jazz

hahahaha




îi groasă.

days like these,

m-apropii de pietre si-ncerc sa tac.


sau,

acknowledgement


cum,
pana mea?



poate din lipsa de altceva, dar ma simt,
atat de marcat.

de atatea chestii iremarcabile, insesizabile, aproape inacceptabile.


am intrat intr-o parte diferita a animeurilor,
mai ales,
diferita de ce obisnuiesc sa vad


si ma gandesc,
cum
panamea?

sa pot discuta chestiile astea cu o singura persoana?


obisnuiam sa ma gandesc, si inca sper, si inca ma gandesc, cumva
ca saunt in cautarea unei persoane cu care sa ma-nteleg, cu care sa-mi impartasesc toate chestiile de genu',

dar,
cum pana mea?


white album 2 mi-a frecat mintea atat de enorm intr-un fel atat de aproape-simplu,
si continui sa revad haikyuu si sunt constant, continuu, acum, la a 4a vizionare, lovit, marcat... scarr-uit... cicatrizat, iremediabil, de felu' in care-i facut.


si blend s si servant x service, si  cum nu suport working, si cum m-a lovit, dar nu neaaparat impresionat...

made in abyss.

si, toate ideile din arakawa under the bridge
si soundtrackul, si sentimentul general de "da, facem!" din hanasaku iroha


si astea doar de curand.

.
.
.

si ala,
trapeze... kuchu burako.
si ping pong the animation si .
.
.
tatami galaxy(? cre'ca.)

si sunt din toate colturile, si din toate felurile si sunt atat de...
beautiful, pana mea. heart breaking, healing, warming, destroying si rebuilding

si muzica oh helloilor,
ultima parte de la caesar,
si trecerea dintre pale white horse si where is your rider,

si

motivu' pentur care streetlight sunt senzationali si petnru care nu-i ascult,
si pentru care dub fx si pendulum vor fi mereu in playlistu' meu,

si melodiile alea, fix alea, de la ben howard,
si aproape tot de la omam,

si sentimentu' care ma ia cand ascult muzica romaneasca buna.


si crestinism, divinintate, sin, sacrifice, guilt, relationship with god.

si-atatea,
atatea ne-small talk-isme,
atatea chestii care nu-s legate nicicum de evenimentele de zi cu zi,
sau,
macar,
de jocurile cu care-mi petrec, practic, majoritatea timpului


unde pana mea,
cine pana mea,
cum... pana mea imi permit sa am pretentia sa discut toate treb'ile astea cu cineva?



.
.
.

i mean.
poate d-asta au nevoie oamenii de multi prieteni

poate,
de fapt,
nici nu conteaza asa tare toate treb'ile astea.


nuj.
nu mai j'.


pana mea, bă.

hang in there.

random morning

"Climbing trees; haven't much since we were children
Shaking limbs tend to end up bent and broken
Safe inside the walls we built, we found ourselves a home

-

But heartache
pales
in comparison
to love."

si white album .


it's also worth adding,
that i can't really think of much else to add.

poate ca-s singur acasa o vreme, si-ar putea fi interesant.

orișicât.