Situatia

-i complexa.


Brandon Sanderson zice ca Ruin nu poate sa iti stie gandurile. Asadar, daca faci transmiti un mesaj persoanei de langa fara sa vorbesti, influentandu-i doar gandurile, Ruin n-o sa se prinda ce stii.
Daca stii o chestie serioasa si o zici, peretii aud. peretii. pamantul. vantul. Se aude. Auzindu-se, sunt forte care pot s-o modifice, s-o influenteze. S-o manipuleze. Cel mai probabil contra ta.

Asadar, chestiile serioase: bubele groase si de bine-urile absolute, ar trebui tinute-n cap, ca sa nu iasa-n lume si sa devina " de ce ti-i frica de aia nu scapi"-uri sau "parca era prea frumos sa fie adevarat"-uri.

Dar pana cand?

Rothfuss zice ca secretele-s de doua feluri: de-ale gurii si de-ale inimii. Secretele gurii sunt secrete care nu se simt bine pana nu ies afara. Sunt secrete. Nu le spui nimanui. Poate, facand exceptie, persoanelor carora le spui sa nu le spuna altora. Secretele alea nu se simt bine pana nu ies in lume. Problema-s secretele inimii. Astea stau pe inima si apasa. Si apasa si apasa si apasa. Pana inima face nu mai rezista si cedeaza. Secretele inimii nu se spun. Secretele inimii se tac. Linistile intense sunt conversatii. Oamenii isi dezvaluie secretele inimii.

Treaba-i ca nu vreau sa-mi faca inima buf. Si, pe bune, sa spui unele chestii persoanei nepotrivite nu face decat sa te frece mai tare. Si nu vad persoane potrivite. Si apasa. Si nu vreau sa le zic, ba, nu vreau. Ca ies in lume si-si fac de cap. Dar vreau sa le zic. simt ca trebuie sa le zic. Si nu vreau sa le scriu, ca ies in lume si-si fac de cap.

Mi-i... cumva. Mi-i destul de zambete din politete.


N-ar fi rau sa fie bine. Pe bune. N-ar fi rau deloc...