Nu de alta,da' balu' s-a terminat la 7 jumate,si cam atunci au inchis astia clubul,asa ca n-a fost loc de afterparty.
In the end,se pare ca am ajuns fix ce speram sa n-ajung,ce uram sa ajung.Am vrut sa fiu...sa fiu altceva,in final se pare ca sunt nimic.Poate ca are si asta frumusetea ei,sa te pierzi in multime,sa nu te vada nimeni.
E ca...ca in viata.De ce sa tintesti sa ajungi presedinte?Presedinte e doar unu',e doar un loc de presedinte in fiecare tara,insa,pe de alta parte, ca maturator de strazi imediat iti gasesti de lucru,sau,de ce sa incerc sa fiu eu intradevar cand as putea fi un oarecare de exceptie?
I mean,sa fim seriosi,romanii au avut un Eminescu,au avut un Paunescu,acu' au un Chirila,nu mai e loc si de mine.Locurile de psychedelico/poetico/lyrical freak sunt putine,si sunt luate.Ori esti ALA ori esti nimeni.[bineinteles,raspunsul ideal e "ori"].
Si totusi,cineva trebuie sa fie si nimeni,nu?Si totusi nu-i resemnare.De-o vreme imi suna in minte "Capul plecat sabia-l taie" de fiecare data cand am tendinte de resemnare,dar e greu.
Adevarul e ca,fara un efort prea mare as putea fi un cineva ideal,dar oare chiar vreau asta?
Eram ieri pe duba,cu doi colegi,dintre care unu' gen 'super bunaciune',fix genul ala de om care da toate fetele pe spate,si vorbea cu celalalt despre cum isi bate el joc.You know?As putea fi fix la fel.As muta putini munti si as putea,greu,dar sigur sa fiu exact genul ala de om."Da,da,sigur,asa zic toti".NU!Eu sunt sigur ca daca as vrea as putea,eu sunt EU!Nu e loc de subestimare si de dubiu,dar vreau totusi sa fiu EU absolut,nu sa fiu ceva anume,cineva anume,e peste asta.
Si cand ma gandesc la minunile astea imi vin iar in minte ganduri gen "Si totusii,ai putea fi oricineul ideal in loc de nimeniul ideal",si sincer,e tentant,dar raman la visele si gandurile mele proprii,it's all or nothing.Si daca o sa mor singur o sa mor EU singur.
Si totusi,eu sunt EU in fiecare moment,dar e cusca asta.cusca asta blestemata si rasblestemata de mine in fiecare moment al vietii asteia. Si vreau,chiar vreau sa scap,dar se pare ca eul asta al meu este incapabil sa faca in singur lucru,si asta e scaparea din cusca asta.
Still,someday,somehow...O sa reusesc.Daca cineva poate eu pot.Si probabil problema AIA mare e ca inca nu il cunosc pe eu asta,dar...cum spuneam,someday,somehow...
Just as I said,in the end I will rule the world.
Si nu stiu,nu mai stiu.cred ca sunt putin[sau mai mult] demoralizat,da-mi trece mie.
A,si cu 1 decembrie,e cum ziceau cei de la Taxi,nu mai simti nimic.La multi ani Romania.Fara tragere de inima,pentru ca sunt in dubiu cu existenta Romaniei,si daca o sa aiba multi ani,atunci,in caz ca nu ma duc eu pa,aia de dupa mine o sa fie de nasol,asa ca poate daca s-ar transforma intr-un fel de Canada ar fi mai bine.Totusi,daca n-o distrug eu poate urmasii mei...cine stie?Oricum,oameni buni,exista speranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu