miercuri, 22 decembrie 2010

O mostra de genialitate

    Omul nu ar putea niciodată să înceteze să viseze. Visul este hrana sufletului, tot aşa cum alimentele sunt hrana corpului. Foarte des, în cursul existenţei noastre, ne vedem visele înşelate şi dorinţele amăgite, dar trebuie să continuăm să visăm, pentru că altfel, sufletul nostru moare şi Agape nu mai poate pătrunde în el.[...]
    Lupta cea Bună este cea care se porneşte din pricină că inima noastră o cere. În epocile eroice, în timpul cavalerilor rătăcitori, era uşor, erau pământuri de cucerit şi o grămadă de lucruri de făcut. Astăzi, lumea s-a schimbat mult, şi Lupta cea Bună s-a mutat de pe câmpurile de bătălie în interiorul nostru.
    Lupta cea Bună este cea în care ne angajăm în numele viselor noastre. Când ele explodează în noi cu toată vigoarea lor – în tinereţe - , suntem foarte curajoşi, dar n-am învăţat încă să luptăm. După ce, după multe eforturi, sfârşind prin a învăţa, nu mai avem acelaşi curaj pentru a lupta. Atunci, ne întoarcem împotriva noastră înşine şi, în cele din urmă, devenim cel mai mare duşman al nostru. Ne spunem că visele noastre suntinfantile, greu de realizat, sau fructul necunoaşterii realităţii vieţii. Ne ucidem visele pentru că ne este frică să ducem Lupta cea Bună.
     Primul simptom al faptului că ne ucidem visele este lipsa timpului, a continuat Petrus. Oamenii cei mai ocupaţi pe care i-am cunoscut în cursul vieţii mele aveau întotdeauna timp pentru toate. Cei care nu făceau nimic erau întotdeauna obosiţi, nu-şi dădeau seama cât de puţin lucru făcea, şi se plângeau constant că ziua era prea scurtă. În realitate, le era frică să poarte Lupta cea Bună.
     Al doilea simptom al morţii viselor noastre îl constituie certitudinile noastre. Din cauză că nu vrem să privim viaţa ca pe o mare aventură de trăit, începem să ne credem înţelepţi, drepţi şi corecţi în puţinul pe care-l aşteptăm de la existenţă. Privim dincolo de zidurile vieţii noastre cotidiene şi descoperim zgomotul lancelor ce se rup, mirosul sudorii şi prafului, marile căderi şi privirile însetate de cucerire ale războinicilor. Dar nuconcepem niciodată bucuria, bucuria imensă din sufletul celui ce luptă, pentru că, pentru el, nici victoria, nici deruta n-au nici o importanţă, singurul lucru care contează e să ducă Lupta cea Bună.
    În fine, al treilea simptom al morţii viselor noastre e pacea. Viaţa devine o după- amiază de duminică, nu ne cere lucruri măreţe şi nu cere mai mult decât vrem noi să-i dăm. Credem atunci că suntem maturi, că lăsăm deoparte fanteziile din copilărie, şi că vom atinge realizarea personală şi profesională. Suntem surprinşi atunci când o persoană de vârsta noastră spune că-i place încă un lucru sau altul din viaţa sa. Dar în realitate, în forul nostru interior, noi ştim ce s-a întâmplat: am renunţat să mai luptăm pentru visele noastre, să ducem Lupta cea Bună.
    Pe măsură ce renunţăm la visele noastre şi găsim pacea, a reluat el după o clipă, cunoaştem o scurtă perioadă de linişte. Dar visele moarte încep să putrezească în noi şi să ne infesteze toată atmosfera. Devenim cruzi faţă de cei ce ne înconjoară, şi în final întoarcem această cruzime asupra noastră înşine. Apar suferinţele şi psihozele. Ceea ce voiam să evităm în luptă – decepţia şi eşecul – devin singura moştenire de pe urmalaşităţii noastre. Şi într-o bună zi, visele moarte şi putrezite fac aerul de nerespirat şi ne vom dori moartea, moartea care ne eliberează de certitudinile noastre, de ocupaţiile noastre, şi de acea cumplită pace a după-amiezelor de duminică. 
    Singura modalitate de a ne salva visele este să fim generoşi cu noi înşine. Trebuie să tratăm riguros orice tentativă de autopedepsire, oricât de subtilă ar fi ea. Pentru a şti când devenim cruzi faţă de noi înşine, trebuie să transformăm în durere fizică cea mai mică apariţie a unei dureri spirituale, cum sunt vinovăţia, remuşcările, nehotărârea, laşitatea. Făcând dintr-o durere spirituală o durere fizică, vom şti cât rău ne poate face. 
 Fragment din "Jurnalul unui mag",de Paulo Coelho


 

marți, 21 decembrie 2010

scurt si fara chef

ba,oameni faini,astia cu povesti de craciun,de peste tot,cu fetite mici care-si pun dorinte,cu reni care  salveaza craciunul,cu ingeri infipti in brad si altele: nu vi se pare ca uitati o poveste?

sâmbătă, 18 decembrie 2010

O propozitie.

Un actor bun se pierde in rolul lui.

A se interpreta:
UN ACTOR bun se pierde in rolul lui.
Un actor BUN se pierde in rolul lui.
Un actor bun SE PIERDE in rolul lui.
Un actor bun se pierde in ROLUL LUI.

Eu mi-am batut capul un timp...

luni, 13 decembrie 2010

Psy-cho-sis

Capul plecat sabia-l taie.
Capul plecat sabia-l taie!
CAPUL PLECAT SABIA-L TAIE!!!!!!

*being yourself is losing yourself.
**Christmas is about CHRIST
***And Christmas rocks with christmas rock
****Si trebuie mentionat,my second favorite Christmas story.

joi, 9 decembrie 2010

Dumnezeu nu apare la stiri....si INvoluntariatul



"Ne-a lasat sa ne facem de cap." si "Prea ocupati cu distrugerea lumii oameni sunt,pe Dumnezeu nu-l baga nimeni in seama,aici pe Pamant".


Si cu voluntariatul,sa mai povestesc putin.
Voluntariatul INVOLUNTAR.
E cea mai nasoala chestie ever.Aproape te simti vinovat ca ajuti,si te obosesti,si te obosesti pentru un castig ,si castigul e nota.Si nu poti sa zici nimic,nici ca faci nici ca nu faci.Azi am spus ca fac voluntariat si m-am simtit prost pentru ca am fost recunoscut ca un voluntar.Nu am fost voluntar.Nu e simpatic,e nesimtire ce fac,e voluntariat pe nota,si e dezgustator.
In fine,probabil nota o s-o primesc si o sa fie toate bune si frumoasa,inafara de constiinta mea.In orice caz,macar am ajutat,chiar daca am facut-o cu alt scop decat cel de...a ajuta.

Si am scapat de prima teza.2 to go.

Sa fiti fericiti!

marți, 7 decembrie 2010

Another one

Asta e mai mult ceva ca sa-mi amintesc in vremurile mai altfel.Un fel de situatie actuala.

Sunt obosit.
Mi-am dat programul si ora de somn total peste cap.
Scoala e grea,notele mi-au scazut in medie cu 3 puncte fata de zilele bune,urmeaza tezele si simt ca NU sunt in stare.
Fac voluntariat 2 ore pe zi,de-o saptamana,si probabil joi o sa fie ultima zi.Voluntariat involuntar,pentru ca o fac pentru scoala,dar incep a ma gandi serios sa incep sa fac si voluntariat voluntar in timpurile bune.In orice caz,nu aici.
Desi nu prea fac nimic toata ziua,sunt super-ocupat,si n-am timp de teme.
Ieri,totusi,am iesit in Brasov,teoretic sa il ascult pe Hrusca,practic mai mult la plimbare,tinand cont ca ne-am urcat pana sus si inapoi.A,frumos,frumos de tot,deal/vale+adidasi=love.Totusi,a fost super fain.
Nu mai aud ceasul cand suna dimineata.
Nu mai ajung la timp la scoala.
Cu muzica/sportul sunt jos de tot.
Trebuie sa citesc "Ion".Simt ca nu o sa citesc "Ion"
Am mintea plina de ganduri ametite,verzi,chiar estetice,dar sunt prea obosit sa le fac ceva.Oricum,e de bine,cat de cat.
Si ultima,si cea mai frumoasa,am trecut pe judet la engleza!Yey!Sooo yey!Nu ma asteptam.Oricum,sper din suflet ca aia sa fie DUPA vacanta.
In rest imi cam ard viata aiurea,pentru ca nu ma pot odihni,pentru ca nu am timp si/sau chef.Ce sa mai zic...simt ca am evoluat cat de cat,in timpurile astea chiar invat multe,si notele pe care le primesc sunt mai mult ca satisfacatoare,pentru ca ma ajuta ACUM.Nu stiu,tre' sa ma rezolv,tre' sa-mi rezolv mediile,tre' sa rezolv tot,si sunt rupt,si mai sunt 3 saptamani pana la vacanta.Simt ca se apropie perioada de cafele,si nu-mi place.

Da,si maine as vrea sa merg la cercul de teatru la scoala,si sper ca o sa fie frumos,si sper ca nu-s pe langa,si sper sa am timp de toate,si mai ales sper sa ma odihnesc,si tre' sa ma culc la 10.Tre' in sensul ca TREBUIE.

Si atat.Sec,distant,fara suflet.Sper ca e doar de la oboseala.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Mini-relatari:

Mai nou e la moda sa citezi din vama,chiar si la manelixi.Tare.Fara alte cuvinte.
Da,si inca una,iarna e awesome,iarna e alba,totul se confunda in alb,si albul e lumina.
Si o sa ma bucur de iarna,chiar daca costa mult,o sa supravietuiesc si-o sa ma bucur.
Si un gand venit la 20:39,fix,fara nicio legatura cu nimic,imediat dupa ce ai zis tu "nu o sa mai fie".Retin toate detaliile pentru ca e un gand important.
Mi-am promis ca o sa rup vara,si am avut o tentativa de rupere,dar a fost mai bine decat multe altele.De ce sa nu-mi rup iarna?O sa rup iarna.Si-o sa-mi placa!
A,si inca una scurta si super-nesimtita,pe pro fm romania,gen am auzit 2 melodii faine urmate de una a lu' costi ionita.Da,cu litere mici,nu merita nici macar initiala mare.Pro fm -1.
Atata.
Ba nu,

Acum atat

miercuri, 1 decembrie 2010

After-party thoughts.

Nu de alta,da' balu' s-a terminat la 7 jumate,si cam atunci au inchis astia clubul,asa ca n-a fost loc de afterparty.
In the end,se pare ca am ajuns fix ce speram sa n-ajung,ce uram sa ajung.Am vrut sa fiu...sa fiu altceva,in final se pare ca sunt nimic.Poate ca are si asta frumusetea ei,sa te pierzi in multime,sa nu te vada nimeni.
E ca...ca in viata.De ce sa tintesti sa ajungi presedinte?Presedinte e doar unu',e doar un loc de presedinte in fiecare tara,insa,pe de alta parte, ca maturator de strazi imediat iti gasesti de lucru,sau,de ce sa incerc sa fiu eu intradevar cand as putea fi un oarecare de exceptie?
I mean,sa fim seriosi,romanii au avut un Eminescu,au avut un Paunescu,acu' au un Chirila,nu mai e loc si de mine.Locurile de psychedelico/poetico/lyrical freak sunt putine,si sunt luate.Ori esti ALA ori esti nimeni.[bineinteles,raspunsul ideal e "ori"].

Si totusi,cineva trebuie sa fie si nimeni,nu?Si totusi nu-i resemnare.De-o vreme imi suna in minte "Capul plecat sabia-l taie" de fiecare data cand am tendinte de resemnare,dar e greu.
Adevarul e ca,fara un efort prea mare as putea fi un cineva ideal,dar oare chiar vreau asta?
Eram ieri pe duba,cu doi colegi,dintre care unu' gen 'super bunaciune',fix genul ala de om care da toate fetele pe spate,si vorbea cu celalalt despre cum isi bate el joc.You know?As putea fi fix la fel.As muta putini munti si as putea,greu,dar sigur sa fiu exact genul ala de om."Da,da,sigur,asa zic toti".NU!Eu sunt sigur ca daca as vrea as putea,eu sunt EU!Nu e loc de subestimare si de dubiu,dar vreau totusi sa fiu EU absolut,nu sa fiu ceva anume,cineva anume,e peste asta.

Si cand ma gandesc la minunile astea imi vin iar in minte ganduri gen "Si totusii,ai putea fi oricineul ideal in loc de nimeniul ideal",si sincer,e tentant,dar raman la visele si gandurile mele proprii,it's all or nothing.Si daca o sa mor singur o sa mor EU singur.

Si totusi,eu sunt EU in fiecare moment,dar e cusca asta.cusca asta blestemata si rasblestemata de mine in fiecare moment al vietii asteia. Si vreau,chiar vreau sa scap,dar se pare ca eul asta al meu este incapabil sa faca in singur lucru,si asta e scaparea din cusca asta.

Still,someday,somehow...O sa reusesc.Daca cineva poate eu pot.Si probabil problema AIA mare e  ca inca nu il cunosc pe eu asta,dar...cum spuneam,someday,somehow...
Just as I said,in the end I will rule the world.

Si nu stiu,nu mai stiu.cred ca sunt putin[sau mai mult] demoralizat,da-mi trece mie.

A,si cu 1 decembrie,e cum ziceau cei de la Taxi,nu mai simti nimic.La multi ani Romania.Fara tragere de inima,pentru ca sunt in dubiu cu existenta Romaniei,si daca o sa aiba multi ani,atunci,in caz ca nu ma duc eu pa,aia de dupa mine o sa fie de nasol,asa ca poate daca s-ar transforma intr-un fel de Canada ar fi mai bine.Totusi,daca n-o distrug eu poate urmasii mei...cine stie?Oricum,oameni buni,exista speranta.