sau un simplu abuz nerușinat al efectelor întârziate
Treaba-i că noi suntem cu toții personaje principale. Ne dorim să pierdem ideea asta ici-colo, să schimbăm perspectivele și planurile, dar, în final, tot persoana I singular suntem. Și nu e rău.
Câteodată, totuși, profităm excesiv de rol. Salvăm prințese, ajutăm străini pe drumuri și o dăm unu' la unu' cu zmeul cel rău, iar uneori chiar ne iese. Și-atunci ne uităm la noi, ne zâmbim băiețește și constatăm că da, suntem oameni buni.
Problema e ca nu poti sa faci mereu treaba asta.
Stiu te chinui s-o faci,
si sa culegi mersi-uri
si "ce-mi place sa vorbesc cu tine"-uri
dar nu iese mereu.
Nu iese mereu si e bine, pentru ca daca-ti iese azi bine te ridici la cer, si cu cat iti iese mai des bine, cu atat te ridici mai mult
si nu tii cont
ca urmeaza sa pici.
Stiu ca nu vrei. Chiar dac-o zici instrumental, ma convingi mai tare decat cand o spui in cuvinte. Normal ca nu vrei sa pici. Cine-ar vrea sa pice?
Doar daca nu...
Constatăm totuși, atunci când ne asumăm roulul de erou că s-ar putea ca Eminescu și prietenii săi să fi omis anumite părți din poveștile cavalerului cu cal alb. Cu cât încerci mai tare să îți asumi personajul, realizezi că învingerea Mumei Pădurilor, dar, feminist, și curățarea cuptorului din pădure, în plimbarea pornită din casa Moșului și a Babei, au mai multe tipuri de efecte asupra persoanei.
Vă spun din pielea personajului, după ce a învins zmeul mijlociu, Prâslea a văzut că mai are de mers o groază, doar ca în final să dea de Ăla mare. Mărturisesc, în momentu' ăla Prâslea a zis că-și bagă picioarele-n viață. Abia abia s-a descurcat cu ăia doi iar acum să se ducă să riște s-o ia grav în gură de la tăticu' lor?
Pe bune, iti bagi picoiarele, frate. Chiar... Incepi sa te-ntrebi daca n-ai nevoie cumva de ajutor.
Si cand cauti ajutor si nu-l gasesti nicaieri il cauti peste tot. Si de fiecare data cand trece nu strain pe langa tine te-agati de haina lui
si il rogi sa te-ajute
ca ai zmei de-nvins
si esti rupt de oboseala
si nu esti in stare
si-i greu
si-i singur
si...
Cu toate astea, umblă vorba că, înainte să ajungă la casa Bunicuței, Scufița Roșie s-a întâlnit cu Vânătorul, care era nemâncat de câteva zile, iar acesta i-a cerut să-i dea din bucatele promise bunicii.
Scufița s-a uitat la el, și-a făcut cruce și l-a băgat în morții mă-si de pedofil vagabond. Apoi, s-a dus la Bunicuță și i-a cerut o bucată de pâine, însă ea l-a băgat în morți mă-si de babofil vagabond.
Acum, povestea nu ne spune, dar Vânătorul bănuia că Lupul are planuri de când a auzit că Scufița a ieșit la plimbare. Problema lui nu era că moare de foame, de fapt. Problema era că tre' să-i dea o gaură lupului și n-are destulă putere-n el. Scufița n-avea de unde să știe, iar el era prea domn să-i spună. Până la urmă a făcut cum n-a făcut, s-a pus la punct, a gândit-o și s-a descurcat, dar nu a primit pic de ajutor de la persoanele pe care-a vrut să le salveze.
Ce mi-aș dori eu e să știu cine l-a ajutat pe ăsta. Poate s-o fi descurcat singur. Poate-o fi primit un zâmbet tovărășesc de la Pădurarul care trecea și el p-acolo, tot bătut de soartă, și i-a mai trecut de necaz. Cine știe?
As vrea sa stiu eu,
pe bune.
Din ce vad pana acum, cel mai bun ajutor pentru problemele persoanei proprie
e persoana proprie.
Da' nu pot sa-ti dai seama
nu...
nu esti in stare.
Ai o problema
nu poti sa te gandesti cum sa rezolvi faptul ca ai o problema
pentru ca ai o problema.
E imposibil. Stiu ca pare evident,
ca daca ai o problema
trebuie sa te gandesti cum sa rezolvi problema
si sa rezolvi problema.
si da,
aia-i solutia
da' cateodata nu stii
cateodata nu poti
cateodata-ti vine sa-ti bagi picioarele
si-atunci vorbesti cu morile de vant
si nu te-asculta
si-ti vine sa-ti bagi picioarele si-n ele.
Si stii ce se intampla cu eroii care nu inving zmeul cel rau?
nu sunt eroi.
printeselor nu le pasa de ei
si nu imparatesc peste sapte mari si sapte tari.
iar
daca ceri ajutor printesei cand nu trebuie
ea s-ar putea sa-si bage picioarele-n salvarea ta.
Nuj, ba. Toti avem dubii cateodata. Toti avem dubii mereu cateodata.
Si mai e si treaba ca failurile de ieri sunt winurile de maine.
Pen'ca daca nu dai fail, atunci iti iese. Si daca-ti iese acum, nu poate sa-ti iasa maine mai misto.
Deci oricum ar fi,
e un win care te-asteapta undeva.
poate dupa coltu' asta
poate dupa cel mai naspa fail.
Poate de data asta te asculți.
Ai grijă,
bă.
Pe bune.
Nu-i așa rău.
Și mai e treaba că n-ai încredere-n oameni.
N-ai incredere să-ncepi conversații cu
"crăp, zi-mi de bine".
pen-că nu dă bine.
mă gândesc la consiliere, da-i aiurea.
Și-apoi, te descurci. când îți dai seama ce-ai de făcut, te descurci.
E clar că n-ai nevoie.
Hai, lasă prostiile
fu-și fi erou.
Treaba-i că noi suntem cu toții personaje principale. Ne dorim să pierdem ideea asta ici-colo, să schimbăm perspectivele și planurile, dar, în final, tot persoana I singular suntem. Și nu e rău.
Câteodată, totuși, profităm excesiv de rol. Salvăm prințese, ajutăm străini pe drumuri și o dăm unu' la unu' cu zmeul cel rău, iar uneori chiar ne iese. Și-atunci ne uităm la noi, ne zâmbim băiețește și constatăm că da, suntem oameni buni.
Problema e ca nu poti sa faci mereu treaba asta.
Stiu te chinui s-o faci,
si sa culegi mersi-uri
si "ce-mi place sa vorbesc cu tine"-uri
dar nu iese mereu.
Nu iese mereu si e bine, pentru ca daca-ti iese azi bine te ridici la cer, si cu cat iti iese mai des bine, cu atat te ridici mai mult
si nu tii cont
ca urmeaza sa pici.
Stiu ca nu vrei. Chiar dac-o zici instrumental, ma convingi mai tare decat cand o spui in cuvinte. Normal ca nu vrei sa pici. Cine-ar vrea sa pice?
Doar daca nu...
Constatăm totuși, atunci când ne asumăm roulul de erou că s-ar putea ca Eminescu și prietenii săi să fi omis anumite părți din poveștile cavalerului cu cal alb. Cu cât încerci mai tare să îți asumi personajul, realizezi că învingerea Mumei Pădurilor, dar, feminist, și curățarea cuptorului din pădure, în plimbarea pornită din casa Moșului și a Babei, au mai multe tipuri de efecte asupra persoanei.
Vă spun din pielea personajului, după ce a învins zmeul mijlociu, Prâslea a văzut că mai are de mers o groază, doar ca în final să dea de Ăla mare. Mărturisesc, în momentu' ăla Prâslea a zis că-și bagă picioarele-n viață. Abia abia s-a descurcat cu ăia doi iar acum să se ducă să riște s-o ia grav în gură de la tăticu' lor?
Pe bune, iti bagi picoiarele, frate. Chiar... Incepi sa te-ntrebi daca n-ai nevoie cumva de ajutor.
Si cand cauti ajutor si nu-l gasesti nicaieri il cauti peste tot. Si de fiecare data cand trece nu strain pe langa tine te-agati de haina lui
si il rogi sa te-ajute
ca ai zmei de-nvins
si esti rupt de oboseala
si nu esti in stare
si-i greu
si-i singur
si...
Cu toate astea, umblă vorba că, înainte să ajungă la casa Bunicuței, Scufița Roșie s-a întâlnit cu Vânătorul, care era nemâncat de câteva zile, iar acesta i-a cerut să-i dea din bucatele promise bunicii.
Scufița s-a uitat la el, și-a făcut cruce și l-a băgat în morții mă-si de pedofil vagabond. Apoi, s-a dus la Bunicuță și i-a cerut o bucată de pâine, însă ea l-a băgat în morți mă-si de babofil vagabond.
Acum, povestea nu ne spune, dar Vânătorul bănuia că Lupul are planuri de când a auzit că Scufița a ieșit la plimbare. Problema lui nu era că moare de foame, de fapt. Problema era că tre' să-i dea o gaură lupului și n-are destulă putere-n el. Scufița n-avea de unde să știe, iar el era prea domn să-i spună. Până la urmă a făcut cum n-a făcut, s-a pus la punct, a gândit-o și s-a descurcat, dar nu a primit pic de ajutor de la persoanele pe care-a vrut să le salveze.
Ce mi-aș dori eu e să știu cine l-a ajutat pe ăsta. Poate s-o fi descurcat singur. Poate-o fi primit un zâmbet tovărășesc de la Pădurarul care trecea și el p-acolo, tot bătut de soartă, și i-a mai trecut de necaz. Cine știe?
As vrea sa stiu eu,
pe bune.
Din ce vad pana acum, cel mai bun ajutor pentru problemele persoanei proprie
e persoana proprie.
Da' nu pot sa-ti dai seama
nu...
nu esti in stare.
Ai o problema
nu poti sa te gandesti cum sa rezolvi faptul ca ai o problema
pentru ca ai o problema.
E imposibil. Stiu ca pare evident,
ca daca ai o problema
trebuie sa te gandesti cum sa rezolvi problema
si sa rezolvi problema.
si da,
aia-i solutia
da' cateodata nu stii
cateodata nu poti
cateodata-ti vine sa-ti bagi picioarele
si-atunci vorbesti cu morile de vant
si nu te-asculta
si-ti vine sa-ti bagi picioarele si-n ele.
Si stii ce se intampla cu eroii care nu inving zmeul cel rau?
nu sunt eroi.
printeselor nu le pasa de ei
si nu imparatesc peste sapte mari si sapte tari.
iar
daca ceri ajutor printesei cand nu trebuie
ea s-ar putea sa-si bage picioarele-n salvarea ta.
Nuj, ba. Toti avem dubii cateodata. Toti avem dubii mereu cateodata.
Si mai e si treaba ca failurile de ieri sunt winurile de maine.
Pen'ca daca nu dai fail, atunci iti iese. Si daca-ti iese acum, nu poate sa-ti iasa maine mai misto.
Deci oricum ar fi,
e un win care te-asteapta undeva.
poate dupa coltu' asta
poate dupa cel mai naspa fail.
Poate de data asta te asculți.
Ai grijă,
bă.
Pe bune.
Nu-i așa rău.
Și mai e treaba că n-ai încredere-n oameni.
N-ai incredere să-ncepi conversații cu
"crăp, zi-mi de bine".
pen-că nu dă bine.
mă gândesc la consiliere, da-i aiurea.
Și-apoi, te descurci. când îți dai seama ce-ai de făcut, te descurci.
E clar că n-ai nevoie.
Hai, lasă prostiile
fu-și fi erou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu