ar cam fi cazul, nu?

pana acum singuru' plan concret e sa nu mai intru pe 9gag.


da' astea sunt povesti.



incep s-o gandesc altfel.

schimbari de perspectiva.


cum ar fi totul daca ar fi ok?
si-mi frec intrebarea asta acut, si raspunsul ma terorizeaza.
cred ca ar fi exact asa.



mi-as dori sa ma multumesc cu ce am
si cu ce sunt.

mi-as dori sa ma schimb in urmare, nu  in concluzie.

ce-ar fi daca
as fi ok?

daca as fi ok asa cum sunt. daca as fi ok cu poezia din ochii mei,
poezie care nu mai citeste sau scrie de mult poezie.


lucram cu ce-avem, nu?
nu asta am zis mereu?

mi-as dori sa-mi gasesc poezia din ochi,
dar cred ca n-o s-o gasesc in interior.

mi-e teama,
am crezut atata timp ca problema e in interior ca am incetat sa mai fiu atent la exterior.


something important died hissing
something you need more important than breathing
something you should probably die living


nu-mi doresc sa incep sa ma iau usor
cat imi doresc sa-ncep sa ma iau,
sa ma iau si sa ma duc,
sa ma iau si sa nu ma mai interesez atat de tare ce-am luat

sa-ncep sa-mi traiesc defectele si sa le las sa se schimbe,
in loc sa le schimb.



nu, serios, aceiasi ochi in care n-am gasit poezie, si in care
nu sper sa gasesc afectiune
si de la care n-am vrut afectiune, mi-au zis ca s-ar putea sa fie ok


s-ar putea sa nu trebuiasca sa-mi bag mintile-n cap.



nu vreau sa ma inteleg gresit,
n-am inceput sa va cred,
am inceput sa ma cred pe mine,
cand imi repet din cuvintele voastre.


ce-ar fi daca as fi ok? daca n-as fi devenit jeg, daca n-ar trebui sa-mi bag mintile-n cap, daca n-ar trebui s-o joc bine.



nu vreau sa termin treaba asta relaxat,
cat vreau sa termin treaba asta asa cum sunt.


absurd.
copil.
imatur.
batran.

cica sa ramai cine esti si va fi ok

o fi bine?

nu stiu, n-am mai incercat de mult.

de prea mult timp incerc sa-mi revin.
daca n-ar fi problema de reveneala?


mi-as dori un scop,
sau mai multe.


daca ar fi sa-i cer ceva,
i-as cere sa-mi gasesc un scop.


ar fi placut sa gasesc o poezie in spatele unor ochi,
sa gasesc comfort
sa descopar Universul

ar fi placut,
dar mi-as dori
sa-ncep sa stiu ce-mi doresc.



e o lasare in aer,
lasare la voia intamplarii.



intampla-s-ar.




*si daca ar fi s-o termin cumva
as termina-o asa:

fara plusuri

cica pentru ca-s obsedat de nevoia sa ma controlez s-ar putea sa am probleme de control.





si-apoi suntem o suma a parintilor si a anturajului si a tuturor celor din jur,
dar baza?
unde....
unde pana mea sunt eu, in povestea asta?

i mean no disrespect but,
sunt ancorat in treburi si nu ma pot dezancora,
nu detin destul control asupra mea.
si-atunci poate chiar a avut dreptate tipa aia si gluminda cum a zis-o


ce fac, ba?

Sincronizare

- de data asta n-avem-


e clar unul din cele mai nepotrivite momente sa scriu,
asa ca o sa-nsir ce gandesc cat pot eu de coerent. cu toate ca probabil nu pot.


m-am simtit prima oara singurul baiat dintr-un cerc maricel care n-are prietena. sau ma rog, macar prima oara din viata mea de adult. (cum a sunat asta?)

aiurea, la cum ma stiu eu pe mine mi se pare foarte aiurea sa stiu ca in aproximativ 10-15-20% din viata mea am avut prietena. e un fel de " 'jnebun?" foarte solid fondat


zilele trecute am re-picat in ochii mei si m-am gandit ca ar trebui sa pun de niste ganduri marete sa compensez

am incercat sa gasesc o alternativa teoriei cum ca sunt furat total de mine, desi sunt, si voi, toti, cel mai probabil, sunteti total furati de voi. am decretat ca normal ca suntem absorbiti de noi si ne iubim, tot ce trebuie, pentru a fi oameni misto, e sa gasim un mod misto de a ne lasa furati.

altfel, zis, incerc sa ma conving ca e ok sa fiu prea absorbit de mine atata timp cat o fac misto.
atata timp cat, de exemplu, pentru ca-s prea absorbit de mine si pentru ca am prea multa nevoie de atentie si de importanta, voi da suturi in fund economiei, creatiei, league of legendsului, vietii mele sociale oricarui alt fenomen imi iese in cale.

si-apoi unii se simt importanti facand bani, altii se simt importanti devenind faimosi, altii se simt importanti stiind cu cate i-uri se scrie altii. cre'ca verific maine.

tre' sa gasesc un motiv sa ma simt important




am realizat azi (ieri, de fapt) ca n-am ritm, dar totusi pot(candva, cumva) sa trec primu' nivel de la jocu' ala, desi se bazeaza total pe ritm. altfel zis, oamenii fara talente speciale, in a caror categoriei ma regasesc, trebuie sa lucreze mult mai mult, dar pot ajunge sa aiba succes.chiar si la jocu' ala, a carui nume nu mi-l amintesc.

pe alt rand spus, trebuie gasit un domeniu in care perseverenta sa-mi devina un talent in sinea ei(FMA)


cred ca le-am cam insirat pe toate.


nuj,
ba


va iubesc mult de tot.
cu toate ca e posibil sa fie doar pentru a complexa o gaura neagra din interiorul meu.


si-apoi, chiar sper ca lumea sa fie fericita.
intr-un fel sau altul
va rog eu mult, incercati
incercati sa fiti fericiti.

mai mult mi-e mila de mine sa va cer.


anu' nou, maine-poimaine.

primele sarbatori de iarna departe de casa

si totusi cu iz de meh, dar (surprinzator?) parca nu asa mult.

aiurea, sfarsesc noaptea gandindu-ma la alta fata, cu toate ca, de fapt, ma gandesc la a o juca bine, mai mult decat la ea.



tic, ca daca taceam...

Păstrează restul.

"Time is an unkind teacher, delivering lessons that we learn far too late for them to be useful. Years after I could have bewnefited from them, the insights come to me"

zise Fitz

Și vă iubesc, bă, și vă iert. Și când nu greșiți, vă învinuiesc, ca să vă pot ierta și să vă pot iubi.

Ca în final,
după ani de exercițiu,
să pot să mă iert și să mă iubesc pe mine.


Restul sunt regrete.

"E foarte simplu:

Esti prea absorbit de tine sa te mai gandesti si la altii."




Mi s-a spus, in sfarsit, treaba asta. O simt si o traiesc de ani de zile, dar nimeni, NIMENI nimeni ba nimeni nimeni nu mi-a zis-o pana acum.
Nici din care m-au iubit, nici din care-aveau gust amar cand se uitau la mine.

Si vine-acu' o ea si-mi joc stramb cartile cateva luni si imi spune asta.

Poate voi,
restu',
nu ati stiut s-o formulati
sau ceva.










Am avut dreptate, ba.
Am dreptate.

E cea mai pasionala treaba care mi s-a intamplat in ultimul mult timp.

e aiurea,
da' cred ca nu m-am mai simtit de mult atat de important.
nu mi-a mai vorbit nimeni atat de personal.


cred ca reactionez prea puternic(nu pot sa cred ca aproape am zis suprareactionez).
ma oftic,
pentru ca stiu ca n-o sa mai pup cuvinte de-astea un timp.


s-ar putea sa fiu foarte trist,
ca savurez asa ceva.

s-ar putea sa fiu foarte singur.

 poate-ar trebui sa alerg dupa ea.





toata postarea am vorbit despre mine.

continui.

n-am mai vorbit de mult cu nimeni
n-am mai dormit de mult bine
n-am prea dormit zilele astea
si am muncit mult, si am avut examene.



astea mi-s problemele.

cea mai proeminenta fiind, probabil, ca toata postarea am vorbit despre mine si tot continui.

universal

Actually, you know what?Mneaaaah.


tot mai universal.

azi mai pseudometaforic decat ieri

sper ca de maine mai mult spre reality.


"You know? Maybe  it's time everyone learned a lesson."


pen'ca poate nici azi
sau poate chiar azi,
da' poate nu azi,
sau maine

da' intr-o zi o sa bagi mana in saculetu' ala
si n-o sa mai gasesti praf de stele.

intr-un pas si ceva nesemnificativ

suflarea 1


e doar pentru a-ți hrăni vanitatea, bă,



nici nu mai simt,

nici nu mai simt nimic. nici nu promit c-am simțit vreodată

știu că tot ce fac este să mă simt eu bine
să mă simt eu important
să mi se arate că sunt eu bun
că sunt eu mai bun.


e totul un complex de superioritate care supraviețuiește doar din nevoia de a ucide complexe de inferioritate


e... totul un fum. e un fum pe care-l trag să mă simt eu bine
să mă simt superior
să simt că, vezi tu, contez.




și-o gândesc frate și văd că nu-i bine



dar nu o gândesc mereu bă

nu o gândesc mereu

și-nebunesc

pentru că fac treburi fără să le gândesc și tot ce gândesc mă conduce la complexe de superioritate

și tot ce fac

mă face inferior,

bă,


inferior pentru că oricât de mult mă duce capul

nu ma duce suficient inima

și-n t0 când toate curg
nu curg cum le zic eu să curgă și cum le calculez
și cum le gândește și bine le gândește anticipația mea

și mă descopăr in fiecare secundă când mă las să curg
bă

și nu-i bine.



răsuflu.

pe bune..
pe bune de tot.

nu vreau asta. stiu ca nu vreau asta. de ce alerg cu ochii inchisi dupa ea?

nu-i bine. nu-i atat rau ca nu-mi iese cat e rau ca...
mi-ar putea iesi.

nu,

rau e, de fapt, ca nici macar nu vreau sa-mi iasa

stii? ma chinui si lupt pentru o treaba pe care nici macar nu o vreau. si pierd.


optimismul din mine zice ca poate de-aia pierd,
pentru ca stiu ca nu o vreau


dar de ce ma las la suprafata?


nici macar nu-i simt ochii.
 i-am privit, i-am atins, si nu simt nimic.

si cu cat ma gandesc mai mult
cu atat imi dau seama ca nu i-am simtit niciodata.

ca n-am simtit nicio pereche de ochi in viata mea.


nu stiu daca e normal, sa ti se-ntample sa-ti dai seama ca, de fapt, toata viata, tot ce ai facut, ai facut sa te simti important. fiecare relatie, fiecare prietenie, fiecare bere bauta si fiecare strangere de mana

nu au facut decat sa-ti adauge tie importanta.

daca nu m-as simti important facand ceva,
cred ca nu as mai face nimic.


poate de-acolo mi se trage si-nvarteala asta in cercuri din ce in ce mai ciudate
si faptu' ca, de-o parte sau de alta,
ajung mereu in acelasi punct.


mi-e teama sa marturisesc ca relatia pe care am purtat-o, in ochii mei, jumatate din viata a continuat doar pentru ca mereu m-am simtit eu important si am simtit ca-mi iese ceva. imi iese relatia. deci sunt bun. deci contez.


poate-o ar aiurea. banuiesc, sper, imi doresc s-o ard aiurea,

dar inainte de rasuflu,
s-ar putea ca totul sa fie doar pentru a-mi hrani propria vanitate.

poate tocmai de-aia incerc.
pentru ca-i e mereu foame.

si-atunci,
macar,
o fi de rau?

pentru ca de bine parca-i din ce in ce mai clar ca nu e.
si-ncep sa ma-ntreb
de ce-o fi.

si fiecare miscare a voastra,
ma deranjeaza doar daca imi reduce din importanta
si daca ma face pe mine
sa ma simt mai putin important,
sau ma face sa cred ca ma credeti voi mai putin important.


ci pana me'?

chiar asa 'oi fi eu?

si faptu' ca imi pun problema asta,
in esenta,
este doar ca sa gasesc un raspuns si sa devin eu mai bun.
si-apoi,
fiind mai bun,

sa devin mai important.


oare chiar merita vreo ceva pe lumea asta?

nuj, sunt in cadere libera dar poate-mi trece dupa examene.


ma oftic, ca eram pornit sa renunt la ea, dar mi-am dat seama ca atunci s-ar putea sa ma simt singur in vacanta de craciun, si-atunci mai bine  sa tin toata treaba asta asa-n aer cum e.


mi-e teama ca simt tot mai putin.

of of,
sesiunea asta.





'bag picioarele, am vorbit cu aisel si n-am intrebat-o ce-ar face-o fericita.


oricum,
sper sa-mi treaca.






si cand ma fac mare
vreau sa devin fericit
si mic.


o fi de rau?
 

Invictus

by William Ernest Henley

Out of the night that covers me,

      Black as the pit from pole to pole,

I thank whatever gods may be

      For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance

      I have not winced nor cried aloud.

Under the bludgeonings of chance

      My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears

      Looms but the Horror of the shade,

And yet the menace of the years

      Finds and shall find me unafraid.

It matters not how strait the gate,

      How charged with punishments the scroll,

I am the master of my fate,

      I am the captain of my soul. 

 

tre' sa-mi lipesc treaba asta undeva la vedere, serios.

Poate-ncep sa fiu prea sincer

intr-un moment de sinceritate...


nu.

intr-un moment de disperare?


si totusi, ce aduce mai multa sinceritate decat disperarea,
daca e
sa fim sinceri?



pseudo-disperare.

oare-o fi si sinceritatea cu pseudo?


nuj tati. nuj in ce m-am bagat. incep sa vorbesc tututor parinteste,
inclusiv mie.

poate pen'ca mi-am luat in brate rolul de propriu parinte,
si-atunci,
imi permit sa vorbesc cu altii ca si cum as vorbi cu mine.
pen'ca suntem,
cumva,
de-aceeasi varsta.




mi-i greu sa constientizez ca sunt adult.
cred ca ma maturizez,
dar cred c-o fac incet.


 intr-un moment de disperare,totusi
de pseudo-disperare

ma-ntreb daca sunt pseudo-sincer.

incepe sa-mi placa cuvantul asta, asa ca-l vizitez tot mai des,
si se pare ca-ncep sa-l vizitez prea des.

dar,
asemenea cuvantului,
cand incep sa-mi placa oamenii, trebuie sa nu-i vizitez chiar asa des.


nuj tati.

-trebuie cu tati-


adica, pe bune
nu-mi place asa mult.

dinnou, nu imi displace deloc, si cand vad ca oamenii ma plac imi place,
dar nici nu ma place cum imi doresc

si-ajung
sa cred.



pana mea, iar ajung la paradoxu' ălora

nu,
pe bune

cred ca,
in adancul sufletului,
nu-mi place ce se intampla.

si tot undeva acolo, as vrea sa scap


la suprafata,totusi
unde sufletul se suprapune cu gandul,

stiu ca nu-i simplu sa scap.
din multe motive.

dar ca mai stiu e ca imi face bine,
in multe feluri.

ma-nvata despre mine,
bă.


si-atunci n-o fi bine?
stiu ca-i greu,
naspa
si cel mai probabil ne-de-viitor(nici macar apropiat)
dar oare faptu' ca toata treaba asta-i asa cum e
nu ma transforma oare in cineva mai misto?




si-apoi

poate tocmai faptul ca mi-am dat seama ca-i asa
si faptul ca stiu ca trebuie sa dispar
si felul in care-o sa dispar

o sa-mi fie maturizare.




si-n final,
toti vom fi sinceri in t0
trebuie doar sa stii cum sa pui problema
si ce sa scoti din ea.


tic tac, te-as opri.

11 zile primul la primu' examen.

 acu' pune mana si traieste.

Confesiuni

Stiu ca cel mai tare si mai tare in lumea asta,
mai mult decat orice,
imi doresc sa fiu fericit.

Marturisesc, cu inima curata, ca nu stiu cum vine aia.

Am o vaga idee, si-s sigur ca mereu am avut cateva puncte usoare de referinta.

Ce vreau e sa-ncep sa-ntreb si sa notez.

Stiu ca mai am 2 saptamani si putin(si foarte putin. si prea putin) pana la sesiune, dar poate tocmai d-asta ar fi o idee sa-ncep sa-ntreb acum.

Pentru ca de-a lungul anului raspunsurile ar putea varia.



Sper s-aud raspunsuri gen "un sandwich de la Ando's" sau " sa iau examenu' la finante" sau " sa-mi gasesc un job". Si sper sa ma tin de-ntrebat,  diverse persoane dar si aceleasi persoane de-a lungul timpului.

Cred c-ar fi frumos.

Si daca esti aici si te lasa inima, fa cumva si zi-mi si mie(de preferat in privat), pe tine, acum, in T 0, ce te-ar face fericit? Sau, daca esti fericit, ce te-ar face si mai fericit?

*dupa prima incercare, m-am mai gandit: nu sper s-aud raspunsuri gen. Cu cat mai cum are lumea chef cu atat mai bine.


11/14
R - O pereche de papuci de casa.
A - Bani
I - Timp

s-ar putea (2)

să-ncep să-mi asum responsabilități.





*mă-ntreb ce vreau să zic cu asta. (nșpe)

** + complexe ici si colo. pana mea. 

s-ar putea

să fiu ușor iresponsabil.

pe bune,
nici ochii nu i-i știu.

Poveștile nespuse ale eroilor foarte-spuși

sau un simplu abuz nerușinat al efectelor întârziate

Treaba-i că noi suntem cu toții personaje principale. Ne dorim să pierdem ideea asta ici-colo, să schimbăm perspectivele și planurile, dar, în final, tot persoana I singular suntem. Și nu e rău.

Câteodată, totuși, profităm excesiv de rol. Salvăm prințese, ajutăm străini pe drumuri și o dăm unu' la unu'  cu zmeul cel rău, iar uneori chiar ne iese. Și-atunci ne uităm la noi, ne zâmbim băiețește și constatăm că da, suntem oameni buni.







Problema e ca nu poti sa faci mereu treaba asta.
Stiu te chinui s-o faci,
si sa culegi mersi-uri
si "ce-mi place sa vorbesc cu tine"-uri
 dar nu iese mereu.

Nu iese mereu si e bine, pentru ca daca-ti iese azi bine te ridici la cer, si cu cat iti iese mai des bine, cu atat te ridici mai mult
si nu tii cont
ca urmeaza sa pici.



Stiu ca nu vrei. Chiar dac-o zici instrumental, ma convingi mai tare decat cand o spui in cuvinte. Normal ca nu vrei sa pici. Cine-ar vrea sa pice?

Doar daca nu...




Constatăm totuși, atunci când ne asumăm roulul de erou că s-ar putea ca Eminescu și prietenii săi să fi omis anumite părți din poveștile cavalerului cu cal alb. Cu cât încerci mai tare să îți asumi personajul, realizezi că învingerea Mumei Pădurilor, dar, feminist, și curățarea cuptorului din pădure, în plimbarea pornită din casa Moșului și a Babei, au mai multe tipuri de efecte asupra persoanei.
Vă spun din pielea personajului, după ce a învins zmeul mijlociu, Prâslea a văzut că mai are de mers o groază, doar ca în final să dea de Ăla mare. Mărturisesc, în momentu' ăla Prâslea a zis că-și bagă picioarele-n viață. Abia abia s-a descurcat cu ăia doi iar acum să se ducă să riște s-o ia grav în gură de la tăticu' lor?





Pe bune, iti bagi picoiarele, frate. Chiar... Incepi sa te-ntrebi daca n-ai nevoie cumva de ajutor.





Si cand cauti ajutor  si nu-l gasesti nicaieri il cauti peste tot. Si de fiecare data cand trece nu strain pe langa tine te-agati de haina lui
si il rogi sa te-ajute
ca ai zmei de-nvins
si esti rupt de oboseala
si nu esti in stare
si-i greu
si-i singur
si...




Cu toate astea, umblă vorba că, înainte să ajungă la casa Bunicuței, Scufița Roșie s-a întâlnit  cu Vânătorul, care era nemâncat de câteva zile, iar acesta i-a cerut să-i dea din bucatele promise bunicii.
Scufița s-a uitat la el, și-a făcut cruce și l-a băgat în morții mă-si de pedofil vagabond. Apoi, s-a dus la Bunicuță și i-a cerut o bucată de pâine, însă ea l-a băgat în morți mă-si de babofil vagabond.
Acum, povestea nu ne spune, dar Vânătorul bănuia că Lupul are planuri de când a auzit că Scufița a ieșit la plimbare. Problema lui nu era că moare de foame, de fapt. Problema era că tre' să-i dea o gaură lupului și n-are destulă putere-n el. Scufița n-avea de unde să știe, iar el era prea domn să-i spună. Până la urmă a făcut cum n-a făcut, s-a pus la punct, a gândit-o și s-a descurcat, dar nu a primit pic de ajutor de la persoanele pe care-a vrut să le salveze.


Ce mi-aș dori eu e să știu cine l-a ajutat pe ăsta. Poate s-o fi descurcat singur. Poate-o fi primit un zâmbet tovărășesc de la Pădurarul care trecea și el p-acolo, tot bătut de soartă, și i-a mai trecut de necaz. Cine știe?




As vrea sa stiu eu,
pe bune.
Din ce vad pana acum, cel mai bun ajutor pentru problemele persoanei proprie
e persoana proprie.

Da' nu pot sa-ti dai seama
nu...
nu esti in stare.

Ai o problema
nu poti sa te gandesti cum sa rezolvi faptul ca ai o problema
pentru ca ai o problema.

E imposibil. Stiu ca pare evident,
ca daca ai o problema
trebuie sa te gandesti cum sa rezolvi problema
si sa rezolvi problema.
si da,
aia-i solutia



da' cateodata nu stii
cateodata nu poti
cateodata-ti vine sa-ti bagi picioarele

si-atunci vorbesti cu morile de vant
si nu te-asculta
si-ti vine sa-ti bagi picioarele si-n ele.

Si stii ce se intampla cu eroii care nu inving zmeul cel rau?
nu sunt eroi.
printeselor nu le pasa de ei
si nu imparatesc peste sapte mari si sapte tari.

iar
daca ceri ajutor printesei cand nu trebuie
ea s-ar putea sa-si bage picioarele-n salvarea ta.




Nuj, ba. Toti avem dubii cateodata. Toti avem dubii mereu cateodata.
Si mai e si treaba ca failurile de ieri sunt winurile de maine.
Pen'ca daca nu dai fail, atunci iti iese. Si daca-ti iese acum, nu poate sa-ti iasa maine mai misto.
Deci oricum ar fi,
e un win care te-asteapta undeva.
poate dupa coltu' asta
poate dupa cel mai naspa fail.

Poate de data asta te asculți.

Ai grijă,
bă.

Pe bune.
Nu-i așa rău.


Și mai e treaba că n-ai încredere-n oameni.
N-ai incredere să-ncepi conversații cu
"crăp, zi-mi de bine".

pen-că nu dă bine.

mă gândesc la consiliere, da-i aiurea.

Și-apoi, te descurci. când îți dai seama ce-ai de făcut, te descurci.
E clar că n-ai nevoie.

Hai, lasă prostiile
fu-și fi erou.

Speculații inutile

Și totuși, frăți, nu e bine.

Pă bune. Dacă-mi zici că ai răspunsuri, dă-mi răspunsuri. Serios. Nu-mi zi că ai răspunsuri și-mi dai mai încolo, sau că le ai dar nu pentru mine sau...
Sau orice.

Știu că picăm toți.



Și serios, știu c-o să pic. Promit c-o să pic. Promit că știu. Pe bune. Promit.

Dar tot nu-i ok. Pe bune. E altceva, vreau altceva. Știu că nu-i lumea mea, dar sunt întrebările mele, și dacă n-ai răspunsurile pe care le promiți mai bine ai face cumva să-mi schimbi întrebările.

Dacă vrei.


Dacă vrei s-ajung la tine.


Dacă nu, mă gândesc, poate sunt  oameni cu răspunsuri pentru alte întrebări.

Sau ne-oameni.
Sau ne-răspunsuri.

Dar ceva.

Ceva pentru mine.

Ceva ce-mi trebuie.

Picăm. Pe bune că picăm, toți, independenți sau grămadă, ținându-ne de mâini sau ținându-ne de promisiuni, picăm.
Într-un fel sau altul.

Dar poate-s răspunsuri altundeva.
Poate
întrebările mele-s chiar ce trebuie știut.
Sau măcar
măcar ce trebuie să știu eu.

Poate-or fi în altă parte.

Poate
Sau poate

Poate tot ce vreau e să găsesc ceva care să-mi spună că nu are răspunsuri.
Că nu are răspunsuri pentru întrebările mele,
măcar,
dar ar avea alte răspunsuri,
 pentru alte întrebări
care m-ar putea interesa.

Și pe bune, promit că vreau, să-mi schimb, tot.
Cerințe, întrebări,
răspunsuri.
Pe bune, îmi schimb și răspunsurile,
promit că le schimb

Doar dă-mi
ceva
Tu.
TU

sau


tu.

Dă-mi ceva ce-mi trebuie.
Dă-mi ceva să știu că nu-mi trebuie ce vreau

Sau spune-mi
că n-ai.



Cu tot respectul
si genunghii plecați
și capu-n piept.

Pe bune. cu tot. cu tot ce vreți.
cu tot ce-aveți.

Face-ți-mă să vă cred.
Chiar vreau,
pe bune că vreau.
promit că vreau.




Și promit
s-o las mai moale cu promisiunile. *




*nu. nu mai încerc de mult

Steluțele fac viața mai mișto.

sunteți niște dubioși.

postez mult si degeaba.

http://zenpencils.com/comic/131-c-p-cavafy-ithaka/

Shine on.

Bă.

3 kile de liniste

si-o plasa plina cu urme de-asteptari bine intentionate si logic fundamentate ramase de ieri


pen'ca de data asta

ai avut careu

si-ai mers pe-a 5a carte


doar pentru ca-i cartea ta preferata.





pune mana si-nvata

no tic please

De-aici, bă!

Cumva m-a lovit la inimă poza asta. Nu pentru că-i toamnă, sau pentru că-s culorile superbe, sau alte detalii insignifiante. Dar mare, și București, si Râșnov, și 6 dimineața si cafea proastă de de la dozatorul ăla prost și orice-ar fi, bă, orice-ar fi! De-aici. Și oameni pe care i-am așteptat și oameni pe care i-am dus, și eu. Eu plecând. Eu plecând cine știe pe unde fără să știu ce și cum.


'mi-aș picioarele-n voi, bă!

Uite c-aici n-am ajuns din gară. V-am stricat toate ecuațiile. Proștilor.

Bine că le-ați știut voi pe toate!

Pe de-o parte.

Pe de alta parte, s-ar putea sa nu fie asa rau.


Am mai aruncat eu zaruri si-am mai bagat fise, da' pana una-alta ne mai jucam putin in jurul subiectului, sa vedem care-i metoda ideala de a-l aborda. Cre-ca nu-i de rau, mai ales subiectu' fiind atat de complex si cu multe aspecte.


S-ar putea sa fie bine sa raman la situatia initiala.




Mergem pe object in motion.

Pastram viteza,
pastram viteza
si pastram directia.


Si-apoi de restu'... hai sa fie placut.

ma repet

mergem pe sperante de procedee artistice.


chiar mi-s curios unde-oi ajunge pana la urma

Poate ca nu-mi vine

Da-i musai.


Sa suflu-ntr-o lumanare
s-arunc o piatra
sa dau cu sutu-n geamandura.

pentru ca motive. la greu.






poate ca acum poti
dar acum, ca poti, te gandesti daca-i bine.





ca repetitia-i mana-nvataturii

cu zambete ciudate si mancare gatita in fata.

si saratele de la raluca.


nuj tati
fa ce simti, pe bune.

esti ok. daca dai cu banu' probabil banu' o sa se piarda
si daca ti se citeste-n carti
ti se citesc carti ne-ntoarse.

si daca intrebi universu'
Universul zice
"nuj tati
fa ce crezi, pe bune"


aiurea.

situatia-i overrated.

se lasa cu lol.
hai pa :*



si cre'ca daca stiam
renuntam la tic de data asta.


nuj,
pe bune

chiar is curios ce urmeaza.

ai grija,
ba.
ai grija.

atat

Just passing.

se pare c-am cam lasat locu' asta pustiu.

'was thinking 'bout it last night.

When life gets shorter,
when you can't find time to do everything you enjoy
you haveto start enjoying everything you find time to do.

it's not about smoking it 'till the filter,
is like enjoying it 'till a few puffs before.


On one hand. On the other...
What if it doesn't really mean anything?

What if one day you find that all the signs: the clear signs and the hidden signs, all the arrows pointing in that exact direction
what if
one day
you find out that they didn't really intend to tell you anything?

What if.
One day.
You realise that id doesn't mean anything.


Wonderwall. Oasis. It always makes sense at times like this.

On one hand,
On the other...

Someday you might find your heroes.
Some say you might lose your mind.


Si, pana la urma

drumu' potrivit

nu ti-l arata nimeni.




Nicio indicatie precisa

Si poate tre' sa uiti complet ce ai cautat.

Sau, poate tre' sa continui sa alergi dupa soare.

