si nimeni nu-ti arata care-i drumul spre ieri.
poate urc, totusi.
poate-asa urc.
poate aia-i cheia, solutia, buba.
doar copilul care numara-ntruna,
petale de flori ce cresc uneori fara sori.
ma loveste melodia asta ca mersu' cu trenu' pe soarele de dimineata,
ca plimbarea mahmura de dimineata fara nicio indicatie precisa si fara ganduri concrete de noaptea trecuta,
ca atunci cand pufnesti dar nu stii daca-i de ras, de plans, de mirare sau de ce munții mă-si.
poate urc.
poate fazele astea-s cumva o indicatie a urcusului.
poate aia-i buba principala.
cumva.
nemultumirea.
poate nu atat ne....
facerea
ne-ajunsul,
ne....... facutul de destul,
cat nemultumitul de ce fac.
poate-am facut ceva absolut extraordinar week-endu' asta,
sau
poate nu
si poate-i-ok, baga-mi-as picioarele.
poate-i ok sa nu fac nimic extraordinar. nici de bine nici de rau. in nicio directie.
poate-i k sa nu merg in nicio directie si sa merg incet.
o galeata trista
de tristete trista.
ziceam parca saptamana trecuta. parca martea trecuta.
nu-mi ajunge. sau nu fac de-ajuns, sau ceva... ceva nu-i k, pur si simplu. vreau sa fac prea mult si nu fac nimic sau....
munții mă-si.
pe bune.
nuj, s-ar putea sa dezamagesc,
sau pur si simplu sa nu fi amagit niciodata, doar sa... las jos cumva....
nuj.
nici nu-mi pasa atat de tare de aia cat imi pasa de cum o sa ma simt eu legat de cum o sa se simta altii. un fel de, nu ma intereseaza ce crezi, ma intereseaza ce cred eu despre ce crezi, si daca nu crezi chestii k atunci o sa cred chestii nasoale si-atunci mai bine incerc sa impresionez ca sa cred chestii bune despre captul ca crezi ca sunt impresionant.
nu....
pot sa accept.
am o perioada semi-ne-super-ocupata si nu pot sa accept ca n-o ocup.
simt ca daca altcineva sufera,
oricine,
oricat,
oricum
si eu tre' sa sufar.
"bă suferințelor"
suferinzilor.
'mi-as picioarele.
sper sa nu se schimbe niciodata chestia asta,
cumva.
atacurile aste ala 1 singular la ore aiurea, si expresiile fetei sincere si rasul sincer la cum arata expresia mea a fetei cand sunt sincer.
cumva,
progresivismul,
si faptul ca asa suferind cum sunt, imi savurez suferinta asta.
sa nu traiesc doar cu o amintire vaga a gustului de sange-n gura.
'ții mă-si. cine-o mai fi ok zilele astea. ne-suferind de depresie si anxientate si toate bolile.
aia zic,
ba.
aia zic.
ca ma uit la mine si vad ca bubele cele mai groase le am in cap,
si ma uit la altii si vad ca le au si inafara capului si ma gandesc ca daca la mine nu se vad de-afara poate nu se vad nici la ei.
nu vreau sa fiu in halu' asta de nemultumit.
nu-i bine.
nuj daca-i justificat, daca are cauza, dar nu-i bine.
nuj cu cine ma compar, si stiu ca ma compar cu toata lumea, cu toti inacelasi timp, fictionale, nefictionale, pozitiv negativ tot.
tot
tot tot.
sunt mereu pe o scara, in tot ce fac. ma compar in fiecare secunda cu fiecare persoana pe care-o vad sau care si-a croit in vre-un fel drumu' spre capu' meu.
si-s nemultumit strict de mine,
si cand nu-s nemultumit cre'ca-s mandru. cre'ca in jumatea din timp in care nu ma gandesc ca nu fac nimic ma gandesc ca uite ce chestii misto fac.
nuj, frăți,
nuj.
o fi trebuind sa vorbesc cu cineva?
o fi vreodata responsabilitatea, sau,
orice,
a cuiva sa-mi asculte chestiile astea?
oare-ajuta?
cica mental ilnesses.
is curios daca sufar de ele sau ele sufera de mine.
is curios, in adevar, chiar sunt foarte foarte curios, daca toti studentii sufera de d-astea.
n-ar trebui sa fiu,
si sunt fix ca sa ma compar cu majoritatea, sa-mi dau o nota, sa ma pun intr-un tabel.
ma sperie gandu' ca toti aveti chestii d-astea.
is constient ca-i foarte posibil,
dar ma sperie teribil.
daca voi toti aveti chestiile astea,
si aveti si altele,
cat de ne-ok ii ca eu ma chinui doar cu astea si tot ma chinui?
