"I walk a lonely road..."
Si poate nu-i chiar singurul meu drum, da' de la un timp e singurul care duce undeva.
A te plimba e o arta, si asta am mai spus-o. A merge inseamna a te deplasa pentru a ajunge undeva, a te plimba inseamna a te deplasa tocmai pentru a nu ajunge nicaieri, si chiar si asa, si plimbarile si mersul care duc undeva trec pe-acolo.
Daca la ei ( si rezist tentatiei de a pune e mare) e bulevard, la mine e un fel de drum de tara, drumul dintre marginea orasului si mijlocul orasului, drumul pe care toti brasovenii trec si totusi nimeni nu stie de el.
De fapt, nici eu nu am stiut de el pana am inceput sa ma plimb intr-o zi, si atunci l-am descoperit. Ironia face ca primul lucru pe care l-am descoperit pe drum sa fie un copac.
Ma plimbam si ma gandeam, la nemurirea sufletului sau ceva cu o importanta la fel de relevanta cand mi-au sarit ochii pe copacu' ala. De fapt sunt vreo 7, dar asta e singur.Sunt 6 copaci mari si unu' mai mic, evident, ala mai mic fiind pus deoparte.
Prima data l-am observat, apoi l-am asociat. E singur, deci pe el l-am observat prima oara. Probabil in mintea mea a fost padure si copac, padure unde erau 6, nimic deosebit, si copac, unu' singur.
Timpul a trecut si am inceput sa-i mai analizez situatia si cand alergam ca intarzii si cand ma grabeam.
Cand era vorba de vant era pe de-o parte acoperit de aia multi, dar cand vantul isi schimba directia lua totul in plin. Cei 6 "imparteau povara" si la asta micu' n-ajungea nimic, dar cand se invarteau treburile copacu' singur era descoperit.
Acum... a fost si soare. Cand e soare cel singur primeste toata lumina, pe cand cei multi se acopera unul pe celalalt.
O sa se lase cu ninsori imediat, si pe drumu' ala cred ca o sa rasara zapada la vre-un metru, ma gandesc, atunci copacul ala singur o sa care in spate ( un graunte jumatate!) o greutate serioasa, aia multi o sa tina care cum. Pe de alta parte, zapada o sa cada mai repede de pe cel singur.
Si parca asa-i toata viata, bazata pe principiul "the winner stands alone". Daca esti singur sari in evidenta, si ai parte de multa bucurie cand iti merge bine, da' cand vine vremea plansului trebuie sa te multumesti cu umerii tai. Si daca nu, in final oricum cineva o sa te taie, si fiiind singur ii va fi mai usor.
Si poate nu-i chiar singurul meu drum, da' de la un timp e singurul care duce undeva.
A te plimba e o arta, si asta am mai spus-o. A merge inseamna a te deplasa pentru a ajunge undeva, a te plimba inseamna a te deplasa tocmai pentru a nu ajunge nicaieri, si chiar si asa, si plimbarile si mersul care duc undeva trec pe-acolo.
Daca la ei ( si rezist tentatiei de a pune e mare) e bulevard, la mine e un fel de drum de tara, drumul dintre marginea orasului si mijlocul orasului, drumul pe care toti brasovenii trec si totusi nimeni nu stie de el.
De fapt, nici eu nu am stiut de el pana am inceput sa ma plimb intr-o zi, si atunci l-am descoperit. Ironia face ca primul lucru pe care l-am descoperit pe drum sa fie un copac.
Ma plimbam si ma gandeam, la nemurirea sufletului sau ceva cu o importanta la fel de relevanta cand mi-au sarit ochii pe copacu' ala. De fapt sunt vreo 7, dar asta e singur.Sunt 6 copaci mari si unu' mai mic, evident, ala mai mic fiind pus deoparte.
Prima data l-am observat, apoi l-am asociat. E singur, deci pe el l-am observat prima oara. Probabil in mintea mea a fost padure si copac, padure unde erau 6, nimic deosebit, si copac, unu' singur.
Timpul a trecut si am inceput sa-i mai analizez situatia si cand alergam ca intarzii si cand ma grabeam.
Cand era vorba de vant era pe de-o parte acoperit de aia multi, dar cand vantul isi schimba directia lua totul in plin. Cei 6 "imparteau povara" si la asta micu' n-ajungea nimic, dar cand se invarteau treburile copacu' singur era descoperit.
Acum... a fost si soare. Cand e soare cel singur primeste toata lumina, pe cand cei multi se acopera unul pe celalalt.
O sa se lase cu ninsori imediat, si pe drumu' ala cred ca o sa rasara zapada la vre-un metru, ma gandesc, atunci copacul ala singur o sa care in spate ( un graunte jumatate!) o greutate serioasa, aia multi o sa tina care cum. Pe de alta parte, zapada o sa cada mai repede de pe cel singur.
Si parca asa-i toata viata, bazata pe principiul "the winner stands alone". Daca esti singur sari in evidenta, si ai parte de multa bucurie cand iti merge bine, da' cand vine vremea plansului trebuie sa te multumesti cu umerii tai. Si daca nu, in final oricum cineva o sa te taie, si fiiind singur ii va fi mai usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu