si prin pfoai, vorbesc de pfoai-ul unei, ciudat, posibile noi vineri seara.
sunt cumva coplesit pe interior de o energie foarte dubioasa.
mi-i greu sa desir gandurile,
am nedormit mult,
iar acum,
in sfarsit,
am dormit mult dar e tarziu si-ar mai trebui sa dorm.
ii comic in atatea feluri.
cumva una din bantuielile maxime ale zilei de azi a fost ca m-am indragostit fizic de 2 ori in avion.
mi se pare atat de absurd,
atat de awesome,
atat de imposibil,
de irelevant
si de ne-proactiv.
ca ar trebui notat, cumva.
n-am vorbit, iar pe una din tipe le-am vazut de la 7 metri si-ar putea avea vreo 30 de ani,
avea un stil super misto, bruneta(sau macar inchisa la culoare la par), cu un iz vag de nana(din omam), si-un aer usor de raluca si-o fata, intr-un fel ciudat, de merryn. avea un palton misto gri cu negru cu rosu ce-mi amintea usor de coperta de la Battle Royal, si-o fata cumva hotarata, fina, si alba. cel putin, asa mi-am imaginat-o eu, din capatul celalalt al avionului. ar putea sa aiba si 20, dar n-am putut sa-mi iau ochii de la ea in prima secunda cand am vazut-o.
poate doar imaginatia n-am putut sa mi-o iau de la ea.
cateva minute mai tarziu, a urcat in avion o alta tipa, impresionant de iremarcabila in secunda-ntai.
era blonda, cu parul lung si ochelari, blugi si -un hanorac foarte "nu-mi pasa, merge", o culoare care-aducea a albastru cred, sau a ceva ce mergea intr-un fel acceptabil cu tricoul posibil gri. a cerut voie sa intre in culoarul din fata mea cu o voce destul de joasa, destul de timida. feminina intr-un fel foarte nepitigaiat. n-am remarcat-o in totalitate initial.
cand am dat sa coboram din avion, in schimb, mi-am dat seama ca-i destul de frumoasa. cand asteptam la coada la verificat pasapoarte, am vazut ca era superba. desi geanta ei avea ceva dubiosel si cu usor aduceri de diva comuna a secolului 21, iar tricoul posibil ceva sclipicios, avea o privire foarte misto, pierduta undeva-ntre randurile de oameni, si o gura pe care, inca de-atunci, n-am putut s-o descriu decat ca "foarte pupabila". avea un mers usor obosit, usor incert, perfect potrivit cu stilul pe care mi l-a trasat cu restul actiunilor ei. ce ma sperie usor e ca ar putea sa fi avut 15 ani. ar putea sa fi avut 20, pana la 20 si mult.
inainte sa ies din aeroport, i-am aruncat o privire care-a ramas, la fel ca celel de la coada de la pasapoarte, neprimita si, probabil, nici macar observata.
eram tipu' ciufulit cu un hanorac prea lung sub un palton prea nepotrivit cu restu', cu privirea de "inca 5 minute, o sa ma trezesc peste 5 minute". si daca nu eram, nu cred ca as fi avut ocazia sa initiez ceva.
nu cred
c-as fi vrut sa initiez ceva.
mi se pare foarte interesant ce interesante fizic mi se pot parea anumite fete.
in schimb, asta mi-i doar o parte din minte.
o alta parte inca jongleaza cu evenimentele saptamanii asteia.
imi pare bine pentru tot,
imi pare cumva comic ca am fost ca un balon cu o fata zambitoare desenata pe el cand m-am vazut cu lav, aia cred c-ar fi putut merge mai bine daca eram cu vre-un metru jumate mai aproape de pamant.
asta mi-s, asta mi-am fost.
o parte buna, in schimb, si poate, de fapt, cea care-mi taie cel mai tare somnul, se gandeste la saptamanile viitoare si fredoneaza mexican grand prix.
treaba dubioasa e ca se gandeste doar fizic la ele.
treaba dubioasa
e ca nu stiu daca-s pregatit sa le gandesc ca personalitate si ca potrivire de caracter.
lav alunga depresia fiind mereu ocupata,
day9 se-nconjoara cu chestii misto si cu oameni misto,
eu vreau sa ma desconjor de anumite chestii si fac schimbari semi-ilogice si-ncerc sa-mi creez un comfort zone la-ndemana.
damn,
sper ca n-am frecat-o prea tare la cap pe iulia. is curios daca chiar citeste minunile astea. buna, iulia!
adica, scoala si munca au fost mereu, daca-mi mai iau 2 proiecte serioase, ar putea fi fix suficient de comic, daca nu usor spre prea comic
oare ce-nteleg eu prin "comic"?
si ma gandesc cumva la kei si cum e posibil ca azi, cumva pentru prima oara, cumva si cu ajutorul ei, am jucat-o prost in acest sequel al minunatiei aleia.
cre'ca-i comic inclusiv captul ca asta ar putea insemna ca totul pica,
sau ar putea sa nu-nsemne nimic,
sau w/e.
eram beat,
in sensu' ca beat, nu ametit, beat la poezie,
cand imi scriam note despre kei,
si n-am inteles nimic din ele. nici macar in fundu' betiei nu stiam ce vreau de la ea.
argh.
rghrghrgh.
nuj ce-o sa se-ntample cu viata asta
rgh.
refresh la exam resultsuri,
nuj daca muncesc duminica,
nuj daca am cutie de sanvis pe maine,
ce fac luni,
ar trebui sa-mi schimb muzica,
duminica-i ziua lu' tata,
mi-i cald
rgh.
rghrgh
a.
incepe sa se simta,
comic de mult,
ca aberdeenul.
rgh.
cre'c-ar trebui sa devin mai general pozitiv.
