Au trecut vreo 6 ani de la ultima tentativa serioasa.

Lipsă

Nu ştiu de ce, dar voi asculta

Şi nu ştiu cum, dar voi afla

Un rost al vietii, nu foarte sus

Ceva mai jos, dar în Isus.

Şi lipsa rostul l-a ascuns.

Nu mai ştiu cum,

Şi parca nu-drăznesc să-ntreb,

Dar... aş vrea sa fiu şi eu întreg.

Şi parcă greşeala cea mare

E nerostita întrebare.

Şi lipsa-i acea confirmare.

Şi-acum de-s singur nu mai ştiu

Şi parcă-n haos e pustiu

Şi armonia cristalină

N-o sa apară din rutină.

Şi-n toate-i lipsă de lumină.

Şi cred totuşi că încă pot,

Că totul e un început

Şi că mergând va apărea

Ceva... ce mă va îndrepta

Şi viaţa-mi voi recupera.

Şi lipsa-i doar în mintea mea.

O mostra de genialitate

    Omul nu ar putea niciodată să înceteze să viseze. Visul este hrana sufletului, tot aşa cum alimentele sunt hrana corpului. Foarte des, în cursul existenţei noastre, ne vedem visele înşelate şi dorinţele amăgite, dar trebuie să continuăm să visăm, pentru că altfel, sufletul nostru moare şi Agape nu mai poate pătrunde în el.[...]

    Lupta cea Bună este cea care se porneşte din pricină că inima noastră o cere. În epocile eroice, în timpul cavalerilor rătăcitori, era uşor, erau pământuri de cucerit şi o grămadă de lucruri de făcut. Astăzi, lumea s-a schimbat mult, şi Lupta cea Bună s-a mutat de pe câmpurile de bătălie în interiorul nostru.

    Lupta cea Bună este cea în care ne angajăm în numele viselor noastre. Când ele explodează în noi cu toată vigoarea lor – în tinereţe - , suntem foarte curajoşi, dar n-am învăţat încă să luptăm. După ce, după multe eforturi, sfârşind prin a învăţa, nu mai avem acelaşi curaj pentru a lupta. Atunci, ne întoarcem împotriva noastră înşine şi, în cele din urmă, devenim cel mai mare duşman al nostru. Ne spunem că visele noastre suntinfantile, greu de realizat, sau fructul necunoaşterii realităţii vieţii. Ne ucidem visele pentru că ne este frică să ducem Lupta cea Bună.

     Primul simptom al faptului că ne ucidem visele este lipsa timpului, a continuat Petrus. Oamenii cei mai ocupaţi pe care i-am cunoscut în cursul vieţii mele aveau întotdeauna timp pentru toate. Cei care nu făceau nimic erau întotdeauna obosiţi, nu-şi dădeau seama cât de puţin lucru făcea, şi se plângeau constant că ziua era prea scurtă. În realitate, le era frică să poarte Lupta cea Bună.

     Al doilea simptom al morţii viselor noastre îl constituie certitudinile noastre. Din cauză că nu vrem să privim viaţa ca pe o mare aventură de trăit, începem să ne credem înţelepţi, drepţi şi corecţi în puţinul pe care-l aşteptăm de la existenţă. Privim dincolo de zidurile vieţii noastre cotidiene şi descoperim zgomotul lancelor ce se rup, mirosul sudorii şi prafului, marile căderi şi privirile însetate de cucerire ale războinicilor. Dar nuconcepem niciodată bucuria, bucuria imensă din sufletul celui ce luptă, pentru că, pentru el, nici victoria, nici deruta n-au nici o importanţă, singurul lucru care contează e să ducă Lupta cea Bună.

