progresiv

incepand pe melodia asta:



si cumva sperand sa termin cu ceva ce n-am in minte in momentu' asta.

 nu pricep,
sau nu vreau sa pricep,
sau nu cred ca-i ok,

cum cele mai misto amintiri devin cele mai naspa amintiri.

pe bune, eram in seaton cu olga, jane si agir, la miezu' noptii si fix cat trebuie de ametiti si falsam pe melodia aia.

mi se rupe sufletu',
cumva,
cand o aud.

imi venea sa sar restu' episodului,
doar pen'ca am auzit melodia aia.

ma simt atat de groaznic pentru toate prieteniile lasate-n aer,
 si pentru toate failurile sociale,
ca nu pot sa ma gandesc la momentele misto din viata mea fara sa ma ia depresia.

 care-i...
smecheria?

chiar nu ma intereseaza decat endgame-ul?

sau nuj,
chiar... nu stiu.

si-atunci "traiti acu', ba, ca din asta o sa zambiti tot restu' vietii",
pana si aia-si pierde sensu'?

oare chiar ar trebui s-o las mai moale
s-o joc sigur universal,
in speranta ca o sa am 3 amintiri misto la care sa ma pot gandi cu drag in loc sa am mai multe la care sa ma gandesc cu regret?


si,
pana la urma,
ce pana mea atata regret?


am lasat,
mi-am lasat voie la un moment dat sa am un subiect, un moment de regret, si-acum brusc incep sa regret chestii?

nu era vorba ca nu-mi permit?


nuj.
nuj pe ce melodie sa termin,
da' mi se pare... neok.
ca si ce-am trait,
parc-am trait in jos.

meh.
poate-o fi ca sa traiesc in sus mai incolo.
poate-ar fi trebui sa ma culc cand am ajuns acasa.



*haha lol unrelated

chestii practice

simt cateodata ca am inceput sa merg inainte sa stiu cum se face si, din cauza asta, s-ar putea sa n-o fac cum trebuie.

azi, definitii si diferente.

intre a te relaxa si a te odihni

mai am pe undeva prin coltul mintii un gand despre a incerca sa fii si a fi,
adica,
nu te poti maturiza fortat,
asa ca,
chiar daca n-ai timp sa te maturizezi,
s-ar putea sa fie mai bine sa te maturizezi treptat.

buba-i ca exista ipoteza ca in felu' asta s-ar putea sa nu te maturizezi la timp,
sau vreodata.

nu stiu pe care-ar trebui s-o generalizam sau s-o aplicam,
da' s-ar putea ca una singura sa mearga aplicata.

heh.
cum imi suna-n cap pana la ora asta ce-a zis Răcășanca.
"Bă, soluția cea mai bună e aia pe care-o vezi".

Pastrand registrul,
stiu ca e mai usor sa aflii cat e x+2 daca stii cat e x,
dar, daca nu stii?



Dar dacă,

nu știi?

iar dungi

'goes like this:

aud voci.
gen, imi aud vocile.
poate, de fapt, imi aud doar vocea.

oricum,

vocile-mi spun sa fac chestii,
vocile mele,
de fapt, probabil vocea mea,

oricum,
sunt chestii pe care nu le fac, si poate-ar trebui sa le fac.
spun poate, pentru ca poate motivul pentru care nu le fac e ca, desi o voce-mi spune sa le fac, am vocile mele tacute care-mi spun sa nu fac chestia aia.

oricare chestie,

si ma gandesc acum:
unele chestii nu le fac pentru ca, in interiorul meu, ceva nu vrea sa le faca.
ceva stie ca-i mai bine sa nu le fac,
ceva crede ca-i mai bine sa nu le fac.

si-aici tragem linie, si o luam de la capat:

unele chestii nu le fac pentru ca mi-i lene,
sau frica,
sau sunt prea comod, in general,
si pierd.

acum,
si-aici incepe problema,
linia pe care tocmai am tras-o
e finuță.
 
cum stiu de care parte a liniei sunt?




poate n-ascult cu destula atentie.

din perspectiva opusa

"When they ask how you, feeling you, tell em you, feeling like
Something important died screaming, you, tell em you, feeling like
Something even more important arrived breathing, something you should probably try feeding
When they ask how you, living you, tell em you, living like
Something important died hissing, you, tell em you, living like
Something even more important arrived giving
Something you should probably try willing."



"The reason normal people got wives and kids and hobbies, whatever, that's because they ain't got that one thing that, that hits them that hard and that true. I got music. You got this. The thing you think about all the time. Thing that keeps you south of normal. Yeah, makes us great. Makes us the best. All we miss out on is everything else. No woman waiting at home after work with a drink and a kiss; that ain't gonna happen for us. "




poate cumva directia in care mergem e una relativ normala. poate toata chestia e ca zarurile n-au cazut inca exact in combinatia potrivita, cu toate ca, cu asa zaruri, exista toate sansele.

comicul de moment

de o vreme ma gandesc vag la o persoana, si azi am aflat cum o cheama pe faceboc.
i-am vazut poza de profil,
si de cand am vazut-o, 5 minute sa fie, nu ma mai gandesc vag la persoana aia.

ci usor influentabil mi-s cateodata.

mi-s curios daca am provocat genu' asta de reactie.

dubios, in retrospectiva, imi cauzeaza foarte usor repulsie pozele.

poate d-aia nici eu nu prea stau la pozat.



cre'ca-i ok,
ca gand de luni seara.
cre'ca mergem in sus.