is curios cum as face asta.
paname',
peace out.
sunt cumva coplesit pe interior de o energie foarte dubioasa.
mi-i greu sa desir gandurile,
am nedormit mult,
iar acum,
in sfarsit,
am dormit mult dar e tarziu si-ar mai trebui sa dorm.
ii comic in atatea feluri.
cumva una din bantuielile maxime ale zilei de azi a fost ca m-am indragostit fizic de 2 ori in avion.
mi se pare atat de absurd,
atat de awesome,
atat de imposibil,
de irelevant
si de ne-proactiv.
ca ar trebui notat, cumva.
n-am vorbit, iar pe una din tipe le-am vazut de la 7 metri si-ar putea avea vreo 30 de ani,
avea un stil super misto, bruneta(sau macar inchisa la culoare la par), cu un iz vag de nana(din omam), si-un aer usor de raluca si-o fata, intr-un fel ciudat, de merryn. avea un palton misto gri cu negru cu rosu ce-mi amintea usor de coperta de la Battle Royal, si-o fata cumva hotarata, fina, si alba. cel putin, asa mi-am imaginat-o eu, din capatul celalalt al avionului. ar putea sa aiba si 20, dar n-am putut sa-mi iau ochii de la ea in prima secunda cand am vazut-o.
poate doar imaginatia n-am putut sa mi-o iau de la ea.
cateva minute mai tarziu, a urcat in avion o alta tipa, impresionant de iremarcabila in secunda-ntai.
era blonda, cu parul lung si ochelari, blugi si -un hanorac foarte "nu-mi pasa, merge", o culoare care-aducea a albastru cred, sau a ceva ce mergea intr-un fel acceptabil cu tricoul posibil gri. a cerut voie sa intre in culoarul din fata mea cu o voce destul de joasa, destul de timida. feminina intr-un fel foarte nepitigaiat. n-am remarcat-o in totalitate initial.
cand am dat sa coboram din avion, in schimb, mi-am dat seama ca-i destul de frumoasa. cand asteptam la coada la verificat pasapoarte, am vazut ca era superba. desi geanta ei avea ceva dubiosel si cu usor aduceri de diva comuna a secolului 21, iar tricoul posibil ceva sclipicios, avea o privire foarte misto, pierduta undeva-ntre randurile de oameni, si o gura pe care, inca de-atunci, n-am putut s-o descriu decat ca "foarte pupabila". avea un mers usor obosit, usor incert, perfect potrivit cu stilul pe care mi l-a trasat cu restul actiunilor ei. ce ma sperie usor e ca ar putea sa fi avut 15 ani. ar putea sa fi avut 20, pana la 20 si mult.
inainte sa ies din aeroport, i-am aruncat o privire care-a ramas, la fel ca celel de la coada de la pasapoarte, neprimita si, probabil, nici macar observata.
eram tipu' ciufulit cu un hanorac prea lung sub un palton prea nepotrivit cu restu', cu privirea de "inca 5 minute, o sa ma trezesc peste 5 minute". si daca nu eram, nu cred ca as fi avut ocazia sa initiez ceva.
nu cred
c-as fi vrut sa initiez ceva.
mi se pare foarte interesant ce interesante fizic mi se pot parea anumite fete.
in schimb, asta mi-i doar o parte din minte.
o alta parte inca jongleaza cu evenimentele saptamanii asteia.
imi pare bine pentru tot,
imi pare cumva comic ca am fost ca un balon cu o fata zambitoare desenata pe el cand m-am vazut cu lav, aia cred c-ar fi putut merge mai bine daca eram cu vre-un metru jumate mai aproape de pamant.
asta mi-s, asta mi-am fost.
o parte buna, in schimb, si poate, de fapt, cea care-mi taie cel mai tare somnul, se gandeste la saptamanile viitoare si fredoneaza mexican grand prix.
treaba dubioasa e ca se gandeste doar fizic la ele.
treaba dubioasa
e ca nu stiu daca-s pregatit sa le gandesc ca personalitate si ca potrivire de caracter.
lav alunga depresia fiind mereu ocupata,
day9 se-nconjoara cu chestii misto si cu oameni misto,
eu vreau sa ma desconjor de anumite chestii si fac schimbari semi-ilogice si-ncerc sa-mi creez un comfort zone la-ndemana.
damn,
sper ca n-am frecat-o prea tare la cap pe iulia. is curios daca chiar citeste minunile astea. buna, iulia!
adica, scoala si munca au fost mereu, daca-mi mai iau 2 proiecte serioase, ar putea fi fix suficient de comic, daca nu usor spre prea comic
oare ce-nteleg eu prin "comic"?
si ma gandesc cumva la kei si cum e posibil ca azi, cumva pentru prima oara, cumva si cu ajutorul ei, am jucat-o prost in acest sequel al minunatiei aleia.
cre'ca-i comic inclusiv captul ca asta ar putea insemna ca totul pica,
sau ar putea sa nu-nsemne nimic,
sau w/e.
eram beat,
in sensu' ca beat, nu ametit, beat la poezie,
cand imi scriam note despre kei,
si n-am inteles nimic din ele. nici macar in fundu' betiei nu stiam ce vreau de la ea.
argh.
rghrghrgh.
nuj ce-o sa se-ntample cu viata asta
rgh.
refresh la exam resultsuri,
nuj daca muncesc duminica,
nuj daca am cutie de sanvis pe maine,
ce fac luni,
ar trebui sa-mi schimb muzica,
duminica-i ziua lu' tata,
mi-i cald
rgh.
rghrgh
a.
incepe sa se simta,
comic de mult,
ca aberdeenul.
rgh.
cre'c-ar trebui sa devin mai general pozitiv.
is curios cum as face asta.
paname',
peace out.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu