Data trecuta mirosea a lacrimi reci,acum miroase a lacrimi fierbinti.Totul era stins,dar plin de sentiment,acum arde,arde monoton si obositor.
Stateam ieri in banca si gandeam in gol.Cum am ajuns asa?Oare e bine asa?Dar nu conteaza.I'll show you,I'll show everyone,especially I'll show myself.Imbracat in camasa,sacou,pantofi.Doesn't seem like me at all.Si in prima banca,si tot cu telefonu' in mana.Poate asta e pretul.Poate asta trebuie sa platesc sa ajung world ruler.Am fost catel,acum...parca sunt nerdy.Sunt curios care e calea.In orice caz,in the end I will rule the world. Astept sa ma pun pe picioare si sa ies din lumea lor.Astept sa se deschida portita spre lumea mea,astept sa nu-mi mai pese,sau,defapt....astept sa le pese altora?Pana la urma nici nu mai conteaza.Merg la scoala sa invat,merg la...la inchisoare,nu la bal.
Si ieri mi s-a spus iar ca sunt excesiv de calm.So what?Da,sunt,bine ca sunt.Chiar si azi pe duba a constatat cineva: "->->ce cuminte e".Hehe.Enjoy my silence.
Si e greu.Am zis ca ma apuc de scoala,m-am apucat.ieri am scris cam toata ziua,si alaltaieri la fel.Azi nu mai fac nimic.Sunt rupt.Si zilele astea n-am prea avut timp sa vorbesc cu nimeni,tre' sa ma ocup si de asta.
Si sunt mic si prost si....asa mai departe.Incep sa urasc pauzele.Sunt pierdere de timp.Perioade de 20 de minute fara profi in care stau si ma uit in gol.Big deal.De parca nu pot sa fac asta cu prof in clasa.
"Si de ce nu iesi afara?" Imbracat in camasa si sacou?Pe de-o parte,pe de alta parte,si mai important: CU CINE?
Nu,n-am,e chin si il indur,n-am ce face.
Si macar de ar fi,...de ar fi ceva.De ar conta.

"Ar vrea sa traiasca o drama foarte mare
Sa mai schimbe un pic viata mica de aici
Ar vrea dar nu se poate pt ca se pare
Ca viata lui e un sir de drame mici"

Multe drame.multe drame fara rost.
In the end...eu nu apartin nicaieri oricum.N-am ce-mi face.Imi traiesc dramele singur,helpless and hopeless,mai scriu o pagina,mai citesc doua si incep a astepta armaghedon,iar.Sau daca nu armaghedon...macar vacanta.
A,si frumusetea jocului: am inceput anul cu un 2 la chimie.Era iniment,stiam ca il voi lua,si as fi putut chiuli fara nici cea mai mica dificultate,dar nu.Asta e felul meu de a da cu viata de pamant,m-am saturat sa fug.Pana si de ora de chimie.

"si defapt...singurul nostru drept este dreptul de a muri"