duminică, 19 septembrie 2010

Running out of damns.

Serile alea din timpul scolii cand incepi sa scrii.

 Si povestesti singur.defapt ce-i mai frumos?
The damned thing with the damns.Adevarul e ca am mintit postul trecut.Problema-mi e ca imi pasa prea mult.Cred ca am mai spus-o intr-o zi,dar o s-o spun de cate ori am ocazia: simplul fapt ca-ti pui problema daca-ti pasa sau nu dovedeste ca iti pasa.
 Acu' adevarul e ca pe de-o parte am primit ce-am vrut,sa nu zic,cred ca am provocat ceva amuzament,si m-am ales eu,ca si altii cu o poveste simpaticica.Chiar sunt curios cum se termina.Faza e ca daca as fi fost personaj pozitiv ar fi fost clar finalul,personajele negative insa mai ies bine din poveste,mai ies prost,ba uneori chiar se transforma in personaje pozitive,deci a fost destul de tare,mai nasol e ca tura asta personajul negativ a devenit pozitiv si cel pozitiv negativ,si eu am fost pozitivu'.Stiti cum e?Ca in filmul ala,Wanted,teoria glontului cu efect.
 Povestea asta vine surprinzator de bine,combinatia intre super-preferinta mea,cu Life won't waitu' lu' Ozzy si mesajul filmului: What the fuck have you done lately?Si adevarul e ca am facut destule,da' tot nu-s implinit.
In orice caz,povestea asta a fost altfel,deci a fost fun.Si nu e gata.
Hai s-o povestesc si-n melodii sa fie si mai dulce.:

Si vad zambetele alea.Si le merit.Macar maine e duminica.
Oricum,respir adanc,confirm ca am fost papagal si trag de mine sa nu-mi incalc promisiunile
Si o sa neg orice afirmatie in legatura cu ce am scris aici.

Sa va fie [de?] bine!:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu