Sunt curios....

Sunt curios... Sunt curios daca asta-i partea cea mai grea.

Pe bune. Pentru ca daca asta-i partea grea, e God Damned grea, iar daca asta nu-i partea grea, atunci... Atunci cum 'da hell e partea grea? Pentru ca-i da hell. Pe bune ca-i da hell! Si-atunci cum da hell? Ce da hell? Cât dă hell grămadă?

Timpu-i razna. Eu sunt razna. Si cu cat ma gandesc mai mult cu atat e mai razna.

Am ocean. Si padure. La 2 pasi. Si la 2 pasi una de alta. Am singuratatea si singuropelumeozitatea.

Am de toate.
Si e frumos.
Dar daca asta-i partea grea...
Si daca asta nu-i partea grea?
Atunci... tic. Si oare cat pot eu sa mai tac?

Si daca nu tac... Atunci pic. Si-apoi sa vezi pac!

Oare cand va fi folosit tot ce-am spus impotriva mea? Si cand, Universule, ai de gand sa-ntorci armele? Cand vei profita de faptul ca n-am profitat si cat de adanc ma voi ingropa atunci?

Ma bate un gand.

Ziua-i verde. Ziua-i bine. Inca e bine. Poate ar fi mai bine.

Daca...

Pic? Si tic, dar mai bine tac.

Ca un 11 ani cu parintii plecati de acasa.
Simt ca-i doua noaptea si crap de somn, dar nu vreau sa ma culc pentru ca pur si simplu acum pot sta pana dimineata treaz.
Si cand o sa simti ca ai prea multe de facut, aminteste-ti cum e sa nu stii ce e de facut. Sa astepti ca un erou bolnav sa-ti treaca raceala ca sa poti salva lumea.

Oblivion. Please.

Macar cateva zile...