Stau singur in camera cu cartea aia in fata, fara nimeni in jur,pe imensitatea aia de pat. Si magnific capitol. Aproape in transa citeam un cuvant si incercam sa-l savurez, dar cat de repede posibil, ca sa ajung la urmatorul, si urmatorul, si curgeau. Fantastic moment. Si cand totul curgea mai frumos, cat sa-ti unga sufletul si sa-ti aline toata oftica aia, cum ca e sambata si e frumos afara si tu stai singur in casa lesinat sub antibiotice, cand cuvintele erau mai adanci ca oricand si intelesurile se pierdeau in mintea care parca nu exista decat pentru a le intelege, e, chiar in momentul ala...se aude Ritmul. Inconfundabilul Ritm. Maiestuosul si preafrumosul. Si intra si incantatoarea voce, si,simtind ca totul progreseaza ma grabesc sa termin capitolul.
Iubesc Romania, romanii, week-endurile insorite sub blestemul usii de la iesire, gratarele in spatele blocului, vulgaritatea mai frecventa decat punctele pe i si maneaua la maxim care strapunge prin termopanele platite cu munca si truda parintilor.
Eu atat am avut de zis, restul se intelege din subintelesuri.
Iubesc Romania, romanii, week-endurile insorite sub blestemul usii de la iesire, gratarele in spatele blocului, vulgaritatea mai frecventa decat punctele pe i si maneaua la maxim care strapunge prin termopanele platite cu munca si truda parintilor.
Eu atat am avut de zis, restul se intelege din subintelesuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu