ar cam fi cazul, nu?

pana acum singuru' plan concret e sa nu mai intru pe 9gag.


da' astea sunt povesti.



incep s-o gandesc altfel.

schimbari de perspectiva.


cum ar fi totul daca ar fi ok?
si-mi frec intrebarea asta acut, si raspunsul ma terorizeaza.
cred ca ar fi exact asa.



mi-as dori sa ma multumesc cu ce am
si cu ce sunt.

mi-as dori sa ma schimb in urmare, nu  in concluzie.

ce-ar fi daca
as fi ok?

daca as fi ok asa cum sunt. daca as fi ok cu poezia din ochii mei,
poezie care nu mai citeste sau scrie de mult poezie.


lucram cu ce-avem, nu?
nu asta am zis mereu?

mi-as dori sa-mi gasesc poezia din ochi,
dar cred ca n-o s-o gasesc in interior.

mi-e teama,
am crezut atata timp ca problema e in interior ca am incetat sa mai fiu atent la exterior.


something important died hissing
something you need more important than breathing
something you should probably die living


nu-mi doresc sa incep sa ma iau usor
cat imi doresc sa-ncep sa ma iau,
sa ma iau si sa ma duc,
sa ma iau si sa nu ma mai interesez atat de tare ce-am luat

sa-ncep sa-mi traiesc defectele si sa le las sa se schimbe,
in loc sa le schimb.



nu, serios, aceiasi ochi in care n-am gasit poezie, si in care
nu sper sa gasesc afectiune
si de la care n-am vrut afectiune, mi-au zis ca s-ar putea sa fie ok


s-ar putea sa nu trebuiasca sa-mi bag mintile-n cap.



nu vreau sa ma inteleg gresit,
n-am inceput sa va cred,
am inceput sa ma cred pe mine,
cand imi repet din cuvintele voastre.


ce-ar fi daca as fi ok? daca n-as fi devenit jeg, daca n-ar trebui sa-mi bag mintile-n cap, daca n-ar trebui s-o joc bine.



nu vreau sa termin treaba asta relaxat,
cat vreau sa termin treaba asta asa cum sunt.


absurd.
copil.
imatur.
batran.

cica sa ramai cine esti si va fi ok

o fi bine?

nu stiu, n-am mai incercat de mult.

de prea mult timp incerc sa-mi revin.
daca n-ar fi problema de reveneala?


mi-as dori un scop,
sau mai multe.


daca ar fi sa-i cer ceva,
i-as cere sa-mi gasesc un scop.


ar fi placut sa gasesc o poezie in spatele unor ochi,
sa gasesc comfort
sa descopar Universul

ar fi placut,
dar mi-as dori
sa-ncep sa stiu ce-mi doresc.



e o lasare in aer,
lasare la voia intamplarii.



intampla-s-ar.




*si daca ar fi s-o termin cumva
as termina-o asa:

fara plusuri

cica pentru ca-s obsedat de nevoia sa ma controlez s-ar putea sa am probleme de control.





si-apoi suntem o suma a parintilor si a anturajului si a tuturor celor din jur,
dar baza?
unde....
unde pana mea sunt eu, in povestea asta?

i mean no disrespect but,
sunt ancorat in treburi si nu ma pot dezancora,
nu detin destul control asupra mea.
si-atunci poate chiar a avut dreptate tipa aia si gluminda cum a zis-o


ce fac, ba?

Sincronizare

- de data asta n-avem-


e clar unul din cele mai nepotrivite momente sa scriu,
asa ca o sa-nsir ce gandesc cat pot eu de coerent. cu toate ca probabil nu pot.


m-am simtit prima oara singurul baiat dintr-un cerc maricel care n-are prietena. sau ma rog, macar prima oara din viata mea de adult. (cum a sunat asta?)

aiurea, la cum ma stiu eu pe mine mi se pare foarte aiurea sa stiu ca in aproximativ 10-15-20% din viata mea am avut prietena. e un fel de " 'jnebun?" foarte solid fondat


zilele trecute am re-picat in ochii mei si m-am gandit ca ar trebui sa pun de niste ganduri marete sa compensez

am incercat sa gasesc o alternativa teoriei cum ca sunt furat total de mine, desi sunt, si voi, toti, cel mai probabil, sunteti total furati de voi. am decretat ca normal ca suntem absorbiti de noi si ne iubim, tot ce trebuie, pentru a fi oameni misto, e sa gasim un mod misto de a ne lasa furati.

altfel, zis, incerc sa ma conving ca e ok sa fiu prea absorbit de mine atata timp cat o fac misto.
atata timp cat, de exemplu, pentru ca-s prea absorbit de mine si pentru ca am prea multa nevoie de atentie si de importanta, voi da suturi in fund economiei, creatiei, league of legendsului, vietii mele sociale oricarui alt fenomen imi iese in cale.

si-apoi unii se simt importanti facand bani, altii se simt importanti devenind faimosi, altii se simt importanti stiind cu cate i-uri se scrie altii. cre'ca verific maine.

tre' sa gasesc un motiv sa ma simt important




am realizat azi (ieri, de fapt) ca n-am ritm, dar totusi pot(candva, cumva) sa trec primu' nivel de la jocu' ala, desi se bazeaza total pe ritm. altfel zis, oamenii fara talente speciale, in a caror categoriei ma regasesc, trebuie sa lucreze mult mai mult, dar pot ajunge sa aiba succes.chiar si la jocu' ala, a carui nume nu mi-l amintesc.

pe alt rand spus, trebuie gasit un domeniu in care perseverenta sa-mi devina un talent in sinea ei(FMA)


cred ca le-am cam insirat pe toate.


nuj,
ba


va iubesc mult de tot.
cu toate ca e posibil sa fie doar pentru a complexa o gaura neagra din interiorul meu.


si-apoi, chiar sper ca lumea sa fie fericita.
intr-un fel sau altul
va rog eu mult, incercati
incercati sa fiti fericiti.

mai mult mi-e mila de mine sa va cer.


anu' nou, maine-poimaine.

primele sarbatori de iarna departe de casa

si totusi cu iz de meh, dar (surprinzator?) parca nu asa mult.

aiurea, sfarsesc noaptea gandindu-ma la alta fata, cu toate ca, de fapt, ma gandesc la a o juca bine, mai mult decat la ea.



tic, ca daca taceam...

Păstrează restul.

"Time is an unkind teacher, delivering lessons that we learn far too late for them to be useful. Years after I could have bewnefited from them, the insights come to me"

zise Fitz

Și vă iubesc, bă, și vă iert. Și când nu greșiți, vă învinuiesc, ca să vă pot ierta și să vă pot iubi.

Ca în final,
după ani de exercițiu,
să pot să mă iert și să mă iubesc pe mine.


Restul sunt regrete.

"E foarte simplu:

Esti prea absorbit de tine sa te mai gandesti si la altii."




Mi s-a spus, in sfarsit, treaba asta. O simt si o traiesc de ani de zile, dar nimeni, NIMENI nimeni ba nimeni nimeni nu mi-a zis-o pana acum.
Nici din care m-au iubit, nici din care-aveau gust amar cand se uitau la mine.

Si vine-acu' o ea si-mi joc stramb cartile cateva luni si imi spune asta.

Poate voi,
restu',
nu ati stiut s-o formulati
sau ceva.










Am avut dreptate, ba.
Am dreptate.

E cea mai pasionala treaba care mi s-a intamplat in ultimul mult timp.

e aiurea,
da' cred ca nu m-am mai simtit de mult atat de important.
nu mi-a mai vorbit nimeni atat de personal.


cred ca reactionez prea puternic(nu pot sa cred ca aproape am zis suprareactionez).
ma oftic,
pentru ca stiu ca n-o sa mai pup cuvinte de-astea un timp.


s-ar putea sa fiu foarte trist,
ca savurez asa ceva.

s-ar putea sa fiu foarte singur.

 poate-ar trebui sa alerg dupa ea.





toata postarea am vorbit despre mine.

continui.

n-am mai vorbit de mult cu nimeni
n-am mai dormit de mult bine
n-am prea dormit zilele astea
si am muncit mult, si am avut examene.



astea mi-s problemele.

cea mai proeminenta fiind, probabil, ca toata postarea am vorbit despre mine si tot continui.

universal

Actually, you know what?Mneaaaah.


tot mai universal.

azi mai pseudometaforic decat ieri

sper ca de maine mai mult spre reality.


"You know? Maybe  it's time everyone learned a lesson."


pen'ca poate nici azi
sau poate chiar azi,
da' poate nu azi,
sau maine

da' intr-o zi o sa bagi mana in saculetu' ala
si n-o sa mai gasesti praf de stele.

intr-un pas si ceva nesemnificativ

suflarea 1


e doar pentru a-ți hrăni vanitatea, bă,



nici nu mai simt,

nici nu mai simt nimic. nici nu promit c-am simțit vreodată

știu că tot ce fac este să mă simt eu bine
să mă simt eu important
să mi se arate că sunt eu bun
că sunt eu mai bun.


e totul un complex de superioritate care supraviețuiește doar din nevoia de a ucide complexe de inferioritate


e... totul un fum. e un fum pe care-l trag să mă simt eu bine
să mă simt superior
să simt că, vezi tu, contez.




și-o gândesc frate și văd că nu-i bine



dar nu o gândesc mereu bă

nu o gândesc mereu

și-nebunesc

pentru că fac treburi fără să le gândesc și tot ce gândesc mă conduce la complexe de superioritate

și tot ce fac

mă face inferior,

bă,


inferior pentru că oricât de mult mă duce capul

nu ma duce suficient inima

și-n t0 când toate curg
nu curg cum le zic eu să curgă și cum le calculez
și cum le gândește și bine le gândește anticipația mea

și mă descopăr in fiecare secundă când mă las să curg
bă

și nu-i bine.



răsuflu.

pe bune..
pe bune de tot.

nu vreau asta. stiu ca nu vreau asta. de ce alerg cu ochii inchisi dupa ea?

nu-i bine. nu-i atat rau ca nu-mi iese cat e rau ca...
mi-ar putea iesi.

nu,

rau e, de fapt, ca nici macar nu vreau sa-mi iasa

stii? ma chinui si lupt pentru o treaba pe care nici macar nu o vreau. si pierd.


optimismul din mine zice ca poate de-aia pierd,
pentru ca stiu ca nu o vreau


dar de ce ma las la suprafata?


nici macar nu-i simt ochii.
 i-am privit, i-am atins, si nu simt nimic.

si cu cat ma gandesc mai mult
cu atat imi dau seama ca nu i-am simtit niciodata.

ca n-am simtit nicio pereche de ochi in viata mea.


nu stiu daca e normal, sa ti se-ntample sa-ti dai seama ca, de fapt, toata viata, tot ce ai facut, ai facut sa te simti important. fiecare relatie, fiecare prietenie, fiecare bere bauta si fiecare strangere de mana

nu au facut decat sa-ti adauge tie importanta.

daca nu m-as simti important facand ceva,
cred ca nu as mai face nimic.


poate de-acolo mi se trage si-nvarteala asta in cercuri din ce in ce mai ciudate
si faptu' ca, de-o parte sau de alta,
ajung mereu in acelasi punct.


mi-e teama sa marturisesc ca relatia pe care am purtat-o, in ochii mei, jumatate din viata a continuat doar pentru ca mereu m-am simtit eu important si am simtit ca-mi iese ceva. imi iese relatia. deci sunt bun. deci contez.


poate-o ar aiurea. banuiesc, sper, imi doresc s-o ard aiurea,

dar inainte de rasuflu,
s-ar putea ca totul sa fie doar pentru a-mi hrani propria vanitate.

poate tocmai de-aia incerc.
pentru ca-i e mereu foame.

si-atunci,
macar,
o fi de rau?

pentru ca de bine parca-i din ce in ce mai clar ca nu e.
si-ncep sa ma-ntreb
de ce-o fi.

si fiecare miscare a voastra,
ma deranjeaza doar daca imi reduce din importanta
si daca ma face pe mine
sa ma simt mai putin important,
sau ma face sa cred ca ma credeti voi mai putin important.


ci pana me'?

chiar asa 'oi fi eu?

si faptu' ca imi pun problema asta,
in esenta,
este doar ca sa gasesc un raspuns si sa devin eu mai bun.
si-apoi,
fiind mai bun,

sa devin mai important.


oare chiar merita vreo ceva pe lumea asta?

nuj, sunt in cadere libera dar poate-mi trece dupa examene.


ma oftic, ca eram pornit sa renunt la ea, dar mi-am dat seama ca atunci s-ar putea sa ma simt singur in vacanta de craciun, si-atunci mai bine  sa tin toata treaba asta asa-n aer cum e.


mi-e teama ca simt tot mai putin.

of of,
sesiunea asta.





'bag picioarele, am vorbit cu aisel si n-am intrebat-o ce-ar face-o fericita.


oricum,
sper sa-mi treaca.






si cand ma fac mare
vreau sa devin fericit
si mic.


o fi de rau?
 

Invictus

by William Ernest Henley

Out of the night that covers me,

      Black as the pit from pole to pole,

I thank whatever gods may be

      For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance

      I have not winced nor cried aloud.

Under the bludgeonings of chance

      My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears

      Looms but the Horror of the shade,

And yet the menace of the years

      Finds and shall find me unafraid.

It matters not how strait the gate,

      How charged with punishments the scroll,

I am the master of my fate,

      I am the captain of my soul. 

 

tre' sa-mi lipesc treaba asta undeva la vedere, serios.