    În fine, al treilea simptom al morţii viselor noastre e pacea. Viaţa devine o după- amiază de duminică, nu ne cere lucruri măreţe şi nu cere mai mult decât vrem noi să-i dăm. Credem atunci că suntem maturi, că lăsăm deoparte fanteziile din copilărie, şi că vom atinge realizarea personală şi profesională. Suntem surprinşi atunci când o persoană de vârsta noastră spune că-i place încă un lucru sau altul din viaţa sa. Dar în realitate, în forul nostru interior, noi ştim ce s-a întâmplat: am renunţat să mai luptăm pentru visele noastre, să ducem Lupta cea Bună.

    Pe măsură ce renunţăm la visele noastre şi găsim pacea, a reluat el după o clipă, cunoaştem o scurtă perioadă de linişte. Dar visele moarte încep să putrezească în noi şi să ne infesteze toată atmosfera. Devenim cruzi faţă de cei ce ne înconjoară, şi în final întoarcem această cruzime asupra noastră înşine. Apar suferinţele şi psihozele. Ceea ce voiam să evităm în luptă – decepţia şi eşecul – devin singura moştenire de pe urmalaşităţii noastre. Şi într-o bună zi, visele moarte şi putrezite fac aerul de nerespirat şi ne vom dori moartea, moartea care ne eliberează de certitudinile noastre, de ocupaţiile noastre, şi de acea cumplită pace a după-amiezelor de duminică. 

    Singura modalitate de a ne salva visele este să fim generoşi cu noi înşine. Trebuie să tratăm riguros orice tentativă de autopedepsire, oricât de subtilă ar fi ea. Pentru a şti când devenim cruzi faţă de noi înşine, trebuie să transformăm în durere fizică cea mai mică apariţie a unei dureri spirituale, cum sunt vinovăţia, remuşcările, nehotărârea, laşitatea. Făcând dintr-o durere spirituală o durere fizică, vom şti cât rău ne poate face. 

 Fragment din "Jurnalul unui mag",de Paulo Coelho

 

After-party thoughts.

Nu de alta,da' balu' s-a terminat la 7 jumate,si cam atunci au inchis astia clubul,asa ca n-a fost loc de afterparty.
In the end,se pare ca am ajuns fix ce speram sa n-ajung,ce uram sa ajung.Am vrut sa fiu...sa fiu altceva,in final se pare ca sunt nimic.Poate ca are si asta frumusetea ei,sa te pierzi in multime,sa nu te vada nimeni.
E ca...ca in viata.De ce sa tintesti sa ajungi presedinte?Presedinte e doar unu',e doar un loc de presedinte in fiecare tara,insa,pe de alta parte, ca maturator de strazi imediat iti gasesti de lucru,sau,de ce sa incerc sa fiu eu intradevar cand as putea fi un oarecare de exceptie?
I mean,sa fim seriosi,romanii au avut un Eminescu,au avut un Paunescu,acu' au un Chirila,nu mai e loc si de mine.Locurile de psychedelico/poetico/lyrical freak sunt putine,si sunt luate.Ori esti ALA ori esti nimeni.[bineinteles,raspunsul ideal e "ori"].

Si totusi,cineva trebuie sa fie si nimeni,nu?Si totusi nu-i resemnare.De-o vreme imi suna in minte "Capul plecat sabia-l taie" de fiecare data cand am tendinte de resemnare,dar e greu.
Adevarul e ca,fara un efort prea mare as putea fi un cineva ideal,dar oare chiar vreau asta?
Eram ieri pe duba,cu doi colegi,dintre care unu' gen 'super bunaciune',fix genul ala de om care da toate fetele pe spate,si vorbea cu celalalt despre cum isi bate el joc.You know?As putea fi fix la fel.As muta putini munti si as putea,greu,dar sigur sa fiu exact genul ala de om."Da,da,sigur,asa zic toti".NU!Eu sunt sigur ca daca as vrea as putea,eu sunt EU!Nu e loc de subestimare si de dubiu,dar vreau totusi sa fiu EU absolut,nu sa fiu ceva anume,cineva anume,e peste asta.

Si cand ma gandesc la minunile astea imi vin iar in minte ganduri gen "Si totusii,ai putea fi oricineul ideal in loc de nimeniul ideal",si sincer,e tentant,dar raman la visele si gandurile mele proprii,it's all or nothing.Si daca o sa mor singur o sa mor EU singur.

Si totusi,eu sunt EU in fiecare moment,dar e cusca asta.cusca asta blestemata si rasblestemata de mine in fiecare moment al vietii asteia. Si vreau,chiar vreau sa scap,dar se pare ca eul asta al meu este incapabil sa faca in singur lucru,si asta e scaparea din cusca asta.

Still,someday,somehow...O sa reusesc.Daca cineva poate eu pot.Si probabil problema AIA mare e  ca inca nu il cunosc pe eu asta,dar...cum spuneam,someday,somehow...
Just as I said,in the end I will rule the world.

Si nu stiu,nu mai stiu.cred ca sunt putin[sau mai mult] demoralizat,da-mi trece mie.

A,si cu 1 decembrie,e cum ziceau cei de la Taxi,nu mai simti nimic.La multi ani Romania.Fara tragere de inima,pentru ca sunt in dubiu cu existenta Romaniei,si daca o sa aiba multi ani,atunci,in caz ca nu ma duc eu pa,aia de dupa mine o sa fie de nasol,asa ca poate daca s-ar transforma intr-un fel de Canada ar fi mai bine.Totusi,daca n-o distrug eu poate urmasii mei...cine stie?Oricum,oameni buni,exista speranta.

Motivatie?-Not cool.

Cica fara ura nu-i nici dragoste,asa ca  mai avem nevoie si de [iarba?]ura. Da,probabil ma uraste ceva lumea,putina lume,si eu urasc ceva lume,putina lume.desi ura e un termen puternic.
Si ura vine la pachet cu dragostea,nu-i dragoste fara ura,sau ura fara dragoste.Cu toate astea,cred ca ura e un stimulant mai bun,mai puternic,mai convingator.
Sper sa fie pe termen lung sentimentul.

Ce nu-i cool?O lista de chestii,care ma freaca ce ceva zile.Si ca sa va oftic pe voi,incep cu ce nu va place voua.

Mie mi se pare ca nu e cool:

• Sa iti bati joc de oameni legandu-te de credinta.Incepand cu ortodoxii care rad de pocaiti,continuand cu pocaitii care rad de budisti si terminand cu aia jmekeri la maxim,care nu cred in Dumnezeu si arata cat de absoluti sunt ei batandu-si joc de tema asta.
• Sa iti bati joc de muzica. Aici incepand cu manelistii care rad de rockeri,continuand cu rockerii care rad de manelisti,terminand cu  metalistii care zic ca toti care nu-s ca ei sunt prosti.A,da,si uitasem sa includ relatia pocaiti-rock.Nici ce se intampla acolo nu mi se pare cool
• Sa fii erou,sa te umfli in pene pe teme gen ce dur sunt eu ca ma uit la horoare/chestii scarboase/chestii sangeroase si asa mai departe.Nu esti erou.Poate ca sunt cu un procent mai sensibili ca tine aia care nu suporta chestiile alea,dar erou  nu esti,au cuvantul meu de om la persoana a 3a,de judecator neutru.
• A te lua de cei mai slabi.Believe,si eu ma confrunt cu asta,dar nu e cool,e un eroism prost.
• A-ti schimba comportamentul,credintele si opiniile in functie de persoanele din jurul tau.Sa te trezesti blond,la amiaza sa fii saten si cand te culci sa adormi roscat.

Ar mai fi.Oricum,poate fi considerat suficient de copilaresc ce scriu ca sa nu mai continui.



"This is the world we live in
And these are the hands we're given
Use them and let's start trying
To make it a place worth living in."

Trebuie zis

Codlea devine din ce in ce mai Romania.
Si daca nu mergi tu in Codlea Nord vine Codlea Nordu' in centru.
Dar cum frate?Verile trecute ieseam si ma plimbam in voie singur pe la 12-1 noaptea si nu era nici urma de codlean nordic iar acu' sunt multi si veseli in grupuri multe si vesele.Cu alte cuvinte daca nu esti 3 mai bine nu iesi dupa 11 ba nu, 10, noaptea din casa sau...cum vine asta? In ritmul asta..."The end draws near.".N-ai ce-i face,ne adaptam si noi,nu mai iesim singuri,mai luam o perversa[desi inca n-am luat-o,dar este timp].Da' las' ca ma fac eu mare si dau foc la Codlea,vedeti voi,numa' sa ajung la putere.

Sub luna plina....

...continua povestea.Acum e liber,acum stie mai mult,acum stie ce trebuie sa faca.Acum e mai sigur ca nu el asteapta armaghedonul,ci armaghedonul il asteapta pe el.Acum nu mai vrea sa vada armaghedon. Stie cum trebuie sa se termine viata pe pamanturile astea,dar nu stie cum trebuie sa decurga viata. Si are totul in fata.Are libertatea si are posibilitatea de a fi tot ce ar vrea sa fie.Are deschise nenumarate lumi in fata,si nu stie prin care trebuie sa treaca. Cei care spuneau ca Calea Adevarului e dreapta se inselau.Calea Adevarului e mare si lata,e un labirint cu mai multe iesiri.Toate iesirile duc in acelasi loc,dar este de o importanta extrema pe unde iesi,si cum iesi.
Stie teoria.A citit prefata,chiar a invatat prefata.Acum povestea trebuie traita.Trebuie sa aleaga cum vrea sa o traiasca.Si sta si se uita la infinitul sir de posibilitati in timp ce luna plina parca nu face nimic decat sa se joace cu mintea lui.Probabil ca dinnou vrea sa vada minunea aia.Minunea care sa-l determine sa faca ceea ce vrea sa faca.Probabil are nevoie de o lovitura in fata,pentru a se trezi la realitate.

Si am tendinta de a ma uita in spate,si de a prinde ochii.Ochii tai,sau,chiar ochii unei pisici.Si cand merg incet povestesc.Daca merg incet singur inseamna ca am o discutie aprinsa cu mine.

NU-ti lasa viata sa curga.Inca mai este timp,inca totul se poate schimba.Situatia de maine poate fi alta decat cea de azi.Doar nu sta.

Compensare

Este ca n-am mai postat de mult cand imi e bine? Nici nu stiu cand o sa se intample,si daca o sa se intample,pentru ca atunci cand imi e bine nu dau p-afara de ganduri.Sau poate ca atunci am unde le da,sau poate ca nu simt nevoia sa le dau,nu stiu.Probabil ca nici nu conteaza.Ideea e ca am maini care ma tin,si ca mai des imi e bine decat imi e rau,si cand imi e rau imi trece raul repede,deci sunt pe +.It goes on.
In rest?O serie de +uri intr-o parte,de -uri in alta parte si de = in mijloc. Stau nasol cu notele si totusi am in mine cuvinte stelare pe care le folosesc des,si iar dau impresia de nerdy.Cu alte cuvinte de ce ti-e frica de aia nu scapi.Si gresesc in socializare si in toate,si sunt nesimtit dar sincer.Si am mintit,si am mintit fara motiv.Pas cu pas ma duc in jos.Defapt cobor in sus.Now wondering...oare o sa cobor in sus sau urc in jos?Macar destinatia finala o stiu.So this is where i was,this is where i'll be,i wonder where i am.Cred ca-s curios cum o sa fie in continuare.Da,si asta se presupune a fi pozitivo-pozitiv.Nu stiu,n-am multe,sau n-am chef de multe,tot postare d-aia scurta ramane si-asta.
A,da,si ma freaca 2 chestii: 1 e ca am mintit,si am mintit fara motiv.Deci au.Si a 2a sunt chestiile ramase nespuse.Subiectele schimbate inainte sa fie terminate,discutiile incheiate prematur din cauza unui telefon sau din cauza necesitatii de a pleca,sau din cauza timpului.pur si simplu.

Cred ca atat.

*note to self: si totusi,nu e bine ce faci,frate....


A,da,si aproape uitasem: nu mai pot  sa scriu ca inainte,nu ma mai lasa mintea.Gandurile pe care le gandesc frumos le gandesc oriunde,dar nu aici de ceva timp.Kinda sowie.

CUM?!

...sa te dezvolti pe plan economic,social si cultural daca porti 3 razboaie?

Eu imi bag picioarele,din ce in ce mai adanc,daca voi vreti sa nu traiesc atunci n-o sa mai traiesc si gata,o sa stau toata ziua la calculator,ca ala nu ma tine afara din casa dupa ora 10,si nici nu risc sa ma influenteze in a ma apuca de fumat,droguri,bautura,porno sau,pericolul suprem,PRIETENI![moment in care se aude din multume un "uuuuu" ingrijorat]


Da,tot scurte,pana-mi vine chefu' sa le lungesc.

Running out of damns.

Serile alea din timpul scolii cand incepi sa scrii.

 Si povestesti singur.defapt ce-i mai frumos?

The damned thing with the damns.Adevarul e ca am mintit postul trecut.Problema-mi e ca imi pasa prea mult.Cred ca am mai spus-o intr-o zi,dar o s-o spun de cate ori am ocazia: simplul fapt ca-ti pui problema daca-ti pasa sau nu dovedeste ca iti pasa.

 Acu' adevarul e ca pe de-o parte am primit ce-am vrut,sa nu zic,cred ca am provocat ceva amuzament,si m-am ales eu,ca si altii cu o poveste simpaticica.Chiar sunt curios cum se termina.Faza e ca daca as fi fost personaj pozitiv ar fi fost clar finalul,personajele negative insa mai ies bine din poveste,mai ies prost,ba uneori chiar se transforma in personaje pozitive,deci a fost destul de tare,mai nasol e ca tura asta personajul negativ a devenit pozitiv si cel pozitiv negativ,si eu am fost pozitivu'.Stiti cum e?Ca in filmul ala,Wanted,teoria glontului cu efect.

 Povestea asta vine surprinzator de bine,combinatia intre super-preferinta mea,cu Life won't waitu' lu' Ozzy si mesajul filmului: What the fuck have you done lately?Si adevarul e ca am facut destule,da' tot nu-s implinit.

In orice caz,povestea asta a fost altfel,deci a fost fun.Si nu e gata.

Hai s-o povestesc si-n melodii sa fie si mai dulce.:

http://www.youtube.com/watch?v=duYLdevin24

http://www.youtube.com/watch?v=JwOya18u8_Q 

http://www.youtube.com/watch?v=C7oH6Ku27Us&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=dAN9sKlOZxE 

Si vad zambetele alea.Si le merit.Macar maine e duminica.

Oricum,respir adanc,confirm ca am fost papagal si trag de mine sa nu-mi incalc promisiunile

Si o sa neg orice afirmatie in legatura cu ce am scris aici.

Sa va fie [de?] bine!:)

Resignation

A doua daca nu ma insel,nu?
Si intr-o noapte pe la 11-12 ascultand Taxi o sa inceapa a mi se rupe de toate.
Si indeed,life won't wait.Life,in fact,doesn't give a damn about you.Mi se intrerupe si winampu'.
Si sa ploua.In primul rand peste mine,poate invat si eu ce e rau si ce e bine.
Sa ploua
si
Life won't wait
azi.
Si "subete watashi ga yatte iru anata wa watashi o misutenai tame ni matte imasu."
 Si atat.Si mai ales atat,defapt.

*E de wannabe scris.Nu ma am cu japoneza,dar imi place cum suna.Daca e vre-un om mai cu japoneza pe umeri si vede vre-o greseala as aprecia,dar stim cu totii ca nu e,asa ca scriu la impresia artistica
**Postul e editat a doua zi seara.Same feeling.

Azi,spre deosebire de alte zile am ce scrie.Ba chiar nici nu stiu cu ce sa incep,si totusi cred ca n-o sa cuprind tot.

Sa vedem.

Vineri am fost in Bucuresti.Awesooome,si m-am pierdut prin Cismigiu.Si mai awesooome,s-am ras,si-am pierdut timp,si m-am vazut cu Diana si cu Raluca si cu Leia si cu Tico.Si am pierdut trenul spre Codlea.Si era sa vin 14 km pe jos.Si am facut auto-stopu' si a oprit o cunostinta d-a lu tata.
Si plimbarea+pierderea prin Cismigiu au fost awesome.Si rasul a fost awesome.
Si-aici trebuie subliniat:
Propaganda-Paru' meu pe fundal,discutie aprinsa intre mine si Raluca.
-Bla bla bla
-Bla bla bla
-Dar...de ce nu vrei sa te tunzi?

*Faza foarte "So what?" povestita,da' traita...Ma rog.


Sii se termina vacanta si abe' abe' daca am muscat din teme si saptamana asta o sa mut ceva munti si-o sa-mi placa.Ma intrebam pe drum: O.k. sa presupunem ca nu exista Rai.Dar cui ii trebuie Rai cand poti avea o viata asa de faina,cu atat de putine conditii?Si iar zic,si-o s-o zic pana o sa-mi vina rau,si cand o sa-mi vina rau o s-o mai zic.Totul depinde de cum privesti.Priveste bine.Priveste tot,priveste tot ce poti sa faci.Poti sa faci orice!Eu,ca world ruler in devenire o stiu,si stiu ca o sa ajung world ruler pentru ca VREAU sa ajung world ruler.TOTUL TINE DE VOINTA!
Atat zic:Nu conteaza la ce te uiti,ai grija cum te uiti.Nu conteaza unde esti,conteaza cum VREI sa vezi locul unde esti.

 Si ma mai gandeam,cum gandesc eu mult.Am descoperit Romania.Era o vreme cand imi era nasol sa ies din cartier.Am iesit o data,si m-am simtit liber,si am mai iesit si a doua oara fara jena.Apoi cu Brasovul.Asa urat imi era sa ma urc in duba aia singur.Ba sa merg si cu troleul.Ucidere.Si am mers,si m-am simtit liber,si am mai mers o data,si inca o data,si apoi simteam Brasovul ca un meleag prietenos.Am fost acum,vineri singur cu trenul in Bucuresti.Vreau sa va zic ca ma simt si mai liber.Chiar....ma simt liber sa merg in Romania,singur,ma simt liber sa dorm pe un deal,izolat,sau pe plaja,can't wait.

Si ma gandeam la nesimtire.Si implicit la salut.Bai,eu nu stiu multe,da' stiu cateva chestii cu salutul:
-baietii saluta fetele primii,daca e 1 la 1 si daca varsta e apropiata
-cel mai tanar saluta primul pe cel mai batran
-Cei care sunt mai putini/ala care e singur saluta pe toata lumea cand apare in grup,indiferent ca in grup e un pustan de 6 ani si el e trecut de 20
-Aia care vin,chiar daca sunt 2 intr-un loc si mai vin 3 saluta primii.
-A nu saluta e nesimtire,a nu raspunde la salut e uber-nesimtire.
Atat am avut de zis despre "traditii".
Si cu bagatu' in seama,gandind logic[auzi,logic si gandind,si eu,termenii astia dau sa zboare].Bagi in seama odata,de 2 ori,da' parca a 3a oara daca tot tu tre' sa te bagi in seama inseamna ca deranjezi,nu?
De la un fost sociopat vine.Poate nu stiu eu.

A fost scurt,v-am zis ca n-o as cuprind tot,dar...nu stiu,n-am prea multe-n cap.Defapt,asta e problema,am prea multe in cap.

Iar am terminat.Have fun.

-Gresit-

Nu insinuez ca eu am dreptate,doar spun ca gresesti mai mult decat mine.
Nimeni care citeste chestia asta n-are nimic de-a face cu ce e scris.

Defapt nici nu ma refer la o persoana,ma refer la mai multe.Foarte multe.

1. "Ti se pare."
2. "Nu te-ai agitat destul."
3. "Fii si tu mai[...]."
4. "Fii tu insuti!"
5. "Esti emo!"[cu toata simpatia, go on!:]] ]

Vorbe.Vorbe pe care le aud des[O.K.poate fara ultima].Si tu le auzi des,macar la persoana a 3a.Vorbele astea sunt mai cunoscute decat Madalina Manole.Poate chiar mai cunoscute ca Michael Jackson.Sunt clisee.Ce au in comun?Pai intra bine oriunde,poti s-o spui oricui,oricand,si de obicei dau pe langa,toate.Unii fraieri[ahem] mai si merg dupa ele.Se opresc unde m-am oprit si eu.Nu,nu pe Avram Iancu,se opresc intr-un zid undeva,peste care nu mai pot trece.Ca sa nu zic ca se opresc acolo unde se intalnesc,pentru ca,cel putin la 3 si 4,uneori le dai cap in cap,si acum ca sa fiu maxim de pesimist[oare?]uneori cand mergi pe 3 ajungi sa fii fals.
 O.K.Am terminat cu partea asta.



Azi am ascultat melodia cu cel mai tare nume din lume,cantata de formatia cu cel mai tare nume din lume.


Da,si am ascultat MGMT,maxim de psihedelic,o pata de amintire.
Inca o pata de amintire a fost azi cand am fost la magazin.O a 3a pata a fost cand m-am intors acasa.Cum sa ai atata respect si sa ai si regrete fata de o astfel de persoana?Atatea idei preconcepute.Si ca sa ma invart ca Eclesiastul,si faptul ca spun ca are multe idei preconcepute e probabil tot o idee preconceputa.Daca eu sunt exact ca o alta persoana atunci tu esti la fel!Si totusi,mi-a spus ca sunt un ciudat.Ma simt apreciat.What-so-ever,durerea cea mai mare e "aftershockul".De la momentul ala pana in momentul asta m-am gandit la ce-as fi putut spune daca as fi fost baiat destept.Trist.Foarte trist.Asa o conversatie ar fi fost buna ca tema pentru acasa,sa stiu cum va decurge si sa  invat pe de rost ce trebuie sa spun.Sau inainte sa spun fiecare lucru pe care l-am spus sa fie pauza vreo 5 minute.Macar 2.Macar 30 de secunde.Sunt curios cum o sa se termine.Ba nu,nu sa se termine,nu vreau sa se termine,nu vreau iar in stand by,sunt curios cum o sa fie,am iar setea aia de oameni..
Alta curiozitate e ce o sa fac maine.Pana azi era totul asa de clar...Deja ceata se aseaza bine de tot.Dar parca-mi place.E absolut Foo Fighters-Times like these.
Si lasand toate astea la o parte,se pare ca am avut dreptate.Am dreptate in tot timpul asta.Yey!Yey pana cand?Yey-ul se termina cat ai zice "yey".Speram sa n-am dreptate.

Si iar ma intreb: totusi,parca binele invinge.Hello?Anybody?Binele invinge?.
Iar zic,ar cam fi timpul pentru minunea aia.
Godspeed!

A,da,si era sa uit,ceva ce trebuie sa vada oricine,oricand,oricum,ori...orian

Despartire