Dualitate

     Clisee!
    Toate incep cu un cliseu.
    Cand te trezesti, in patul tau sau in cortul altora, te trezesti cu un cliseu in minte. Trezirea ta e un cliseu.
Incepi sa te intrebi daca asa a fost mereu. Mergi pe strada, arunci cu "buna ziua". Numara sincer persoanele carora le-ai dat buna ziua ca apoi sa le strici tu ziua. Vrei mai mult? Numara persoanele carora le-ai dat buna ziua in timp ce planuiai sa le-o strici.
Povesteste-mi despre "la revedere", daca ti-e mai comod.
Parca "salut" ramane singurul sincer, poate alaturi de "servus", insa spune-mi si mie, ce inseamna de fapt "servus"?
   Toata rutina asta are atata esenta si cu toate astea de fiecare data cand e folosita conteaza mai putin.

 Ca o persoana. De fiecare data cand o folosesti, devine mai putin importanta. Ca tine. De fiecare data cand te arati  devii mai putin important. Devii cliseu. Totul se pare ca a devenit un bal mascat iar gravitatea faptei creste cu cat sinceritatea devine, azi mai mult ca ieri, slabiciunea principala. Iar cand dispar mastile se termina distractia.Asa ca apuca-te de masca aia a ta si tine-o bine. Cine-si pierde masca isi pierde farmecul, asa ca pune-ti una care sa merite tinuta.

 Dar pe bune acum,de ce? De ce calitatile devin slabiciuni? De ce o fapta buna intre zece rele te face un om bun iar o greseala te face criminal? De ce trebuie sa stai in intuneric sa ti se vada lumina? De ce trebuie sa scurmi in prostie ca sa ti se vada sclipirea? Si... si de ce trebuie sa se vada ceva?De ce oare cei care pot nu fac iar cei care incearca sunt luat de prosti?



 Umple toate mintile cu o mana in timp ce goleste sufletele cu cealalta."De ce" asta al vostru.


Cat praf de stele mai ai in saculetul ala?
Cat timp te va ajuta sa te ascunzi?
Cat de fals poti sa fii ca sa-ti atingi telul?
Care ti-e telul?

 Da-ti la o parte parul din ochi. Nu e o masca destul de buna.

Poate ar trebui sa-ti bagi mintile in cap.
Poate o sa-mi zici si mie ce vrei, sa stiu ce sa-ti dau.
Poate-mi zici cine esti, sa stiu cine sa fiu.
Poate se poate.
Poate putem.
Poate poti.
Poate nu vrei.
Poate nu eu iti stau in cale. Poate tu ma incurci de fapt pe mine.
Poate cel mai bine ar fi ca tu sa ma ascunzi si sa ma lasi sa lucrez.

Poate uiti de "poate", si, asa cum iti place tie, poate, vezi sa nu ma pierzi.