'mi-aș picioarele-n rădăcina problemei.
tot zic că nu-mi mai bag.
.
.
.
poate urc, totusi.
poate-asa urc.
poate aia-i cheia, solutia, buba.
doar copilul care numara-ntruna,
petale de flori ce cresc uneori fara sori.
ma loveste melodia asta ca mersu' cu trenu' pe soarele de dimineata,
ca plimbarea mahmura de dimineata fara nicio indicatie precisa si fara ganduri concrete de noaptea trecuta,
ca atunci cand pufnesti dar nu stii daca-i de ras, de plans, de mirare sau de ce munții mă-si.
poate urc.
poate fazele astea-s cumva o indicatie a urcusului.
poate aia-i buba principala.
cumva.
nemultumirea.
poate nu atat ne....
facerea
ne-ajunsul,
ne....... facutul de destul,
cat nemultumitul de ce fac.
poate-am facut ceva absolut extraordinar week-endu' asta,
sau
poate nu
si poate-i-ok, baga-mi-as picioarele.
poate-i ok sa nu fac nimic extraordinar. nici de bine nici de rau. in nicio directie.
poate-i k sa nu merg in nicio directie si sa merg incet.
o galeata trista
de tristete trista.
ziceam parca saptamana trecuta. parca martea trecuta.
nu-mi ajunge. sau nu fac de-ajuns, sau ceva... ceva nu-i k, pur si simplu. vreau sa fac prea mult si nu fac nimic sau....
munții mă-si.
pe bune.
nuj, s-ar putea sa dezamagesc,
sau pur si simplu sa nu fi amagit niciodata, doar sa... las jos cumva....
nuj.
nici nu-mi pasa atat de tare de aia cat imi pasa de cum o sa ma simt eu legat de cum o sa se simta altii. un fel de, nu ma intereseaza ce crezi, ma intereseaza ce cred eu despre ce crezi, si daca nu crezi chestii k atunci o sa cred chestii nasoale si-atunci mai bine incerc sa impresionez ca sa cred chestii bune despre captul ca crezi ca sunt impresionant.
nu....
pot sa accept.
am o perioada semi-ne-super-ocupata si nu pot sa accept ca n-o ocup.
simt ca daca altcineva sufera,
oricine,
oricat,
oricum
si eu tre' sa sufar.
"bă suferințelor"
suferinzilor.
'mi-as picioarele.
sper sa nu se schimbe niciodata chestia asta,
cumva.
atacurile aste ala 1 singular la ore aiurea, si expresiile fetei sincere si rasul sincer la cum arata expresia mea a fetei cand sunt sincer.
cumva,
progresivismul,
si faptul ca asa suferind cum sunt, imi savurez suferinta asta.
sa nu traiesc doar cu o amintire vaga a gustului de sange-n gura.
'ții mă-si. cine-o mai fi ok zilele astea. ne-suferind de depresie si anxientate si toate bolile.
aia zic,
ba.
aia zic.
nu vreau sa fiu
nu-i bine.
nuj daca-i justificat, daca are cauza, dar nu-i bine.
nuj cu cine ma compar, si stiu ca ma compar cu toata lumea, cu toti inacelasi timp, fictionale, nefictionale, pozitiv negativ tot.
tot
tot tot.
sunt mereu pe o scara, in tot ce fac. ma compar in fiecare secunda cu fiecare persoana pe care-o vad sau care si-a croit in vre-un fel drumu' spre capu' meu.
si-s nemultumit strict de mine,
si cand nu-s nemultumit cre'ca-s mandru. cre'ca in jumatea din timp in care nu ma gandesc ca nu fac nimic ma gandesc ca uite ce chestii misto fac.
nuj, frăți,
nuj.
o fi trebuind sa vorbesc cu cineva?
o fi vreodata responsabilitatea, sau,
orice,
a cuiva sa-mi asculte chestiile astea?
oare-ajuta?
cica mental ilnesses.
is curios daca sufar de ele sau ele sufera de mine.
is curios, in adevar, chiar sunt foarte foarte curios, daca toti studentii sufera de d-astea.
n-ar trebui sa fiu,
si sunt fix ca sa ma compar cu majoritatea, sa-mi dau o nota, sa ma pun intr-un tabel.
ma sperie gandu' ca toti aveti chestii d-astea.
is constient ca-i foarte posibil,
dar ma sperie teribil.
daca voi toti aveti chestiile astea,
si aveti si altele,
cat de ne-ok ii ca eu ma chinui doar cu astea si tot ma chinui?
'mi-aș picioarele-n rădăcina problemei.
tot zic că nu-mi mai bag.
.
.
.
