Poate-ncep sa fiu prea sincer

intr-un moment de sinceritate...


nu.

intr-un moment de disperare?


si totusi, ce aduce mai multa sinceritate decat disperarea,
daca e
sa fim sinceri?



pseudo-disperare.

oare-o fi si sinceritatea cu pseudo?


nuj tati. nuj in ce m-am bagat. incep sa vorbesc tututor parinteste,
inclusiv mie.

poate pen'ca mi-am luat in brate rolul de propriu parinte,
si-atunci,
imi permit sa vorbesc cu altii ca si cum as vorbi cu mine.
pen'ca suntem,
cumva,
de-aceeasi varsta.




mi-i greu sa constientizez ca sunt adult.
cred ca ma maturizez,
dar cred c-o fac incet.


 intr-un moment de disperare,totusi
de pseudo-disperare

ma-ntreb daca sunt pseudo-sincer.

incepe sa-mi placa cuvantul asta, asa ca-l vizitez tot mai des,
si se pare ca-ncep sa-l vizitez prea des.

dar,
asemenea cuvantului,
cand incep sa-mi placa oamenii, trebuie sa nu-i vizitez chiar asa des.


nuj tati.

-trebuie cu tati-


adica, pe bune
nu-mi place asa mult.

dinnou, nu imi displace deloc, si cand vad ca oamenii ma plac imi place,
dar nici nu ma place cum imi doresc

si-ajung
sa cred.



pana mea, iar ajung la paradoxu' ălora

nu,
pe bune

cred ca,
in adancul sufletului,
nu-mi place ce se intampla.

si tot undeva acolo, as vrea sa scap


la suprafata,totusi
unde sufletul se suprapune cu gandul,

stiu ca nu-i simplu sa scap.
din multe motive.

dar ca mai stiu e ca imi face bine,
in multe feluri.

ma-nvata despre mine,
bă.


si-atunci n-o fi bine?
stiu ca-i greu,
naspa
si cel mai probabil ne-de-viitor(nici macar apropiat)
dar oare faptu' ca toata treaba asta-i asa cum e
nu ma transforma oare in cineva mai misto?




si-apoi

poate tocmai faptul ca mi-am dat seama ca-i asa
si faptul ca stiu ca trebuie sa dispar
si felul in care-o sa dispar

o sa-mi fie maturizare.




si-n final,
toti vom fi sinceri in t0
trebuie doar sa stii cum sa pui problema
si ce sa scoti din ea.


tic tac, te-as opri.

11 zile primul la primu' examen.

 acu' pune mana si traieste.