tot din categoria "viata-i ca pusu' de pasta de dinti pe periuta".
nu-mi amintesc exact si nici n-a fost scrisa, da' era ceva de genu'
bate ceasu'
mi se pare
ca e sapte dimineata
de ce sa-mi pese mie
ca-i sapte dimineata
de lumina si ghetusuri si ca-ncepe sa se-ncaleaza-n primu' microbu de Brasov,
ca-ti pasa ca nu-ti pasa,
tot ii sapte dimineata.
dormi colO.
Da' un colt al minții bâzâie,
ca poate-ar fi misto sa te trezesti si tu devreme, si sa bei cafea holbandu-te pe geam vreo 15 minute până-ncepi a te lua cu ziua.
îi unu' din momentele alea când realizezi că progresu' n-are fix câtă logică ți-ai dori.
sau are?
oare Radio România Actualități mai zice până-n ziua de azi că a fost ora... pricepi. dimineața.
Este fix atât de liniște cât credem noi că poate să fie vreodată.
Cu toate astea , deja nu mai este
Atât de șapte dimineața.
un unghi de minte ma-ntreaba serios daca-i scris la PR. orisicat. a ramas de-atunci in minte,sa ramana si hartiei.
ci dubios, cate chestii am avut de zis azi. cu Kind si Carni si Sin si mama si Ion si pana si
si-s curios daca nu cumva asta-nseamna..
sunt curios unde stau cu curiozitatile astea.
saptamana aia din februarie in care,
progresiv sau nu,
m-am enervat.
tipa aia a lu' Pratchett,
Susan?probabil susan.
zicea ca cica sa nu te sperii, sa te enervezi. instinctiv ma-ntreb unde-ajungem. post-instinctiv ma-ntreb daca sa ma-ntreb unde ajungem ii rezonabil, sau macar sanatos.
si n-o fo' nimic major, da' brusc am inceput sa stau in picioare.
am inceput sa stau in picioare si sa tremur mai putin,
care,
la mine, care tremuram destul de mult, e o schimbare majora. o schimbare majora pe care n-am observat-o dar am simtit-o
si brusc am inceput sa vorbesc mai mult cu oamenii
si sa vorbesc mai bine
si mai cu-ncredere si mai fara tremurici
si chiar daca tremuriciu' nu cauza lipsa de incredere,
din cauza cauzalitatii in teorie s-a creat o corelatie in practica
si-atunci am inceput sa fiu mai social
mai ales in grupuri mari,
mai ales in grupuri mici, unde se observa tot
am inceput sa ma misc mai bine, miscarile sa fie mai naturale
nu mult mai naturale,
dar putin ca sa fie suficient.
am inceput si s-aud mai bine,
ceea ce m-a facut sa nu mai fiu asa sperios, pentru ca stiu ca orice-ar fi as putea sa aud,
si sa nu mai fiu asa stresat,
frustrat,
pentru ca nu ma intereseaza ce se aude pentru ca stiu ca as putea auzi daca ar fi ceva important
si-atunci si si multitaskingu' meu a inceput sa-mi fie cu o raza mai eficient.
si sunetele din exterior au inceput sa fie,
nu cu mult, chiar cu putin,
mai puternice decat sunetele din interior,
daca tinitusu' ala abia-l auzeam oricum
acum abia abia-l aud,
asa ca lumea-i ciu o idee mai vie.
cica si urechea muzicala si ritmu' s-ar conecta cumva cu urekile,
nu atat cu auzul, logic si rational,
cat cu urekile,
asa ca muzica brusc a devenit o idee mai clara.
asa ca am inceptu sa fredonez phone in a pool putin mai apropiat de varianta pe bune,
si sa-nteleg ci inteleg ce-ncerca cookie sa-mi cante ieri si sa
nu cu mult, chiar cu putin,
pot sa imit si sa ma coordonez mai bine.
mi-a fost mai usor sa merg la biserica si sa ma integrez pentru ca, desi n-am fost in stare in continuare sa particip foarte mult la cantat,
am inteles mai bine ce se-ntampla si am putut sa ma adaptez la situatie.
explozie.
mi-am zis c-o sa incerc sa devin punctual.
nuj daca asta se tine ca nepunctualitate.
imi zic ca exista niste peroane teribil de misto in juru' meu de care ma ascund pentru ca n-am ce sa le ofer si ca atunci cand o sa simt ca am ce sa ofer o sa iau legatura cu ele si-o sa fim cei mai buni prieteni si cel mai misto grup si cel mai misto cuplu.
si-o sa am o sursa de venit ok, si-o sa ma joc v'o 2 ore pe zi guild wars (teribi, teribil de misto jucaria 'ceia), si-o sa ies la muntaiala macar o data la doua saptamani si-o sa am conversatii misto noaptea si sesiuni eficiente de munca dimineata.
da' pentru asta,
tre' sa ma spal in ureki.
someday, somehow. s-ar rasuci-n canapea ben folds dac-ar sti c-am inceput pe o idee de-a lui si m-am intors pe nickelback.
nici nu mai linkez someday somehow de la nickelback pen'ca am impresia ca suna mult mai bine-n capu' meu oricum.
naufragiațiii.
ah. ci bine ca m-am gandit din timp. auz', mai bine varianta asta :D
like, they're hopeless if i leave it to their own terms,
and making small contributions over time is just generally frustrating
so the only thing to do is to take full control.
wrongness.
but taking full control requires tons of energy and commitment and
a reason.
motivation, like.
grr.
motivation.
hyouka.
'mi-as picioarele, ar trebui sa-ncetez sa scriu si sa gandesc in engleza,
cred,
anyway,
hyouka.
heartbreak because of 22. 'was expecting 24. ii ca faza cu larisa, cand credeam ca tre' sa coboare din tren, numa' ca de data asta ii pe bune.
grr.
freakin' hyouka.
'can't bring myself to get out of bed
'can do it for other people though.
so
i need other people to get out of bed
no man's an island,
right?
grrrrrr
'mi-as picioarele, ba :D
progresam
intr-un fel sau altul,
progresam.
schimbarea exista, idei exista, posibilitati exista,
'vedem cum facem sa ne dam jos din pat.
comic cum din toate minunile care se-ntampla zilele-astea tocmai despre asta simt sa scriu.
nuj ce scriu
pat on the back?
dunno.
dar.
contrast.
I used to want to try. Sometimes I would try.
I know who I am now,
I know who I wanna be.
to an extent
but
in this regard.
the only thing I would find enjoyable
the only thing I could find enjoyable
is observing.
not always,
not everywhere,
but the only thing that piques my interest in the least would be just sitting on the side and watching people interact. noticed it before.noticing again.
i'm no wallflower, by all means. give me something (hm, moment de sinceritate) i can do and i'll gladly do it.
but this
is not something I could do.
I don't know if I would find it enjoyable, because if i would be able to do it, i'd be a different person, and maybe that person would find it enjoyable but
the person I am now does not find it enjoyable.
It does not
pique my interest.
so,
yeah.
dunno what my context is, but i know that one is not.
i do feel like i could barely hold a conversation under normal circumstances,
let alone spontaneous awkward loud places.
a sizeable part of me is not sure i could have a proper conversation under optimal circumstances.
dunno 'bout that.
that's a different story
maybe a story about who I am.
this,
I guess,
is a story about who i'm not, and who i don't wanna be.
in unele contexte, chiar mi-as dori.
chiar as vrea sa-ncerc.
chiar as avea de castigat.
