In viata asta a mea m-am atasat de multe chestii dubioase, insa in varful clasamentului stau copacii.
Inca am momente cand imi apare in minte primul meu copac. Defapt, ca sa nu ma contrazic, nu a fost al meu, a fost al "pasarilor cri". Pasari cri? Niste pasari frumos colorate care apareau dupa ploaie si aveau un ciripit foarte cri.De ce cri? Pentru ca atat puteam sa inteleg.
Era un copac subtirel, avea radacinile infipte intr-un delusor de langa un platou(platou care,saracu', a fost dominat ba de oi ba de fotbalisti pana cand a devenit curte de oameni cu bani) si se inalta modest cu 3 ramuri, ramuri pe care le depasesc in diametru daca pun pumnii unu' langa altu'.
A fost punctu' de plecare a multor zile arse aiurea , dar... timpul a trecut,eu am crescut, orizontul mi-a crescut si copacelu' a ramas in urma. Cand mai treceam pe langa el ii aruncam cate-o privire nostalgica, pana intr-o zi cand a incurcat pe cineva caruia i-a trebuit casa la iarba verde.
Probabil asa e si copilaria, o savurezi, te invarti in jurul ei si o ai ca punct de plecare pentru orice faci, apoi treci pe langa dar te bucuri ca exista iar in final trantesc unii o casa peste ea.
Inca am momente cand imi apare in minte primul meu copac. Defapt, ca sa nu ma contrazic, nu a fost al meu, a fost al "pasarilor cri". Pasari cri? Niste pasari frumos colorate care apareau dupa ploaie si aveau un ciripit foarte cri.De ce cri? Pentru ca atat puteam sa inteleg.
Era un copac subtirel, avea radacinile infipte intr-un delusor de langa un platou(platou care,saracu', a fost dominat ba de oi ba de fotbalisti pana cand a devenit curte de oameni cu bani) si se inalta modest cu 3 ramuri, ramuri pe care le depasesc in diametru daca pun pumnii unu' langa altu'.
A fost punctu' de plecare a multor zile arse aiurea , dar... timpul a trecut,eu am crescut, orizontul mi-a crescut si copacelu' a ramas in urma. Cand mai treceam pe langa el ii aruncam cate-o privire nostalgica, pana intr-o zi cand a incurcat pe cineva caruia i-a trebuit casa la iarba verde.
Probabil asa e si copilaria, o savurezi, te invarti in jurul ei si o ai ca punct de plecare pentru orice faci, apoi treci pe langa dar te bucuri ca exista iar in final trantesc unii o casa peste ea.
sper ca ai citit Maitreyi. apropos de copaci, acolo ai o secventa absolut adorabile legata de iubirea dintre om si natura.
RăspundețiȘtergere