ce mi-am ratat din "Thief of Time"-ul lui Pratchett, este, de fapt, esentialul.
timp, si calcule, si calcule apropiindu-se de uman, si momente potrivite.
dar
the wisest guy in the book seems to be, by far, Wen. Wen the Eternally Surprised. The monks quote him and use his books, and rumor is, he married Time herself.
Wen seems to be the guy who has all the answers and can offer all the answers to his apprentice, Clodpool. Possibly in the very first chapter, Clodpool is encouraged to ask questions, and he decides to start by asking his master what he'd like to have for breakfast. One of the most difficult questions.
O ard aiurea,
treaba-i ca, ideea in jurul careia se invarte Wen e ca lumea e in continua schimbare. in momentul cand clipesti, lumea devine alta. lumea pe care o stiai inainte inchizi ochii este alta decat lumea pe care o vezi dupa ce i-ai redeschis.
cred ca aici șede monstruozitatea lui Pratchett in Thief of Time. in Susan, fiica de Moarte, si in Moartea care vorbeste cu litere mari de tipar, iar glasul ei e ca al clopotelor de biserica, si in pustii aia, care sunt pustiul ala, care n-au pic de sens, si, indiscutabil, in auditori, in balta de cifre care sunt auditorii.
dar cred ca monstruozitatea adevarata e in Wen. in faptul ca exista momente perfecte. dintr-un motiv sau altul, exista momente perfecte. o sa fie comic sa ma-ntorc in turnul salvamarului, si cred ca, intr-un fel, ignorand tot contextul, tot trecutul si tot viitorul, si absurditatea de moment de acum cateva luni a fost perfecta. cred ca au fost momente perfecte pe care nu le-am vazut atunci, si doar mi le-amintesc ca perfecte, ceea ce nu le face mai putin perfecte. o tigara mahmura, sentimentul de absoluta lipsa de speranta din mijlocul eseului la celtica, conversatia de craciun cu Loys, chiar dimineata intalnirii cu Kei a fost destul de perfecta. Si asta, cumva, doar in ultimele cateva luni. cred ca a fost un numar destul de mare de momente perfecte si in Londra, nu neaaparat la concert, cat in jurul concertului, si momentele alea cand, alergand sau in autobuz sau doar pe drum, am avut flashback-uri de la concert.
niciodata un moment perfect cred ca n-a fost fortat. cred ca e una din singurele chestii pe care le au in comun momentele perfecte, si, cred ca-i un cuvant final de an ok.
sunt foarte multumit de momentele perfecte de anul asta. a fost un an destul de linistit, cumva, si mai ales ultimele luni mi-au parut destul de moarte, dar sunt cateva tigari, sunt cateva plimbari, cateva paragrafe din cateva carti si cateva versuri din cateva melodii, care-au creat momente perfecte.
raman cu intrebarea: de cate momente imperfecte e nevoie pentru a crea un moment perfect? de cate jocuri de hearthstone, de cate zile de inactivitate si vinovatie, de cate seri regretabile, e nevoie pentru a crea un moment perfect? si care din astea, si cate din astea, duc in directia potrivita?
s-ar putea sa-mi stric momentul cu incertitudini, si n-ar fi prima oara.
poate ar trebui, pentru o vreme, sa raman fara intrebari. poate momentele perfecte-s alea cand, pentru un moment, nu-ti mai pui intrebari.
poate gresesc.
atat.
surprise me.
timp, si calcule, si calcule apropiindu-se de uman, si momente potrivite.
dar
the wisest guy in the book seems to be, by far, Wen. Wen the Eternally Surprised. The monks quote him and use his books, and rumor is, he married Time herself.
Wen seems to be the guy who has all the answers and can offer all the answers to his apprentice, Clodpool. Possibly in the very first chapter, Clodpool is encouraged to ask questions, and he decides to start by asking his master what he'd like to have for breakfast. One of the most difficult questions.
O ard aiurea,
treaba-i ca, ideea in jurul careia se invarte Wen e ca lumea e in continua schimbare. in momentul cand clipesti, lumea devine alta. lumea pe care o stiai inainte inchizi ochii este alta decat lumea pe care o vezi dupa ce i-ai redeschis.
cred ca aici șede monstruozitatea lui Pratchett in Thief of Time. in Susan, fiica de Moarte, si in Moartea care vorbeste cu litere mari de tipar, iar glasul ei e ca al clopotelor de biserica, si in pustii aia, care sunt pustiul ala, care n-au pic de sens, si, indiscutabil, in auditori, in balta de cifre care sunt auditorii.
dar cred ca monstruozitatea adevarata e in Wen. in faptul ca exista momente perfecte. dintr-un motiv sau altul, exista momente perfecte. o sa fie comic sa ma-ntorc in turnul salvamarului, si cred ca, intr-un fel, ignorand tot contextul, tot trecutul si tot viitorul, si absurditatea de moment de acum cateva luni a fost perfecta. cred ca au fost momente perfecte pe care nu le-am vazut atunci, si doar mi le-amintesc ca perfecte, ceea ce nu le face mai putin perfecte. o tigara mahmura, sentimentul de absoluta lipsa de speranta din mijlocul eseului la celtica, conversatia de craciun cu Loys, chiar dimineata intalnirii cu Kei a fost destul de perfecta. Si asta, cumva, doar in ultimele cateva luni. cred ca a fost un numar destul de mare de momente perfecte si in Londra, nu neaaparat la concert, cat in jurul concertului, si momentele alea cand, alergand sau in autobuz sau doar pe drum, am avut flashback-uri de la concert.
niciodata un moment perfect cred ca n-a fost fortat. cred ca e una din singurele chestii pe care le au in comun momentele perfecte, si, cred ca-i un cuvant final de an ok.
sunt foarte multumit de momentele perfecte de anul asta. a fost un an destul de linistit, cumva, si mai ales ultimele luni mi-au parut destul de moarte, dar sunt cateva tigari, sunt cateva plimbari, cateva paragrafe din cateva carti si cateva versuri din cateva melodii, care-au creat momente perfecte.
raman cu intrebarea: de cate momente imperfecte e nevoie pentru a crea un moment perfect? de cate jocuri de hearthstone, de cate zile de inactivitate si vinovatie, de cate seri regretabile, e nevoie pentru a crea un moment perfect? si care din astea, si cate din astea, duc in directia potrivita?
s-ar putea sa-mi stric momentul cu incertitudini, si n-ar fi prima oara.
poate ar trebui, pentru o vreme, sa raman fara intrebari. poate momentele perfecte-s alea cand, pentru un moment, nu-ti mai pui intrebari.
poate gresesc.
atat.
surprise me.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu