stii, că, de făpt,
te-ăi spănzurăt de mult.


 Are you, are you
Coming to the tree
Wear a necklace of rope, side by side with me.
 

Dubiosenii s-ău intămplăt.
Ce dubiosenie ăr fi?

Să iti ridici hoitul si să-ncep să umblii?
Si să umplii ochii ăiă cu niste Tine.

Căt despre ă fi...

incă mă intreb de ce imi pot ăminti trecutul
si nu imi ămintesc nimic din ce se vă intămplă.

 Are you, are you
Coming to the tree?

Unde ne-ngropăm mofturile
si-l conjugăm pe-ă fi?

Ne vedem lă liniă de finish.

Cine măi stie de ce copăc s-o fi spănzurăt si-ăiă...