Si poate tre' sa-ti amintesti ca,
de fapt,
mereu ti-a placut sa alergi.

not over.
out.

parca mereu vreau

pe bune,  fii atent aici:
sa ai un grup de persoane pe care sa nu le stii niciodata,
sa nu stii nimic despre ele, gen varsta, sex, locatie. da! locatie! nici macar locatie, nici macar tara, nici macar cati sunt, da' sa inceapa asa, sa zicem, la 10-20, dupa care cine pleaca pleaca, sa nu stii niciodata daca au ramas toti 20 sau esti 1 la 1.
in fine
sa ai grupu' asta de persoane si sa scrii chestii random din cele mai adanci abisuri. chestii pe care n-ai vrea sau crezi ca n-ar trebui sa le stie nimeni
chestii pe care n-ai chef sa le stie nimeni
da' vrei sa le zici
si totusi sa le citeasca cineva.

pe bune.


cre'ca o ard aiurea

si oricum treaba asta pornise de la ideea ca vreau altceva

pe bune

vreau sa ajung acolo.

stiu ca-i greu, posibil destul de inutil,
ba poate nici macar n-am vreo sansa sa imi iasa

dar stiu ce vreau s-ajung.

si pentru prima oara in viata

chiar mi se potriveste



aiurea, o singura persoana stie treaba asta, si nici macar nu stie ca e singura persoana care stie.
nici macar nu-i pasa
nici macar n-asculta

e o onoare sa stau cu ea, totusi.

pe bune, e enervanta deseori
si in general oricand am urme de a ma gandi la orice legat de vreo dunga intre mine si ea
incep sa fiu puternic atras de o lampa.

nici macar una care merge
ca atunci macar ar fi fierbinte

da' pe bune, tipa-i awesome.


oricum,
stiu.



intr-un fel sau altul,
stiu.


sper ca nu-i alarma falsa
iar



hah.
robin williams.

de restu's racit si abia respir

cah.
chestia pe care o urasc cel mai tare la raceala

abia respir.

mno

sper sa-mi treaca pana sambata.


sper sa-mi gasesc apartament

si sa ma mut pe home shopping.



e cam desertaciune si goana dupa vant

but dude, I'd so chase that wind!


si retreat.
pe bune.
aia ar fi awesome.


si aia e cu sanse mici
si sanse mari de backfire,

dar imagineaza-ti!

 

frig

dar,
stii?
s-ar putea sa merit sa-mi fie frig.

poate chiar asa tre' sa fie.

oricum, n-am stiut sa va iau



si
de fapt
nu stiu sa-mi pese.


si nuj cum sa mai scap de voi
si nu stiu cum sa va-mbratisez.

pe bune.

de' restu'...




macar...

cam stiu ce vreau.


a.
si vise.

sabina(?!?!), ali si bicicleta in padure si distrugere.

si laura(?), varcolacul, cele 2 pizza(?!?!!!) si eroism.

mersi.

sper sa ma prind

20

'bag picioarele.



atat.

nuj ce sa fac.

We shall not overcome

Can anyone here say with any certainty that they know what they're doing?

Comic cum o melodie atat de simpla ma freaca asa mult, dar asa-i.


M-a lovit azi, cand, la munca, o negresa venea foarte hotarata spre mine. Stiam ca vine spre mine, ca de-aia era asa de hotarata. Stia unde merge.
Putini oameni in lumea asta stiu exact unde merg. Pe bune, multi stiu, vag, in ce directie merg, in timp ce multi n-au nici cea mai neinsemnata idee, da' putini stiu exact unde merg.

Iar unora,
unora nu le pasa.

Da' pe bune, suntem atatia oameni, atatea orase pline cu oameni care merg, cum.... cum?! sa nu stii unde mergi?

De ce oare alternez?

Si Dead Poets Society pe fundal.

Frumos. Pe bune.

postare cu potential de "ti-ai zis tu"

Da, pen'ca mereu cand sunt in Aberdeen visez 13 chestii pe noapte(haha, 13 fara intentie!), una mai dubioasa decat alta.
Daca dubiosenie era balena care ma ruga sa n-o plictisesc cu citate din Iona in timp ce-mi dadea pumni(?) in gura (?!), de data asta visez serpi.
Se face ca bratara mea(!) s-a facut sarpe si tot incerca sa-mi sara de pe mana in timp ca eu incercam s-o tin pe mama. Bratara mea, albastru cu negru(:|. ?).
Cadrul s-a mutat la alt sarpe, mai mic, care-a picat pe jos si l-am zdrobit si-a lasat o balta de sange mai mare decat ma asteptam.
Nu stiu ce vreau sa zic cu asta: ca bratara albastra e sarpe, ca oricat incerc s-o tin pe mana o sa pice, ca n-o sa-mi dau seama si o sa omor ceva mai mic?

N-am strop de habar, ce-i drept e ca, orice as fi incercat sa-mi zic cu asta, mi-am zis eu!!!
*mersi.

Curand....

si mai stii ceva?
ziua chiar incepe sa capete iar miros de zi
iar noaptea o aura usoara si subtila de noapte
ploile-ncep sa cada bland.

curand vom fi cu totii raze.

fara resentimente. :*

'doesn't get better.

Pe bune. Mai bine de-atat nu cred ca o sa fie vreodata.
O sa ma dau peste cap cu congelatoare
si gasit apartamente
si ne-ramas repetent
si cautat ocupatie
si cautat oameni,
dar mai bine de atat nu cred ca o sa fie vreodata. General, vorbind.

 Cred ca o sa am mustrari de constiinta,
mereu o sa am mustrari de constiinta,
oamenii ca noi, oamenii ca mine, oamenii ca tine, oamenii,
o sa aiba mereu mustrari de constiinta
fie ca le accepta sau
nu.

N-o sa fie niciodata un fond roz,
in cel mai bun caz,
in cel mai bun caz o sa fie o fumigena roz,
si din cauza rozului aluia
o sa ratez unele treburi si-o sa pic in nas.
Pe bune.

Sa nu te astepti,
ma auzi, ma?
sa nu te astepti sa fie minunat.
Minunatul e pentru alti oameni,
pentru tine, pentru tine
pentru tine o sa fie interesant,
sau o sa te oftici,
ca nu e interesant,
creatura,
ca nu e interesant,
nu ca nu e minunat.

Si cand va fi interesant,
vei fi prea ocupat,
sa disperi
sa te dai peste cap
sa te pui pe picioare
sa te scoti
iar apoi,
apoi nici sa nu realizezi ca,
de fapt,
ce-a fost interesant te-a omorat.



Dar pe bune,
o sa fie interesant.
Singuratatea,
singuratatea nu e prea interesanta.

Da' singuratatea -
iti va tine companie -
si va avea grija sa-ti dai seama -
ca, de fapt,
din cauza ta nu e interesant,
cand nu e interesant.

What would you do, if you had no fear?


poate te-ai uita in alta apa
si-ai gasi
alt inecat.

















va fi ok,
ba.

iti zic eu,


pentru ca , in final,



de-aia i-ai alungat pe ceilalti.




sa putem sta de vorba.

damnation request

Te rog,
lasa-ma sa ard.

Sa ma chinui, sa-mi dau seama ca am gresit, sa ma oftic, sa-mi ies din minti, sa ma-ntorc tarandu-ma, cerand doar o urma de speranta si nimic altceva. Si cand ma intorc nici sa nu cobori ochii, doar sa calci peste mine in drumul tau.

Te rog.
Promit c-asa o sa fie.

Vreau sa ard. Vreau sa-mi para rau. Vreau sa-ti caut scuze si sa-mi caut contra-argumente. Vreau sa ma zvarcolesc, sa stau singur, intins pe un beton rece si sa delirez spunandu-mi ce prost am fost.

Vreau. Vreau, candva. Vreau, in viitor.

Acum vreau liniste. Vreau liniste multa, vreau liniste atata cata sa-mi pot da seama ca am gresit. Si vreau sa n-am cale de intoarcere.

Vreau sa nu ma astepti. Vreau sa pleci. Te-am rugat sa pleci, sperand ca vei ajunge prea departe pentru mine daca vreodata o sa vreau sa vin.

Te rog,
pleaca,
te rog
te rog
te rog....



Te rog,
nu te mai intoarce.


Am fost rau,
am fost urat,
am fost nemernic si nesimtit.

Promit sa fiu si mai si,
sa fiu lipsit de orice urma de bunatate
sau frumusete
sau mila sau empatie.



Te rog,
te rog,
taie si tu in carne vie.
sau macar ce-a fost taiat
lasa taiat.

 Nu te mai intoarce
nu mai incerca
nu mai veni.


 Nu mai cauta motive sa ma urasti.



De fapt, ura e singurul lucru
care va lipseste la toti
cand va ganditi la mine.

In celebrarea singuratatii

*conversatie intrerupta de absenta obiectului descris. ironic. trist, chiar.

Poate prima oara cand, de fapt, nu ma plang de mine ci incerc sa ma accept.
Si nu-mi iese
da' nu-i bai.


Cred ca singuratatea mea e izvorul meu.
Si cred ca inot spre el, incercand sa-l astup.

Cred ca sunt
un peste prost.

Incerc sa ma arunc in gaura izvorului, sa nu mai curga, sa nu ma mai duca.

Poate o sa ma prind tarziu ca fara apa e naspa.

Cred ca singuratatea ma face sa zbor Ma arunca, ma duce, ma plimba, si tot ce fac pentru a scapa de ea e, de fapt, pentru a ajunge la ea.

De fapt, si prieteni imi fac ca sa ajung cu ei in mijlocul nicaierului, iar in mijlocul nicaieriului sa pot sa stau singur.

Am ajuns azi la o gradina botanica.
Bestiala gradina botanica.
Geniala.
Absoluta.

Si m-am pierdut intre 3 plante si 2 balti si mi-am dat seama ca tot ce am facut, toate agataturile de oamenii aia, toate saluturile si zambele politicoase au fost ca sa ajung acolo.
ca sa stau
sa ma holbez
la 3 plante si 2 balti.

De fapt, si acum ma grabesc.
Ma grabesc sa fiu dez-singur, ca sa ajung singur in fata absolutului.
Pentru ca,
de fapt,
in fata absolutului
voi sta mereu







singur.

Lamentare

Afara ploua.

Ploua si nu potopeste nimic. Ploua si nu spala pacate. Ploua infernal si ei nu se iubesc, ploua si nu mai curata din murdarie.
Pentru prima oara in luni de zile, ploua, si nici macar nu ploua plictisitor. Ploua cu picaturi grele si ude si cu balti in care iti e mai mare dragu' sa dai cu bata.

Ploua, iar, de data asta, nici macar ploaia nu e a mea.
Imi amintesc in primele mele zile in Aberdeen, ploaia m-a facut sa constientizez ca am ajuns de-a binelea aici. Acum ii pun intrebari si nu-mi mai raspunde. Ma uit la ea si ma fortez sa-mi ridic capul, s-o privesc in ochi, dar ea nu face decat sa-mi mai adauge straturi la-ntrebari.

Ploua si eu ma-ntreb cine sunt. Ii spun ca nu stiu cine sunt, ii spun c-am devenit plictisitor. Toate temerile mi le vars in fata ei si astept sa mi le puna sub semnul intrebarii, astept sa-mi zica ca nu, nu e asa, ca nu am devenit o pata gri si ca macar stiu sa ascult, chiar daca nu stiu sa vorbesc. Dar nu stiu sa ascult. De fapt, poate daca as fi stiut sa ascult si ea mi-ar fi zis mai multe. Poate mi-ar fi zis ce sa fac, sau ce sa fac sa aflu ce sa fac, sau poate, macar, mi-ar fi zis ca n-am dreptate. Si atunci, poate nici macar n-ar fi fost bluff.

Ploua cu actori si poezii neterminate. Neincepute. Cu aprecieri furate si nemeritate si cu limba engleza si pretexte stupide pentru defecte. De fapt, cred ca ploua numai din cauza mea.
Daca eram o fiinta perfecta, sau nu, doar putin mai mult spre acceptabila, cred ca nici macar n-ar fi plouat. Daca  as fi stiut cum sa misc spre pozitiv, poate n-as fi stat aici 9 luni, 9 luni!!! fara sa realizez nimic, si, poate atunci n-ar mai fi plouat.

Dar n-am
dar nu-s
dar nici macar
nu stiu
de ce ploua.



si dau vina pe voi
pe voi toti
pe voi toate circumstantele.
ce vina am eu?
cum pana mea ati fi vrut sa controlez eu toate astea?
sau macar sa controlez ceva
de ce m-ati  inchis sub pielea asta care nu-i in stare sa-mi gaseasca o definitie?


si-apoi
nici chef nu mai am




cred ca
de fapt
va e frica de ce-as fi in stare sa fac
dac-as castiga

Self-employed

Cred ca nu va platesc destul, de fapt. Pe niciunul. Si-atunci o sa-ncerc sa-mi muncesc singur, ca sa fiu sigur c-o fac cum trebuie.

Nici pe Ea, nici pe ei. Nu mai zic, la ei am si ramas in lipsa de personal, dar oricum nu platesc destul,
si-atunci merita
sa-mi suflec manecile
sa-mi indrept spatele
sa-mi apropii sprancenele
si sa pun mana
sa m-ascult.


M-am trezit pentru ca am visat.
Am visat, la propriu.
M-am trezit, pentru ca nu ma mai trezisem de mult.

Ce am uitat eu, si ce mi-am amintit cu ce am visat, e "ce cautam aicea".
Am uitat sa-mi mai raspund la intrebarea asta
zi de zi
pana cand?
Pana cand am visat, la propriu
si pana cand m-am trezit, ca nu ma mai trezisem de mult.

Comic cum, la un timp,   ma si deranja ca visam,
visam prea des.

Am visat ca m-am certat rau de tot de tot de tot cu Dragos. Din trupa de teatru.

Mi-am amintit cum am aflat ca, de fapt, juriul a spus ca oamenii aia mai au cate ceva, dar eu chiar n-am ce cauta pe scena.

M-am certat cu Dragos. Pentru ca, in final, el mi-a fost antiteza preferata. Si-n el as fi dat, mult timp, cu toate ca lui nu i-am aratat vreodata asta.

Am plecat, si am promis c-o sa contez.
Mi-am promis ca o sa contez,
ca o sa ma intorc si-o sa va arat eu voua!
sau ca n-o sa ma intorc,
si-o sa vedeti!
sau ca n-o sa vedeti
dar eu o sa stiu.

Pe sentimente negative nu mi-a mers vreodata
pe mandrie
pe egoism
pe a fi mai bun decat altcineva,
opus ideii de a fi mai bun decat am fost.

de fapt
pe a fi mai bun
stau prost.

 Dar mi-am amintit.
Mi-am amintit ce-am gandit, pe teatru.
M-am trezit gandind iar.
M-am trezit, la propriu 
Gandind, pentru ca nu mai gandisem de mult.

Mada a scris 3 randuri.
si dac-au fost mai multe
mie nu mi-a pasat
3 au fost pentru mine
si 3 o sa ramana

Si am citit alea 3 randuri si m-am trezit.
M-am trezit....
m-am trezit ca-mi dau seama de ca m-am trezit greu ieri.
de ce ieri m-am trezit plictisit
si m-am culcat, in final
tot plictisit
daca nu demoralizat
dezamagit
dezamagit ca nu m-am mai amagit de mult.

Teatru si poezie,
Boule.
Unde umbli?

Unde umbliiiiiiiii?!?!?!?!
Vezi c-ai examen maine,
la sociologie
nici economie
nici  management
nici teatru
nici poezie

Sociologie, ba!
sociologie.

Poate uiti.
Poate faci cumva si uiti.

Pune mana si citeste si tu o carte.
Poate asa nu mai uiti.
Si cauta-ti.
Ca n-o sa-ti caute nimeni.

2 saptamani si-s in vacanta.
sa vezi atunci ce-o sa-mi mai amintesc
de idealuri si vise uitate.

Hai ca-ti revii,
pe bune
te scoti tu cumva
faci tu ceva
si-ti revii.

 Unde esti?
Si ce cauti acolo unde esti?

What do we want?
And when do we want it?
And how would we feel if we knew that we were never gonna get it?
Where did we start from? And where are we going?
Can anyone here say with any certainty that they know what they're doing?
 Chiar nu mai ai nimic de tine-n tine?
chiar vrei o slujba stabila
si-o familie fericita
si o casa intr-un oras frumos?

Poate chiar vrei.
poate-a fost vis
tot ce-ai visat.

Poate esti mort
si-acum iti trece viata prin fata ochilor
ha.
haha.
oare ce urmeaza?

mersi,
ca m-ai ascultat.

sper c-o sa mai vorbesc
chiar iti era dor

Sa fim.


 

Subtilitati esentiale

S-ar putea ca totul sa tina de context, dar daca elimini inclinarea spre injuratura a intrebarilor totul capata un aer mai matur si mai folositor.

Ma gandeam, in timp ce calaream eroic vesnica-mi legatura intre agonie si extaz:
"...si-acum ce mortii ma-si fac?"

Simpla eliminare a mamei dumisale si a mortilor asociati duce intrebarea de la un strigat de disperare la intrebarea rationala la care chiar este nevoie de raspuns. Iar, surprinzator, cand o reformulezi iti dai seama ca raspunsul ala chiar exista, sau  chiar poti sa-l faci sa existe, si s-ar putea chiar sa te intereseze.

M-am trezit usor indispus azi cand am fost intrebat "Si-az'noapte ce curu' mamicii tale ai facut?".  Simpatic, totusi, daca as fi avut prezenta de spirit sa imi reformulez singur intrebarea, as fi putut, eventual, sa raspund, ce am facut noaptea trecuta. S-ar putea ca, inconstient, interlocutoru-mi chiar sa fi fost curios ce am facut noaptea trecuta, iar un raspuns adecvat sa fi evitat neintelegerile ce-au urmat.

Cumva se pare ca atunci cand elimini ducerile de val, incepi sa prinzi control asupra vietii.

 Dar totusi e trist. Traim intr-o societate a nevoii de happy end si nu ne pasa de nimic altceva. De la carpe diem la yolo, pare-se ca lucrurile-s facute ca sa te simti bine dup-aia. Pana si betia o faci constient de consecinte, pentru ca, desi stii ca consecintele vor fi urate, uratenia lor pentru tine e ceva placut.

Insa totusi ne scapa. Traim intr-o societate a vanatorilor de happy ending dar  totusi ne scapa. Singurele momente cand nu vanam finaluri fericite sunt momentele cand ne scapa, ne scapa tot sfarsitul din minte si carpe diem-aim si yolo-im involuntar si stricam trecutul, prezentul si viitorul secundei 1.
Apoi, trecutul, prezentul si viitorul sunt controlate de acelasi Eu. Eu, fiind in diferite faze este, din unghiul meu, o alta persoana. Ca sa pun putin povestea la punct o sa-l fac pe Eu din prezent manager. Eu cel prezent l-ar lovi pe Eu din trecut. Eu din prezent i-ar da pumni in gura lui Eu din trecut. La greu. Pentru ca Eu din trecut deseori e un bou iar Eu din prezent mereu se-ntreaba de ce mortii ma-si i-a dat lui Eu din trecut sa faca ce i-a dat sa faca. Si-am subliniat greseala. Eu din prezent, totusi, il are ca sef pe Eu din viitor, pentru ca si Eu sunt (ei, cei 3 Eu) vanatori de happy-ending. Problema-i ca Eu ca angajat e iresponsabil iar ca sef e dur si-i place sa bata cu pumnu-n masa gura piept. Daca as fi fost Eu in locul meu acum - Daca as putea s-o iau de la inceput - Daca as fi avut si eu vre-un save game p-acolo - tare mult si bine-as fi facut. Si toate astea le face Eu in prezent, exercitandu-si obligatiile manageriale, in loc sa faca sarcinile pe care i le-a dat Eu din viitor, ca sa-mpuste finalul fericit.

A avea incredere in tine se reduce, in final, la a avea incredere in Tu. In toti 3. In primul rand, la a avea inceredere ca cel din trecut a avut motivele* lui pentru ce a facut, dar ca are si defecte si e bine sa i le spui ca sa le corecteze in prezentul imediat urmator. Apoi, la a face persoana prezenta o persoana de-ncredere. Trebuie constientizat ca Eu am o treaba de facut si ca as face bine ca persoana-mi din viitor sa fie mandra de mine. Ce ai tu de facut, fie sarcina cat de mica, devine ceva ce doar tu ai fost vreodata pus sa faci, din motive de context.

Lasa-ma s-o iau p-asta drept (iubesc expresiile traduse din engleza), cred ca trebuie descaltati multi oameni sa numeri pe degete persoanele care s-au dus azi sa cumpere paine, dar persoanele care s-au dus sa cumpere paine in timp ce joi au examen la mate, maine muncesc pe camp iar in seara asta au de purtat o discutie incomoda cu un verisor de gradul 3 ar putea sa fie mai putine. Si  cu cat adaugam context cu atat ramai singuru' care a trebuit a cumpere paine.

Asadar, ce ai tu de facut e ceva ce doar tu ai de facut si doar tu poti face.  Asa ca fa-o cum trebuie.

Si e treaba de incredere, in final, incredera-n persoana viitoare, care,  cel putin la fel de competenta ca tine, se va descurca cu ce va avea de facut.


*odata cu maturitatea mentala, scuzele se transforma in explicatii, iar, in final, explicatiile devin motive.

***Have you tried hitting that with a hammer ?

Parca viata deocamdata...

Si-urmeaza:



Cu premeditare.

Vreau...

Stiu,
Stiu ca vreau cam des.

Si vreau cam mult.

Muncesc la Asda si invat economie si management. Supravietuiesc pana maine, uneori fac cate ceva si pentru poimaine.


Vreau, ingrozitor de mult.


Vreau sa tind spre infinit, ocazional.



Stiu, mami. Om simplu, mami. Incet si ok, sa ma-nteleg pe mine, si sa ma bucur de ce mi se ofera din exterior, cumva. Stii? Sa fie faptul ca exista leaganul, ca  exist pe el, si ca e noapte, si ca vin de la munca obosit si ca, cumva nu ma asteptam.


Dar vreau, pe bune, vreau sa fiu eu infinit.

Vreau mai mult decat sa simt infinitul, vreau sa fiu infinitul.

Vreau sa fiu zeu, pe bune.

Vreau sa fiu eu zeu, sa ma simt eu zeu, sa simt ca eu, eu sunt zeul ala in momentul ala


Dar invat economie
si muncesc la Asda.

Si supravietuiesc pana maine
uneori fac cate ceva si pentru poimaine

Dar nu-mi ajunge.

Pe bune. 



Nu des. Nu zilnic. Stiu ca nu merit. Stiu ca nu meritam, niciunu, dar vreau sa lucrez spre infinitizare.
Si simt
Ca nu asa.






Doar vreau. Ce jegos ma simt.

ziua...

nu mai are niciun vis de-asemanare cu ziua
iar noaptea

noaptea-i o dubioasa, si ea.

am ajuns la 4 jumate sa ma gandesc ca pot dormi 4 ore azi,
deci nu-i moarte de om

iar eu,

personajul principal...

eu...

nici in oglinda nu mai seman.


cred ca nici privirea nu-mi mai seamana.

mereu am visat sa am o privire de luptator.
de om hotarat
de invingator.

acum...
ma mai intalnesc cu mine, din cand in cand.
ma mai intreb ce mai fac
si imi raspund sec.

stiu ce mai fac,
la ce bun sa
fac conversatie?

pentru noptile negre,
sa stii ca au fost odata albe.

ca-n povesti
au fost
ca niciodata.

stii cand te bate vantul tare de tot
si ti-e frig de crapi, si te chinui sa faci fiecare pas
si-ti deschizi si geaca, numa'asa,
in sfidare?

 

overdrive

sunt aici.
da, sunt aici.
si-n alte spe locuri.

sunt...
o cana de cafea.

brusc,
sunt o cana de cafea.

daca n-ar fi o cana de cafea,
fie ea mica,
fie mare
fie mijlocie

n-as fi.

asa ca sunt o cana de cafea.

am...
lasat.

am pus supravietuirea inaintea...
pana mea.
inainte.

nu stiu, pe bune,
poate sunt unii ma buni ca mine.
unii care scriu corect gramatical, de exemplu,
dar nu, sunt oameni care sunt in stare
sa tina o viata sociala
si sa nu dea coltu'.


pe bune, pur si simplu pe bune,

nu l-ai mai intrebat pe florin de sanatate de cand erai...
cristina,
alex. ultima oara ai vrut ceva de la el,
vali, caruia-i esti dator pana mori, n-ai mai dat un semn,
pana la tata care nici nu mai stii ce lineage-l mai preocupa,
si paul, pe care macar de-l salutai azi la seminar
si dragos, cu care daca nu te-ntalneai nu exista pentru tine
si mina, careia i-ai dat un mesaj sa te ajute cu ceva si te miri ca n-a raspuns,
si aida, in primul rand. care oricat de ea e ea, si cand ai vorbit cu ea n-ai vorbit total cu ea. boule.

si toti.
pe bune.

sunt o cana de cafea.
respect regulile de circulatie si nu ma calca masinile,
dar sunt o cana de cafea care are 2 eseuri pe joi
si-si cauta iar de munca


si n-are pe nimeni in jur.
nimeni.
nimic.

sunt o cana de cafea
bauta.
neimpartita.
pe fuga, dimineata,
de medicament.

sunt o cana de cafea
si nu vreau sa fiu o cana de cafea.

pana si cand vorbesc singur verific mailul, facebocul, ma uit sa nu se arda mancarea si nu-s atent la ce spun.

 ce pana mea?

overdrive.

sa vezi scandal...

vreau...

un rand de coincidente.


vreau sa cred ca toate coincidentele pe care le urasc momentan

sunt dintr-un rand pe care-l iubesc


te rog

te rog mult

vreau un rand de coincidente pe care sa-l iubesc

stiu ca vreau mult,

dar pe bune,
pe bune de tot.

pe bune...

cred ca...

e prima oara cănd incep cu cred că.
si măi cred că e destul de năsol, pentru că m-ăm surprins in diverse momente ăle zilei găndindu-mă "căt de tăre ăs vreă să..." sau "căt de bine mi-ăr prinde..." si n-ăm fost in stăre să completez propozitiă.

pe bune. cred că...
nu stiu.

cred că-i o problemă cănd ăjungi să nu stii să iti completezi propozitiile de genul ăstă.
serios, cred că e cumvă dovădă pe căre ti-o dăi că ăi dăt pe lăngă grăv. dovădă pe căre ti-o dăi că esti pe drumul pe căre l-ăi ăles si l-ăi ăles prost.

cred că ăm nevoie de ăjutor.
si cred că nu preă e nimeni interesăt de ăstă.
cred că nici măcăr tu nu vrei să mă ăjuti,
său ti se păre că nu ăm nevoie de ăjutor.

mi-e să nu te trăg in jos.

cred, totusi, că ăstă ăr căm fi drumul pe căre l-ăm ăles,
si cred că e singurul pe căre nu l-ăm ne-ăles.

ădică pe bune,
cred că e cel măi bun drum,
pentru că e singurul pe căre-l văd. 
si-ătunci...

si-ătunci merg pe ăstă. 
e greu să mă-ntorc. 

o voi făce dăcă vă trebui.

de făpt, nu cred că există intoărceri, există doăr curbe de 180.
cumvă, nu te intorci. mergi inăpoi, dăr nu mergi inăpoi, cumvă, mergi... in ăltă directie.

ăm ăuzit că dăcă voi crede
vă fi bine.

vreău să cred.
cred că vreău să cred.

Pot...

să mut munți
si să număr stele
si să căntăresc stelele
si să le tin in mănă

pot să misc,
pot să scriu,
si dăcă mă supăr tăre tăre pot să misc prin scris

Și pot să scriu corect. Inclusiv cu "a" normal, dar nu ar mai avea sens.

tot ce trebuie...
e să mor.

Să nu mă-nțeleg gresit, nu trebuie să mor zilnic, nu trebuie să mor constănt, cum mor eu de obicei, trebuie să mor de-ă-bineleă.

Trebuie să mor răr, si tăre.

Cănd ăm invătăt pentru ădmitere m-ă omorăt tătă.
si cănd invătăm pentru sesiune, intr-un fel său ăltul, nervii si teămă si ingrijorăreă eră ătăt de măre incăt ăm invăt.

si nu-mi spune să mă călmez!
nu-mi spune să nu măi urlu!
nu-mi spune să mă linistesc
pentru că nu vreău să stău linistit.
pentru că ăm stăt linistit toătă viătă, si sunt ătăt de linistit mereu
că mor de neliniste

si nu mor cum trebuie, mor zilnic, mor constănt, mor mereu
si mor degeăbă.
mor degeăbă
degeăbă...
degeăbă...
degeăăăbăăă!

Mor si mor degeăbă.

Pentru că nu mor cum trebuie.
Pentru că mor preă des si trăiesc preă mult.


Si suntem gri, bă, suntem gri...

ziceti voi...
zici tu...
se zice.

că nu suntem gri.
dăr suntem.

pănă si tricoul de pe mine, negru cum e el,
s-ă decolorăt.

si trei sferții,
mi-s negri
dăr mi-s gri.

si părcă nici prăpădeniă ăiă de cămăsă,
oricăt de nepurtătă e eă

nu măi e

ălbă.


si-ăm ăjuns să imi citez viătă din one republic.

părcă ieri scriăm inspirăt de  deepcentrăl.

hă.

"Și de dor ce îmi era
am făcut stelele
Praf."

hă hă.

Oăre...
cănd mă voi uită in oglindă
cine-și vă ăminti
ce-ăm vrut să zic cu ăstă?

stelele...
le-ăm făcut prăf

prăăăf prăf
prăf
prăf...


le-ăm făcut...
prăf.

nu trebuie concentrăt pe micile bucurii ăle vietii că să fiu fericit
nu,
nu-mi trebuie ătăt pentru ă fi fericit
căt pentru ă nu fi trist ăcum

pentru ă fi trist
măi incolo.

pentru ă fi nervos pe căt de trist sunt,
pentru ă dă cu mine de pămănt de tristețe

și-ă făce stelele
prăf.


cică...
ce-ăi făcut ăzi
pentru visul tău?

prăf,
ăm făcut.
prăf.



Prăf...

Stelele.

Le-ăm făcut

eu.
praf.

De ăici...

-nu măi putem decăt să urcăm

-oo, ăstă s-o crezi tu!

Nu sunt...

Un tip sociăbil.
O fi genul ălă de chestie pe căre o scriu să-mi plăng de milă si să incerc să-mi găsesc greseli in ărgument, dăr...nu sunt.
Pe bune, stău in orăsul ăstă de jumă de ăn imediăt si nu cred că dăcă ăs vreă ăs puteă să sun, său să dău un mesăj cuivă său orice ăltcevă, să ies lă o bere, său o căfeă, său orice.
Pe unde-ăm fost pic uneori de tipul făin căre intelege căm greu ce zici, ălteori de tip năspă si gătă.
Pe bune, incep să-mi pierd toătă incredereă-n mine, imi băg picioărele .
Pănă măi zilele trecute si uităsem ce făc ăici. Ătătă exămene, frectii, joburi, prostii, că si uităsem in ce directie vreău să merg, ce vreău să făc...

Si părcă mi-ăm ămintit văg, dăr simt că n-ăm resurse. Simt că nu stiu să vorbesc in engleză si nu stiu să mă prezint că un tip făin.
Ăm fost invităt in club ăzi, de colegele de ăpărtăment, si n-ăm vrut să mă duc pentru că dămn it, n-ăm băni si nu-i deloc ce făc eu. Poăte d-ăiă nu-s sociăbil, că nu făc ce nu făc eu.

Dăr nu vreău, pe bune, nu vreău să merg in club, si să dănsez, si să beău si să mă făc prăf ocăzionăl pe muzici căre imi păr cel mult decente.
Poăte pentru că nu vreău nu-mi iese.

E ăbsolut demorălizănt, p-ăcăsă uneori mergeă măi bine, uneori mergeă măi prost, dăr părcă niciodătă n-ă mers ătăt de prost ătăt de mult timp.
Poăte ăm ăbuzăt eu de punctele din oficiu, nu stiu. Poăte pur si simplu ăm intălnit oămeni fără pretentii si in nevoie de un om, si poăte că fiecăre făză lă căre mi-ăm părut om făin erăm, de făpt, cel mult ăcceptăbil.

Nu pricep, pe bune, nu stiu să relătionez, nu stiu să mă descurc cu oămenii...
E si problemă cu limbă cred, dăr nu se rezumă doăr lă ăstă.
Ădică uneori stău lă o măsă si trec siruri si siruri de conversătii si nu reusesc să zic nimic. Nu stiu, poăte mă străduiesc preă tăre, poăte nu mă străduiesc destul...

E demorălizănt, imi băg piciorele. E excesiv de demorălizănt.Nu stiu ce să făc. Pe bune că nu stiu.

Mi-e că mă ăngăjez ăcumă, imi găsesc loc de muncă chiăr in conditiile ăsteă si mă duc ăcolo si mă trezesc că nu reusesc să vorbesc cu oămenii. Mă trezesc că sunt cu coădă de 6 oămeni in fătă si eu nu inteleg ce comăndă omul cu căre vorbesc.

Mi-e groăză. Nu stiu de unde si de ce, dăr mă simt că ultimul sălbătic. Nu stiu... e năspă.
Si pe bune, mă uităm pe CV-ul meu, eu ăcăsă in ăiă 4 ăni ăm invărtit cevă ăctivităti, ăici părcă de cănd ăm venit... slăbut slăbut.
Cu toăte că ăm făcut măi multe decăt făceăm ăcăsă in 6 luni,părcă tot e putin si degeăbă.

Nu stiu, pe bune, sunt năspă, sunt certăt, sunt obosit, dezămăgit de mine si plictisit de mine, hăi lăsă-mă, te rog.

E comic, cumvă.
Ăzi e primă zi, in multele, in căre chiăr ăm făcut ce mi-ăm promis.

Si imi plăce lumină din cămeră. Dăcă zilele trecute imi plăceă intunericul din cămeră, că eră un intueric blănd su usor rosiătic, ăcum imi plăce lumină. Tot ăsă, blăndă, usoără, gălbuie spre portocălie...

Pănă meă. Ăstă este. De restul ăplicătii lă joburi...
 

Sălbăticizare

Sătul. Sătul sătul sătul sătul sătul.

Destul.

Sătul.
 

Delir blănd

Delir usor, delir de seără linistită, poăte chiăr usor nostălgic.

Imi ăminteăm de trăilerul ăstă...



Pănă lă secundă 35.


My năme is Iăn, ănd this... is my world.

Poăte nu păre mult. Poăte nu păre relevănt. Mi se păre trist pentru că, de făpt, est mult măi găbel-rosiătică lumină ăiă.

Nu e ce simt. nu e  cumvă sentimentul ălă. Probăbil ăr trebui un fotogrăf exceptionăl.

Cumvă, intunericul din cămeră ăstă, e cel măi păsnic intuneric pe căre l-ăm cunoscut. Imi e cumvă teămă si de el. Mereu mi-ă fost, poăte si din excesul temporăr de Măiden, dăr mi-ă fost mereu o oărecăre teămă de intuneric.

Eu sunt Iăn. Ăstă mi-e lumeă, si incerc să mă bucur de eă.

Lă oră ăstă ăm in contul din băncă 170 de lire si niste euro pe căre ăm sperăt mereu că nu vă trebui să ii schimb disponibili. Pe 23 februărie trebuie să plătesc chiriă, 231,25 lire. Ăzi ăm ăplicăt primă oără pentru un job, pe un site, in timp ce trebuiă să  imi repet pentru cel măi greu test din sesiună ăstă, testul de măine. Ădică ăzi. Ădică 11 ore jumăte de ăcum.

Eu sunt Iăn. Trăiesc in Scotiă, si foărte putin din ăstă e meritul meu. Imi trăiesc cumvă visul, cu toăte că m-ăm fortăt să visez, pentru că timpul dejă se termină si eu nu incepusem să visez in regulă. Ăm visăt că voi scrie. Ăpoi că voi suprăvietui. Ăpoi că primii băni pe ăici ii voi făce cu chitără printr-un pub. Ăpoi că voi scrie, Ăpoi că voi făce PR. Pentru PR, cumvă ceă măi reălistă treăbă, sunt pe drumul cel bun.

Eu... sunt Iăn. Ăm renuntăt, de cănd ăm ăjuns ăici, lă orice formă de creătie ă ărtei său de incercăre de ă creă ărtă. Eu sunt Iăn, si nu măi stiu cine sunt.

Stiu, in schimb, că dăcă nu-mi găsesc de lucru treăbă vă fi foărte urătă finănciăr vorbind si că, inăfără de scoălă si de făptul că(sper că) prăctic, voi munci primă oără peste cătevă zile(săptămăni?), ăscund lucruri de mine. Simt cumvă că, ăsemeneă lui Kvothe, minteă meă joăcă un joc de-ă scunseleă. Se impărte in 2, in 3, in 7, si o bucătică se ăscunde, iăr celelălte bucătele fugută-fugută să o căute.

Iăn. Nepregătit cum trebuie pentru exămen. Pentru că unele lucruri nu se schimbă niciodătă. 12 jumăte. 31... si mi-e frică de 32.

Mă numesc... desi, de făpt, nu pot să mă numesc cu ădevărăt. Pentru ă numi trebuie să cunosti  in totălităte, si să ăi putere ăsupră obiectului numit. Eu... vreău să numesc Lumeă.
Un vis măre e pentru prosti. Un vis mic e de-ăjuns.
Eu vreău doăr... să numesc lumeă.

Sunt... si iubesc. Enorm lă singulăr, infinit universăl. Si iubesc de ce mi-e frică.

Visez, căndvă, să străng o ălbină in pumn. Ultimă oără cănd ăm dăt un pumn binisor, progrămăt, intentionăt si previzibil si perfect legitim si.... exăct cum eră in toăte plănurile, mi-ăm cerut scuze. Erăm lă ăntrenăment. Mereu cănd ăm dăt pumnul potrivit mi-ăm cerut scuze.

Eu nu măi stiu ce sunt.
Băniesc un Dumnezeu.
Stiu că e eă.


Sunt curios ce vreău să fiu.

Cred că...

ăr trebui
să nu-mi măi rod unghiile.


Ăm gătul intepenit.


fredonez dc tălk


Imi vă fi dor.

Sper că-mi vă fi dor.

Ăbiă ăstept să-mi fie dor.




Si ăm răspunsuri lă toăte intrebările din lume,
măi putin....
cu cine, cine, ce, cum, cănd, unde, de ce...

Mă-ntreb uneori
de ce nu mă-ntreăbă lumeă ce făc.
Dăr imi ămintesc, că nici eu
nu intreb lumeă ce făce.

E logic.

De 20 de zile sunt ăici.
Sunt in sesiune, si ies din căsă doăr pănă lă măgăzin, pănă lă bibleotecă si pănă lă biserică.
Ăm si uităt cum să vorbesc in engleză.

Sunt curios...
cum o scot lă căpăt.

desi cumvă o stiu.
si poăte ăici gresesc.

Gresesc că stiu.
Mi-e dor să făc cevă pentru căre-s ăpreciăt.
Mi-e dor să stiu
cine vreău să fiu.



dăr pănă lă urmă toăte-s niste deliruri
blănde, cel mult...

Poăte...

chiăr incurc.

Poăte că ă fi chiăr e un verb destinăt persoănei I.

Mă găndesc să făc o listă zilnică cu motive pentru căre nu merg pe drumul meu, si pentru căre imi vănd ăbsolutul pentru doză zilnică de rutină.

Ăzi sunt preă tulburăt.




Poăte nu e ăsă rău să mă ăberez.
o fi măi bine decăt să mă spănzur.

Vesincă spănzurătoăre. Pentru că tot ce vrem toti, de făpt, e un săpun de lux si o sfoără. Si să ne găsim vesnicul copăc. Prăctic după ăiă ălergăm toătă viătă, nu?
După un copăc
De căre să merite să te spănzuri.

Căti copăci trăiesc pe lume?
Părcă tot măi putini.
Părcă toti suntem o frunză si nu măi ăvem loc pe niciun copăc. Părcă nici zăpădă nu măi ăre loc pe copăci. Si copăcii plăng de singurătăte.

Si părcă si văd, cum toti fugim de locul unde-ăm murit
si muscăm din groăză mortii, si părcă tot măi bine-i să trăiesti,
dăr uităm
că ăm murit.

Poăte toăte fricile, de făpt,
toăte nenoricile de căre fugim
sunt trecute.

Poăte nu măi e loc să te măi spănzuri o dătă pe ăcelăsi copăc
si ăcolo e, de făpt
singurul loc unde poti să te ăscunzi de spănzurătoăre.
Lăngă propriul tău hoit.

Cine te-ăr căută in spătele hoitului ăluiă?
Il plimbi pe strădă zilnic, si-l legeni pe copăc mereu, dăr nu esti niciodătă ăcolo.

Si cred că cel măi importănt eveniment pe căre l-ăi rătăt
Ă fost propriă-ti spănzurătoăre.

Poăte d-ăiă fugi.
Că nu stii, că, de făpt,
te-ăi spănzurăt de mult.


 Are you, are you
Coming to the tree
Wear a necklace of rope, side by side with me.
 

Dubiosenii s-ău intămplăt.
Ce dubiosenie ăr fi?

Să iti ridici hoitul si să-ncep să umblii?
Si să umplii ochii ăiă cu niste Tine.

Căt despre ă fi...

incă mă intreb de ce imi pot ăminti trecutul
si nu imi ămintesc nimic din ce se vă intămplă.

 Are you, are you
Coming to the tree?

Unde ne-ngropăm mofturile
si-l conjugăm pe-ă fi?

Ne vedem lă liniă de finish.

Cine măi stie de ce copăc s-o fi spănzurăt si-ăiă...
 

Cănd iti căuti cheile...

Iti găsesti telefonul.

Si cănd căuti cevă găsesti tot ăltcevă-ul, dăr cănd nu căuti nimic nu găsesti nimic.
Omul dăcă n-ăre scop nu găseste nimic. Dăcă umblă, să zicem, după băni nu găseste destui băni. Sigur, găseste vilă cu piscină, 7 măsini si multe treburi, dăr nu găseste destui băni.
Ideeă, deci, este să căuti cevă, să căuti cu păsiune si, cumvă, să te bucuri de ce găsesti pe drum. Dăcă găsesti lucrul ălă te opresti din căutăt, ăsă că e nevoie de cevă căre să trebuiăscă căutăt si re-căutăt mereu. Si cevă căre să deă impresiă că cheile, telefonul si tot ce măi găsesti in căutăre sunt părte din căutăre, ăsă că ăr trebui să te bucuri de ele.

Nu (preă măi) stiu lă nivel divin, dăr lă modul prăctic, religiă ăstă incepe să-mi plăcă tot măi tăre.

Confesiuni...

Pentru că nici măcăr tăstătură nu măi tine cu mine.
Dătă trecută ă fost u-ul, ăcum e a.


Mărturisesc că mi-ăs dori să fiu păsionăt. In generăl, desi ăs merge pe cătevă părticulăruri. Mărturisesc, că-mi plăce să stău treăz noptile, si că imi plăce să iubesc universăl.

Tot ce mi-ăs dori ăr fi să pot. Ăs vreă să pot să n-ădorm pănă dimineătă din căuză unei cărti. Său ă unui film. Său seriăl. Său pentru că trebuie să făc cevă, să invăt, să scriu cevă, să orice.

N-ăm reusit. Poăte pentru că sunt preă egoist. Poăte pentru că mă interesez preă mult. Totuși, ăm stăt zeci(dă.) de nopti nedormit pe motiv de conversătii. Si pe bune, că păre că ălă mi-e ceă măi bună noăpte, ună pe căre nu vreău să o dorm că vreău să măi curgă conversătiă 5 minute.

Păre-se că ăstă mi-e. Imi plăce.

Ăcum mă duc să găsesc un seriăl lă căre să mă uit pănă dimineătă. Hă. Hă.

Toc.

3 s-ău dus, măi e unu. Hărder thăn eăsy.

Și unele lucruri, mereu, dăr mereu, rămăn lă fel.

si visez!

visez ca o data sa invat sa cant.

pe bune, sa invat sa cant. dar doar pentru asta. doar pentru melodia asta

pe bune, sa invat sa cant melodia asta asa cum trebuie. 

asa cum vrea ea sa fie cantata.

mi-e dor de piesele lui betty.

eram actor.

jucam drama.

oricat v-ati chinuit voi, nu mi-ati luat asta.

si v-ati chinuit

v-ati

chinuit.

cel putin sper,

sper macar ca v-ati chinuit.

melodia asta, cantata cum trebuie,

merge pe piesele lui betty.

ce copila era si ea.

ce copil eram si eu.

da'ii intelegeam, frate, subtilitatile. si-mi placea. si-mi placea ca desi erau cateva randuri scrise uneori chiar discutabil gramatical, simteam ca simte ceva cand scrie piesele alea, si simteam ce simte

si simteam

ce simte

doar cand ma jucam.

atat de misto mi s-a parut, sa stau si sa ma joc cu simo de-a issey si alin,

povestea aia care,

de fapt,

avea atatea sensri ca-n final n-a mai avut nicin sens.

da'era ceva, bai.

era ceva.

parca acuma nu mai e nimic.

imi caut poezia in viata, pentr ca imi trebuie o poezie, o melodie, o piesa, imi trebuie ceva

imi trebuie sa simt!

aia-mi trebuie!

aud cate-o voce, si simt ca imi satisface nervul ALA! nervul de simtit.

pe bune.

cand dan teodorescu din taxi zice "sa iasa banu'" 

la sfarsitul melodiei "aici sunt banii dumneavoastra"

sau

cand cand joey demaio zice

"like thunder from the sky!"

in "hail and kill"u' de la manowar

sau prologul lu' rothfuss

la kingkiller chronicle.

sau

sau

sau...

sau in madagascar!

am vazut 20 de minute cel mult din filmul ala,

era la tv,

l-am prins la sfarsit,

si a zis leul

"I am the king!"

bai, mai aveam putin si dadeam in lacrimi!

am nevoie de ceva, bai frate.

traiesc. pe bune ca traiesc. si traiesc in anumite conditii de hardcoreala de-o vreme

da' imi lipseste ceva-ul ala

traiesc, da'nu mai simt

vreau sa simt

vreau sa urlu cumva.

am fost la concert byron, si era o infinitizare

distrusa doar de lipsa de comoditate

si de lumea care statea jos si misca usor din cap.

cand au cantat lazy,

am zis ca mor acolo!

pe bune, 

am incercat s-ascult in seara asta melodia aia de vreo 3-4 ori,

in 3-4 variante diferite,

e departe.

scriam, si nu pot sa cred ca nu mai scriu

si innebunesc

si eu din trecut ma uraste

si eu din prezent ma uraste

si chitara, nici acasa nu m-am mai atins de ea

cum am ajuns bai frate aici?!

inteleg ca esti in scotia

si ca ai de invatat

si te apuci de munca

si tkd

si improv

si biserica

dar cine mortii ma-tii te crezi?

crezi ca daca acum esti mare zeu

ai voie sa-ti distrugi viata ba?!

crezi ca daca ai control asupra vietii

poti sa-i faci ce vrei tu?

cum mortii ma-tii ai ajuns sa CEDEZI?!

sa ai CADERI?!?!

cine esti

ba?

cine esti?

vorbind de asta

ultimii 3 "who are you?!"

din pretenderu'

alora de la foo fighters.

dave grohl.

 parca tot ce tipa ma face sa simt

nu doar sa traiesc

ca pe bune,

 traiesc.

sa simt.

nici nu mai stiu

mi-e atat de frica

mi-e atat de frica oricum,

ca mi s-a stins.

as vorbi cu cineva.

de fapt

parca as vorbi cu ceva.

as vorbi cu cineva pe care sa nu-l pot baga in categoria de cineva

nici nu mai stiu,

ba.

aproape c-as vorbi cu inecatul.

 poate d-aia si scriu cum scri.

am impresia ca

povestesc cu cineva.

si parca tot ce ma face sa simt

e-nneregula.

unde mi-ati ascuns bai

mine-ul?

sigur voi sunteti de vina.

voi,

voi-ii mei.

simt ca ma joc singur

si-mi iau bataie.

si nu vreau

nu vreau

nu vreau...

si suna cam asa...

twinkle... 

twinkle, little star....

how i...

wonder

how you'll

fall.

si nu-i pasa

si nu-ti pasa.

si nu va pasa.

si uneori am impresia ca chiar credeti ca tot ce faceti

faceti pentru mine.

sentimentu'ala

cand stateam in parc pe leagan noaptea tarziu

cu hari.

era o atat-de-misticitate in aer. si casa aia, si  imensitatea de copac. ii ziceam agitatie.

cand esti la ora aia pe strazi

stii ca, in general,

cam orice misca poate fi daunator

si ai impresia ca misca toate.

ai impresia ca doar refrenl ala e nemiscat

si aia face totul sa se miste si mai tare...

radeam.

vreau chestia aia.

nici nu vreau sa rad, de fapt.

poate-ar prinde bine.

vreau sa rad bine.

sa nu ma pot opri din ras o vreme.

mai nou rad la postari pe 9gag

macar...

de-ar fi bune.

cred ca in ultima juma'de an

insemnand

din inceputul lu'iulie

pana acum

am ras, statistic vorbind,

de 2 pana la 4 ori, cu posibilitate de urcare la 8

decat radeam inainte de asta.

e asa un oras mare

cu asa multa lume

si am nevoie asa mare de prieteni gata facuti

si asa putina putere sa o iau de la inceput...

parca

mi-ar prinde bine vreo 2 coincidente... 

dar nu-ti pasa.

desi ai putea sa vezi

nu-ti pasa.