duminică, 27 noiembrie 2011
joi, 24 noiembrie 2011
Copaci ( Va mai fi )
"I walk a lonely road..."
Si poate nu-i chiar singurul meu drum, da' de la un timp e singurul care duce undeva.
A te plimba e o arta, si asta am mai spus-o. A merge inseamna a te deplasa pentru a ajunge undeva, a te plimba inseamna a te deplasa tocmai pentru a nu ajunge nicaieri, si chiar si asa, si plimbarile si mersul care duc undeva trec pe-acolo.
Daca la ei ( si rezist tentatiei de a pune e mare) e bulevard, la mine e un fel de drum de tara, drumul dintre marginea orasului si mijlocul orasului, drumul pe care toti brasovenii trec si totusi nimeni nu stie de el.
De fapt, nici eu nu am stiut de el pana am inceput sa ma plimb intr-o zi, si atunci l-am descoperit. Ironia face ca primul lucru pe care l-am descoperit pe drum sa fie un copac.
Ma plimbam si ma gandeam, la nemurirea sufletului sau ceva cu o importanta la fel de relevanta cand mi-au sarit ochii pe copacu' ala. De fapt sunt vreo 7, dar asta e singur.Sunt 6 copaci mari si unu' mai mic, evident, ala mai mic fiind pus deoparte.
Prima data l-am observat, apoi l-am asociat. E singur, deci pe el l-am observat prima oara. Probabil in mintea mea a fost padure si copac, padure unde erau 6, nimic deosebit, si copac, unu' singur.
Timpul a trecut si am inceput sa-i mai analizez situatia si cand alergam ca intarzii si cand ma grabeam.
Cand era vorba de vant era pe de-o parte acoperit de aia multi, dar cand vantul isi schimba directia lua totul in plin. Cei 6 "imparteau povara" si la asta micu' n-ajungea nimic, dar cand se invarteau treburile copacu' singur era descoperit.
Acum... a fost si soare. Cand e soare cel singur primeste toata lumina, pe cand cei multi se acopera unul pe celalalt.
O sa se lase cu ninsori imediat, si pe drumu' ala cred ca o sa rasara zapada la vre-un metru, ma gandesc, atunci copacul ala singur o sa care in spate ( un graunte jumatate!) o greutate serioasa, aia multi o sa tina care cum. Pe de alta parte, zapada o sa cada mai repede de pe cel singur.
Si parca asa-i toata viata, bazata pe principiul "the winner stands alone". Daca esti singur sari in evidenta, si ai parte de multa bucurie cand iti merge bine, da' cand vine vremea plansului trebuie sa te multumesti cu umerii tai. Si daca nu, in final oricum cineva o sa te taie, si fiiind singur ii va fi mai usor.
Si poate nu-i chiar singurul meu drum, da' de la un timp e singurul care duce undeva.
A te plimba e o arta, si asta am mai spus-o. A merge inseamna a te deplasa pentru a ajunge undeva, a te plimba inseamna a te deplasa tocmai pentru a nu ajunge nicaieri, si chiar si asa, si plimbarile si mersul care duc undeva trec pe-acolo.
Daca la ei ( si rezist tentatiei de a pune e mare) e bulevard, la mine e un fel de drum de tara, drumul dintre marginea orasului si mijlocul orasului, drumul pe care toti brasovenii trec si totusi nimeni nu stie de el.
De fapt, nici eu nu am stiut de el pana am inceput sa ma plimb intr-o zi, si atunci l-am descoperit. Ironia face ca primul lucru pe care l-am descoperit pe drum sa fie un copac.
Ma plimbam si ma gandeam, la nemurirea sufletului sau ceva cu o importanta la fel de relevanta cand mi-au sarit ochii pe copacu' ala. De fapt sunt vreo 7, dar asta e singur.Sunt 6 copaci mari si unu' mai mic, evident, ala mai mic fiind pus deoparte.
Prima data l-am observat, apoi l-am asociat. E singur, deci pe el l-am observat prima oara. Probabil in mintea mea a fost padure si copac, padure unde erau 6, nimic deosebit, si copac, unu' singur.
Timpul a trecut si am inceput sa-i mai analizez situatia si cand alergam ca intarzii si cand ma grabeam.
Cand era vorba de vant era pe de-o parte acoperit de aia multi, dar cand vantul isi schimba directia lua totul in plin. Cei 6 "imparteau povara" si la asta micu' n-ajungea nimic, dar cand se invarteau treburile copacu' singur era descoperit.
Acum... a fost si soare. Cand e soare cel singur primeste toata lumina, pe cand cei multi se acopera unul pe celalalt.
O sa se lase cu ninsori imediat, si pe drumu' ala cred ca o sa rasara zapada la vre-un metru, ma gandesc, atunci copacul ala singur o sa care in spate ( un graunte jumatate!) o greutate serioasa, aia multi o sa tina care cum. Pe de alta parte, zapada o sa cada mai repede de pe cel singur.
Si parca asa-i toata viata, bazata pe principiul "the winner stands alone". Daca esti singur sari in evidenta, si ai parte de multa bucurie cand iti merge bine, da' cand vine vremea plansului trebuie sa te multumesti cu umerii tai. Si daca nu, in final oricum cineva o sa te taie, si fiiind singur ii va fi mai usor.
joi, 17 noiembrie 2011
Copaci ( Si inca e)
Prima reactie cand am observat copacul din coltul curtii scolii a fost un aproape necontrolat "Ba ce copac fain!".
Avea copacu' asta nuante nenumarate de verde, galben si portocaliu, sa stai si sa-l privesti( da, sa-l privesti, nu sa te uiti la el!) era un alint pentru ochi. Am stat mult timp si m-am uitat la el de la distanta, ora de ora,pauza de pauza stateam langa calorifer si ma uitam la copacu' ala. Frumos copac, numa' ca incet incet nu prea mai era nimic verde in el. Si pe zi ce trece podoaba-i disparea si acum abia mai stau spanzurate cateva frunze rosiatice si uscate care asteapta primul vant pentru a-l parasi si ele.
Vazand eu ca nu prea mai mangaie niciun simt privitul la copac daca n-are frunze si mai ales ca din punctul asta deja incepeam sa ma uit la copac si sa nu-l mai pribesc, mi-am gasit altul, mai verde,mai galben si mai portocaliu. Evident ca si asta mi-a tradat increderea si in cateva saptamani si-a pierdut valoarea.
Suparat si fara o tinta sigura mi-am luat inima-n dinti si mi-am aruncat privirea peste gardurile scolii.Dintre doua case, singur dar sigur pe el - un brad. Are toate frunzele la fel, doar ace, e izolat si parca te intrebi ce cauta acolo, dar e verde.
Incep sa ma gandesc ca asa e adolescenta. Gasesti ceva, crezi ca asta cautai, realizezi ca nu e asa, cauti in continuare, gasesti ceva asemanator, te legi de el si ai parte tot de dezamagire, apoi gasesti adevarul, incontestabilul.Acum nu stiu destul ca sa pot pretinde ca am dreptate, dar adevarul in adolescenta e ca bradul ala, apare de unde nu te astepti si e verde,dar inteapa.
Avea copacu' asta nuante nenumarate de verde, galben si portocaliu, sa stai si sa-l privesti( da, sa-l privesti, nu sa te uiti la el!) era un alint pentru ochi. Am stat mult timp si m-am uitat la el de la distanta, ora de ora,pauza de pauza stateam langa calorifer si ma uitam la copacu' ala. Frumos copac, numa' ca incet incet nu prea mai era nimic verde in el. Si pe zi ce trece podoaba-i disparea si acum abia mai stau spanzurate cateva frunze rosiatice si uscate care asteapta primul vant pentru a-l parasi si ele.
Vazand eu ca nu prea mai mangaie niciun simt privitul la copac daca n-are frunze si mai ales ca din punctul asta deja incepeam sa ma uit la copac si sa nu-l mai pribesc, mi-am gasit altul, mai verde,mai galben si mai portocaliu. Evident ca si asta mi-a tradat increderea si in cateva saptamani si-a pierdut valoarea.
Suparat si fara o tinta sigura mi-am luat inima-n dinti si mi-am aruncat privirea peste gardurile scolii.Dintre doua case, singur dar sigur pe el - un brad. Are toate frunzele la fel, doar ace, e izolat si parca te intrebi ce cauta acolo, dar e verde.
Incep sa ma gandesc ca asa e adolescenta. Gasesti ceva, crezi ca asta cautai, realizezi ca nu e asa, cauti in continuare, gasesti ceva asemanator, te legi de el si ai parte tot de dezamagire, apoi gasesti adevarul, incontestabilul.Acum nu stiu destul ca sa pot pretinde ca am dreptate, dar adevarul in adolescenta e ca bradul ala, apare de unde nu te astepti si e verde,dar inteapa.
joi, 10 noiembrie 2011
Copaci ( A fost odata...)
In viata asta a mea m-am atasat de multe chestii dubioase, insa in varful clasamentului stau copacii.
Inca am momente cand imi apare in minte primul meu copac. Defapt, ca sa nu ma contrazic, nu a fost al meu, a fost al "pasarilor cri". Pasari cri? Niste pasari frumos colorate care apareau dupa ploaie si aveau un ciripit foarte cri.De ce cri? Pentru ca atat puteam sa inteleg.
Era un copac subtirel, avea radacinile infipte intr-un delusor de langa un platou(platou care,saracu', a fost dominat ba de oi ba de fotbalisti pana cand a devenit curte de oameni cu bani) si se inalta modest cu 3 ramuri, ramuri pe care le depasesc in diametru daca pun pumnii unu' langa altu'.
A fost punctu' de plecare a multor zile arse aiurea , dar... timpul a trecut,eu am crescut, orizontul mi-a crescut si copacelu' a ramas in urma. Cand mai treceam pe langa el ii aruncam cate-o privire nostalgica, pana intr-o zi cand a incurcat pe cineva caruia i-a trebuit casa la iarba verde.
Probabil asa e si copilaria, o savurezi, te invarti in jurul ei si o ai ca punct de plecare pentru orice faci, apoi treci pe langa dar te bucuri ca exista iar in final trantesc unii o casa peste ea.
Inca am momente cand imi apare in minte primul meu copac. Defapt, ca sa nu ma contrazic, nu a fost al meu, a fost al "pasarilor cri". Pasari cri? Niste pasari frumos colorate care apareau dupa ploaie si aveau un ciripit foarte cri.De ce cri? Pentru ca atat puteam sa inteleg.
Era un copac subtirel, avea radacinile infipte intr-un delusor de langa un platou(platou care,saracu', a fost dominat ba de oi ba de fotbalisti pana cand a devenit curte de oameni cu bani) si se inalta modest cu 3 ramuri, ramuri pe care le depasesc in diametru daca pun pumnii unu' langa altu'.
A fost punctu' de plecare a multor zile arse aiurea , dar... timpul a trecut,eu am crescut, orizontul mi-a crescut si copacelu' a ramas in urma. Cand mai treceam pe langa el ii aruncam cate-o privire nostalgica, pana intr-o zi cand a incurcat pe cineva caruia i-a trebuit casa la iarba verde.
Probabil asa e si copilaria, o savurezi, te invarti in jurul ei si o ai ca punct de plecare pentru orice faci, apoi treci pe langa dar te bucuri ca exista iar in final trantesc unii o casa peste ea.
miercuri, 9 noiembrie 2011
just sayin'
12.09
Unul din momentele cand iti dai seama ca traiesti cu adevarat e cand durerea trece de la nivelul de senzatie la cel de sentiment.
18.09
...si eu cand va zic ca viata-i regizata nu ma credeti niciunu'.
19.09
"If you can't hold yourself together,why should I hold you now?"
"You gotta hold on to what you've got, cause it doesn't make a difference if we make it or not"
07.10
08.10
09.10
Go club yourself!
-adica genul de maturizare pe care incep sa simt ca n-am nicio sansa sa-l inteleg-
10.10(nu era pacat?)
Pariez pe 2,ba nu,pe 3 pachete de biscuiti, ca niciodata 2 oameni care conteaza si care au religii diferite nu s-au ascultat unul pe altul.
14.10
20.10
My name is... (2008) from dorin moldoveanu on Vimeo.
Pen'ca nici pe mine nu m-a intrebat nimeni cum vreau sa ma cheme,dar simt ca au nimerit-o.
Si restul intrebarilor mi le-am pus singur.
04.11
09.11
Distanta de la nepasare la neputinta se masoara in realism. La fel si cea de la neputinta la nepasare.
Cum ar zice el, "if you don't care why are you singing out?"
Unul din momentele cand iti dai seama ca traiesti cu adevarat e cand durerea trece de la nivelul de senzatie la cel de sentiment.
18.09
...si eu cand va zic ca viata-i regizata nu ma credeti niciunu'.
19.09
"If you can't hold yourself together,why should I hold you now?"
"You gotta hold on to what you've got, cause it doesn't make a difference if we make it or not"
07.10
08.10
09.10
Go club yourself!
-adica genul de maturizare pe care incep sa simt ca n-am nicio sansa sa-l inteleg-
10.10(nu era pacat?)
Pariez pe 2,ba nu,pe 3 pachete de biscuiti, ca niciodata 2 oameni care conteaza si care au religii diferite nu s-au ascultat unul pe altul.
14.10
20.10
My name is... (2008) from dorin moldoveanu on Vimeo.
Pen'ca nici pe mine nu m-a intrebat nimeni cum vreau sa ma cheme,dar simt ca au nimerit-o.
Si restul intrebarilor mi le-am pus singur.
04.11
09.11
Distanta de la nepasare la neputinta se masoara in realism. La fel si cea de la neputinta la nepasare.
Cum ar zice el, "if you don't care why are you singing out?"
vineri, 4 noiembrie 2011
Acceptare şi altercaţie,
Bunătate şi barbarie,
Coincidenţă şi copie,
Dragoste si drama,
Estetic şi exagerat,
Fericire şi falsitate,
Graţiere şi gratii,
Haz şi habarnist,
Identitate şi identic,
Jovial şi jignitor,
Lectură si lepădare,
Mărturisire şi minciună,
Noiembrie şi nebunie,
Obiectiv şi oroare,
Prietenie si pretenţie,
Roade şi refuz,
Subînţeles şi substituţie,
Şefie şi şablon,
Trai şi test,
Ţară şi ţărănime,
Urcuş şi utopie,
Verde şi vanitate,
Zori şi a zori.
*And this time i'm not just saying
Bunătate şi barbarie,
Coincidenţă şi copie,
Dragoste si drama,
Estetic şi exagerat,
Fericire şi falsitate,
Graţiere şi gratii,
Haz şi habarnist,
Identitate şi identic,
Jovial şi jignitor,
Lectură si lepădare,
Mărturisire şi minciună,
Noiembrie şi nebunie,
Obiectiv şi oroare,
Prietenie si pretenţie,
Roade şi refuz,
Subînţeles şi substituţie,
Şefie şi şablon,
Trai şi test,
Ţară şi ţărănime,
Urcuş şi utopie,
Verde şi vanitate,
Zori şi a zori.
*And this time i'm not just saying
Abonați-vă la:
Postări (Atom)