Poate-ncep sa fiu prea sincer

intr-un moment de sinceritate...


nu.

intr-un moment de disperare?


si totusi, ce aduce mai multa sinceritate decat disperarea,
daca e
sa fim sinceri?



pseudo-disperare.

oare-o fi si sinceritatea cu pseudo?


nuj tati. nuj in ce m-am bagat. incep sa vorbesc tututor parinteste,
inclusiv mie.

poate pen'ca mi-am luat in brate rolul de propriu parinte,
si-atunci,
imi permit sa vorbesc cu altii ca si cum as vorbi cu mine.
pen'ca suntem,
cumva,
de-aceeasi varsta.




mi-i greu sa constientizez ca sunt adult.
cred ca ma maturizez,
dar cred c-o fac incet.


 intr-un moment de disperare,totusi
de pseudo-disperare

ma-ntreb daca sunt pseudo-sincer.

incepe sa-mi placa cuvantul asta, asa ca-l vizitez tot mai des,
si se pare ca-ncep sa-l vizitez prea des.

dar,
asemenea cuvantului,
cand incep sa-mi placa oamenii, trebuie sa nu-i vizitez chiar asa des.


nuj tati.

-trebuie cu tati-


adica, pe bune
nu-mi place asa mult.

dinnou, nu imi displace deloc, si cand vad ca oamenii ma plac imi place,
dar nici nu ma place cum imi doresc

si-ajung
sa cred.



pana mea, iar ajung la paradoxu' ălora

nu,
pe bune

cred ca,
in adancul sufletului,
nu-mi place ce se intampla.

si tot undeva acolo, as vrea sa scap


la suprafata,totusi
unde sufletul se suprapune cu gandul,

stiu ca nu-i simplu sa scap.
din multe motive.

dar ca mai stiu e ca imi face bine,
in multe feluri.

ma-nvata despre mine,
bă.


si-atunci n-o fi bine?
stiu ca-i greu,
naspa
si cel mai probabil ne-de-viitor(nici macar apropiat)
dar oare faptu' ca toata treaba asta-i asa cum e
nu ma transforma oare in cineva mai misto?




si-apoi

poate tocmai faptul ca mi-am dat seama ca-i asa
si faptul ca stiu ca trebuie sa dispar
si felul in care-o sa dispar

o sa-mi fie maturizare.




si-n final,
toti vom fi sinceri in t0
trebuie doar sa stii cum sa pui problema
si ce sa scoti din ea.


tic tac, te-as opri.

11 zile primul la primu' examen.

 acu' pune mana si traieste.

Confesiuni

Stiu ca cel mai tare si mai tare in lumea asta,
mai mult decat orice,
imi doresc sa fiu fericit.

Marturisesc, cu inima curata, ca nu stiu cum vine aia.

Am o vaga idee, si-s sigur ca mereu am avut cateva puncte usoare de referinta.

Ce vreau e sa-ncep sa-ntreb si sa notez.

Stiu ca mai am 2 saptamani si putin(si foarte putin. si prea putin) pana la sesiune, dar poate tocmai d-asta ar fi o idee sa-ncep sa-ntreb acum.

Pentru ca de-a lungul anului raspunsurile ar putea varia.



Sper s-aud raspunsuri gen "un sandwich de la Ando's" sau " sa iau examenu' la finante" sau " sa-mi gasesc un job". Si sper sa ma tin de-ntrebat,  diverse persoane dar si aceleasi persoane de-a lungul timpului.

Cred c-ar fi frumos.

Si daca esti aici si te lasa inima, fa cumva si zi-mi si mie(de preferat in privat), pe tine, acum, in T 0, ce te-ar face fericit? Sau, daca esti fericit, ce te-ar face si mai fericit?

*dupa prima incercare, m-am mai gandit: nu sper s-aud raspunsuri gen. Cu cat mai cum are lumea chef cu atat mai bine.


11/14
R - O pereche de papuci de casa.
A - Bani
I - Timp

s-ar putea (2)

să-ncep să-mi asum responsabilități.





*mă-ntreb ce vreau să zic cu asta. (nșpe)

** + complexe ici si colo. pana mea. 

s-ar putea

să fiu ușor iresponsabil.

pe bune,
nici ochii nu i-i știu.

Poveștile nespuse ale eroilor foarte-spuși

sau un simplu abuz nerușinat al efectelor întârziate

Treaba-i că noi suntem cu toții personaje principale. Ne dorim să pierdem ideea asta ici-colo, să schimbăm perspectivele și planurile, dar, în final, tot persoana I singular suntem. Și nu e rău.

Câteodată, totuși, profităm excesiv de rol. Salvăm prințese, ajutăm străini pe drumuri și o dăm unu' la unu'  cu zmeul cel rău, iar uneori chiar ne iese. Și-atunci ne uităm la noi, ne zâmbim băiețește și constatăm că da, suntem oameni buni.







Problema e ca nu poti sa faci mereu treaba asta.
Stiu te chinui s-o faci,
si sa culegi mersi-uri
si "ce-mi place sa vorbesc cu tine"-uri
 dar nu iese mereu.

Nu iese mereu si e bine, pentru ca daca-ti iese azi bine te ridici la cer, si cu cat iti iese mai des bine, cu atat te ridici mai mult
si nu tii cont
ca urmeaza sa pici.



Stiu ca nu vrei. Chiar dac-o zici instrumental, ma convingi mai tare decat cand o spui in cuvinte. Normal ca nu vrei sa pici. Cine-ar vrea sa pice?

Doar daca nu...




Constatăm totuși, atunci când ne asumăm roulul de erou că s-ar putea ca Eminescu și prietenii săi să fi omis anumite părți din poveștile cavalerului cu cal alb. Cu cât încerci mai tare să îți asumi personajul, realizezi că învingerea Mumei Pădurilor, dar, feminist, și curățarea cuptorului din pădure, în plimbarea pornită din casa Moșului și a Babei, au mai multe tipuri de efecte asupra persoanei.
Vă spun din pielea personajului, după ce a învins zmeul mijlociu, Prâslea a văzut că mai are de mers o groază, doar ca în final să dea de Ăla mare. Mărturisesc, în momentu' ăla Prâslea a zis că-și bagă picioarele-n viață. Abia abia s-a descurcat cu ăia doi iar acum să se ducă să riște s-o ia grav în gură de la tăticu' lor?





Pe bune, iti bagi picoiarele, frate. Chiar... Incepi sa te-ntrebi daca n-ai nevoie cumva de ajutor.





Si cand cauti ajutor  si nu-l gasesti nicaieri il cauti peste tot. Si de fiecare data cand trece nu strain pe langa tine te-agati de haina lui
si il rogi sa te-ajute
ca ai zmei de-nvins
si esti rupt de oboseala
si nu esti in stare
si-i greu
si-i singur
si...




Cu toate astea, umblă vorba că, înainte să ajungă la casa Bunicuței, Scufița Roșie s-a întâlnit  cu Vânătorul, care era nemâncat de câteva zile, iar acesta i-a cerut să-i dea din bucatele promise bunicii.
Scufița s-a uitat la el, și-a făcut cruce și l-a băgat în morții mă-si de pedofil vagabond. Apoi, s-a dus la Bunicuță și i-a cerut o bucată de pâine, însă ea l-a băgat în morți mă-si de babofil vagabond.
Acum, povestea nu ne spune, dar Vânătorul bănuia că Lupul are planuri de când a auzit că Scufița a ieșit la plimbare. Problema lui nu era că moare de foame, de fapt. Problema era că tre' să-i dea o gaură lupului și n-are destulă putere-n el. Scufița n-avea de unde să știe, iar el era prea domn să-i spună. Până la urmă a făcut cum n-a făcut, s-a pus la punct, a gândit-o și s-a descurcat, dar nu a primit pic de ajutor de la persoanele pe care-a vrut să le salveze.


Ce mi-aș dori eu e să știu cine l-a ajutat pe ăsta. Poate s-o fi descurcat singur. Poate-o fi primit un zâmbet tovărășesc de la Pădurarul care trecea și el p-acolo, tot bătut de soartă, și i-a mai trecut de necaz. Cine știe?




As vrea sa stiu eu,
pe bune.
Din ce vad pana acum, cel mai bun ajutor pentru problemele persoanei proprie
e persoana proprie.

Da' nu pot sa-ti dai seama
nu...
nu esti in stare.

Ai o problema
nu poti sa te gandesti cum sa rezolvi faptul ca ai o problema
pentru ca ai o problema.

E imposibil. Stiu ca pare evident,
ca daca ai o problema
trebuie sa te gandesti cum sa rezolvi problema
si sa rezolvi problema.
si da,
aia-i solutia



da' cateodata nu stii
cateodata nu poti
cateodata-ti vine sa-ti bagi picioarele

si-atunci vorbesti cu morile de vant
si nu te-asculta
si-ti vine sa-ti bagi picioarele si-n ele.

Si stii ce se intampla cu eroii care nu inving zmeul cel rau?
nu sunt eroi.
printeselor nu le pasa de ei
si nu imparatesc peste sapte mari si sapte tari.

iar
daca ceri ajutor printesei cand nu trebuie
ea s-ar putea sa-si bage picioarele-n salvarea ta.




Nuj, ba. Toti avem dubii cateodata. Toti avem dubii mereu cateodata.
Si mai e si treaba ca failurile de ieri sunt winurile de maine.
Pen'ca daca nu dai fail, atunci iti iese. Si daca-ti iese acum, nu poate sa-ti iasa maine mai misto.
Deci oricum ar fi,
e un win care te-asteapta undeva.
poate dupa coltu' asta
poate dupa cel mai naspa fail.

Poate de data asta te asculți.

Ai grijă,
bă.

Pe bune.
Nu-i așa rău.


Și mai e treaba că n-ai încredere-n oameni.
N-ai incredere să-ncepi conversații cu
"crăp, zi-mi de bine".

pen-că nu dă bine.

mă gândesc la consiliere, da-i aiurea.

Și-apoi, te descurci. când îți dai seama ce-ai de făcut, te descurci.
E clar că n-ai nevoie.

Hai, lasă prostiile
fu-și fi erou.

Speculații inutile

Și totuși, frăți, nu e bine.

Pă bune. Dacă-mi zici că ai răspunsuri, dă-mi răspunsuri. Serios. Nu-mi zi că ai răspunsuri și-mi dai mai încolo, sau că le ai dar nu pentru mine sau...
Sau orice.

Știu că picăm toți.



Și serios, știu c-o să pic. Promit c-o să pic. Promit că știu. Pe bune. Promit.

Dar tot nu-i ok. Pe bune. E altceva, vreau altceva. Știu că nu-i lumea mea, dar sunt întrebările mele, și dacă n-ai răspunsurile pe care le promiți mai bine ai face cumva să-mi schimbi întrebările.

Dacă vrei.


Dacă vrei s-ajung la tine.


Dacă nu, mă gândesc, poate sunt  oameni cu răspunsuri pentru alte întrebări.

Sau ne-oameni.
Sau ne-răspunsuri.

Dar ceva.

Ceva pentru mine.

Ceva ce-mi trebuie.

Picăm. Pe bune că picăm, toți, independenți sau grămadă, ținându-ne de mâini sau ținându-ne de promisiuni, picăm.
Într-un fel sau altul.

Dar poate-s răspunsuri altundeva.
Poate
întrebările mele-s chiar ce trebuie știut.
Sau măcar
măcar ce trebuie să știu eu.

Poate-or fi în altă parte.

Poate
Sau poate

Poate tot ce vreau e să găsesc ceva care să-mi spună că nu are răspunsuri.
Că nu are răspunsuri pentru întrebările mele,
măcar,
dar ar avea alte răspunsuri,
 pentru alte întrebări
care m-ar putea interesa.

Și pe bune, promit că vreau, să-mi schimb, tot.
Cerințe, întrebări,
răspunsuri.
Pe bune, îmi schimb și răspunsurile,
promit că le schimb

Doar dă-mi
ceva
Tu.
TU

sau


tu.

Dă-mi ceva ce-mi trebuie.
Dă-mi ceva să știu că nu-mi trebuie ce vreau

Sau spune-mi
că n-ai.



Cu tot respectul
si genunghii plecați
și capu-n piept.

Pe bune. cu tot. cu tot ce vreți.
cu tot ce-aveți.

Face-ți-mă să vă cred.
Chiar vreau,
pe bune că vreau.
promit că vreau.




Și promit
s-o las mai moale cu promisiunile. *




*nu. nu mai încerc de mult

Steluțele fac viața mai mișto.

sunteți niște dubioși.

postez mult si degeaba.

http://zenpencils.com/comic/131-c-p-cavafy-ithaka/

Shine on.

Bă.

3 kile de liniste

si-o plasa plina cu urme de-asteptari bine intentionate si logic fundamentate ramase de ieri


pen'ca de data asta

ai avut careu

si-ai mers pe-a 5a carte


doar pentru ca-i cartea ta preferata.





pune mana si-nvata

no tic please

De-aici, bă!

Cumva m-a lovit la inimă poza asta. Nu pentru că-i toamnă, sau pentru că-s culorile superbe, sau alte detalii insignifiante. Dar mare, și București, si Râșnov, și 6 dimineața si cafea proastă de de la dozatorul ăla prost și orice-ar fi, bă, orice-ar fi! De-aici. Și oameni pe care i-am așteptat și oameni pe care i-am dus, și eu. Eu plecând. Eu plecând cine știe pe unde fără să știu ce și cum.


'mi-aș picioarele-n voi, bă!

Uite c-aici n-am ajuns din gară. V-am stricat toate ecuațiile. Proștilor.

Bine că le-ați știut voi pe toate!

Pe de-o parte.

Pe de alta parte, s-ar putea sa nu fie asa rau.


Am mai aruncat eu zaruri si-am mai bagat fise, da' pana una-alta ne mai jucam putin in jurul subiectului, sa vedem care-i metoda ideala de a-l aborda. Cre-ca nu-i de rau, mai ales subiectu' fiind atat de complex si cu multe aspecte.


S-ar putea sa fie bine sa raman la situatia initiala.




Mergem pe object in motion.

Pastram viteza,
pastram viteza
si pastram directia.


Si-apoi de restu'... hai sa fie placut.

ma repet

mergem pe sperante de procedee artistice.


chiar mi-s curios unde-oi ajunge pana la urma

Poate ca nu-mi vine

Da-i musai.


Sa suflu-ntr-o lumanare
s-arunc o piatra
sa dau cu sutu-n geamandura.

pentru ca motive. la greu.






poate ca acum poti
dar acum, ca poti, te gandesti daca-i bine.





ca repetitia-i mana-nvataturii

cu zambete ciudate si mancare gatita in fata.

si saratele de la raluca.


nuj tati
fa ce simti, pe bune.

esti ok. daca dai cu banu' probabil banu' o sa se piarda
si daca ti se citeste-n carti
ti se citesc carti ne-ntoarse.

si daca intrebi universu'
Universul zice
"nuj tati
fa ce crezi, pe bune"


aiurea.

situatia-i overrated.

se lasa cu lol.
hai pa :*



si cre'ca daca stiam
renuntam la tic de data asta.


nuj,
pe bune

chiar is curios ce urmeaza.

ai grija,
ba.
ai grija.

atat