Priceless: soare intr-o zi innorata
vineri, 16 decembrie 2011
miercuri, 14 decembrie 2011
duminică, 27 noiembrie 2011
joi, 24 noiembrie 2011
Copaci ( Va mai fi )
"I walk a lonely road..."
Si poate nu-i chiar singurul meu drum, da' de la un timp e singurul care duce undeva.
A te plimba e o arta, si asta am mai spus-o. A merge inseamna a te deplasa pentru a ajunge undeva, a te plimba inseamna a te deplasa tocmai pentru a nu ajunge nicaieri, si chiar si asa, si plimbarile si mersul care duc undeva trec pe-acolo.
Daca la ei ( si rezist tentatiei de a pune e mare) e bulevard, la mine e un fel de drum de tara, drumul dintre marginea orasului si mijlocul orasului, drumul pe care toti brasovenii trec si totusi nimeni nu stie de el.
De fapt, nici eu nu am stiut de el pana am inceput sa ma plimb intr-o zi, si atunci l-am descoperit. Ironia face ca primul lucru pe care l-am descoperit pe drum sa fie un copac.
Ma plimbam si ma gandeam, la nemurirea sufletului sau ceva cu o importanta la fel de relevanta cand mi-au sarit ochii pe copacu' ala. De fapt sunt vreo 7, dar asta e singur.Sunt 6 copaci mari si unu' mai mic, evident, ala mai mic fiind pus deoparte.
Prima data l-am observat, apoi l-am asociat. E singur, deci pe el l-am observat prima oara. Probabil in mintea mea a fost padure si copac, padure unde erau 6, nimic deosebit, si copac, unu' singur.
Timpul a trecut si am inceput sa-i mai analizez situatia si cand alergam ca intarzii si cand ma grabeam.
Cand era vorba de vant era pe de-o parte acoperit de aia multi, dar cand vantul isi schimba directia lua totul in plin. Cei 6 "imparteau povara" si la asta micu' n-ajungea nimic, dar cand se invarteau treburile copacu' singur era descoperit.
Acum... a fost si soare. Cand e soare cel singur primeste toata lumina, pe cand cei multi se acopera unul pe celalalt.
O sa se lase cu ninsori imediat, si pe drumu' ala cred ca o sa rasara zapada la vre-un metru, ma gandesc, atunci copacul ala singur o sa care in spate ( un graunte jumatate!) o greutate serioasa, aia multi o sa tina care cum. Pe de alta parte, zapada o sa cada mai repede de pe cel singur.
Si parca asa-i toata viata, bazata pe principiul "the winner stands alone". Daca esti singur sari in evidenta, si ai parte de multa bucurie cand iti merge bine, da' cand vine vremea plansului trebuie sa te multumesti cu umerii tai. Si daca nu, in final oricum cineva o sa te taie, si fiiind singur ii va fi mai usor.
Si poate nu-i chiar singurul meu drum, da' de la un timp e singurul care duce undeva.
A te plimba e o arta, si asta am mai spus-o. A merge inseamna a te deplasa pentru a ajunge undeva, a te plimba inseamna a te deplasa tocmai pentru a nu ajunge nicaieri, si chiar si asa, si plimbarile si mersul care duc undeva trec pe-acolo.
Daca la ei ( si rezist tentatiei de a pune e mare) e bulevard, la mine e un fel de drum de tara, drumul dintre marginea orasului si mijlocul orasului, drumul pe care toti brasovenii trec si totusi nimeni nu stie de el.
De fapt, nici eu nu am stiut de el pana am inceput sa ma plimb intr-o zi, si atunci l-am descoperit. Ironia face ca primul lucru pe care l-am descoperit pe drum sa fie un copac.
Ma plimbam si ma gandeam, la nemurirea sufletului sau ceva cu o importanta la fel de relevanta cand mi-au sarit ochii pe copacu' ala. De fapt sunt vreo 7, dar asta e singur.Sunt 6 copaci mari si unu' mai mic, evident, ala mai mic fiind pus deoparte.
Prima data l-am observat, apoi l-am asociat. E singur, deci pe el l-am observat prima oara. Probabil in mintea mea a fost padure si copac, padure unde erau 6, nimic deosebit, si copac, unu' singur.
Timpul a trecut si am inceput sa-i mai analizez situatia si cand alergam ca intarzii si cand ma grabeam.
Cand era vorba de vant era pe de-o parte acoperit de aia multi, dar cand vantul isi schimba directia lua totul in plin. Cei 6 "imparteau povara" si la asta micu' n-ajungea nimic, dar cand se invarteau treburile copacu' singur era descoperit.
Acum... a fost si soare. Cand e soare cel singur primeste toata lumina, pe cand cei multi se acopera unul pe celalalt.
O sa se lase cu ninsori imediat, si pe drumu' ala cred ca o sa rasara zapada la vre-un metru, ma gandesc, atunci copacul ala singur o sa care in spate ( un graunte jumatate!) o greutate serioasa, aia multi o sa tina care cum. Pe de alta parte, zapada o sa cada mai repede de pe cel singur.
Si parca asa-i toata viata, bazata pe principiul "the winner stands alone". Daca esti singur sari in evidenta, si ai parte de multa bucurie cand iti merge bine, da' cand vine vremea plansului trebuie sa te multumesti cu umerii tai. Si daca nu, in final oricum cineva o sa te taie, si fiiind singur ii va fi mai usor.
joi, 17 noiembrie 2011
Copaci ( Si inca e)
Prima reactie cand am observat copacul din coltul curtii scolii a fost un aproape necontrolat "Ba ce copac fain!".
Avea copacu' asta nuante nenumarate de verde, galben si portocaliu, sa stai si sa-l privesti( da, sa-l privesti, nu sa te uiti la el!) era un alint pentru ochi. Am stat mult timp si m-am uitat la el de la distanta, ora de ora,pauza de pauza stateam langa calorifer si ma uitam la copacu' ala. Frumos copac, numa' ca incet incet nu prea mai era nimic verde in el. Si pe zi ce trece podoaba-i disparea si acum abia mai stau spanzurate cateva frunze rosiatice si uscate care asteapta primul vant pentru a-l parasi si ele.
Vazand eu ca nu prea mai mangaie niciun simt privitul la copac daca n-are frunze si mai ales ca din punctul asta deja incepeam sa ma uit la copac si sa nu-l mai pribesc, mi-am gasit altul, mai verde,mai galben si mai portocaliu. Evident ca si asta mi-a tradat increderea si in cateva saptamani si-a pierdut valoarea.
Suparat si fara o tinta sigura mi-am luat inima-n dinti si mi-am aruncat privirea peste gardurile scolii.Dintre doua case, singur dar sigur pe el - un brad. Are toate frunzele la fel, doar ace, e izolat si parca te intrebi ce cauta acolo, dar e verde.
Incep sa ma gandesc ca asa e adolescenta. Gasesti ceva, crezi ca asta cautai, realizezi ca nu e asa, cauti in continuare, gasesti ceva asemanator, te legi de el si ai parte tot de dezamagire, apoi gasesti adevarul, incontestabilul.Acum nu stiu destul ca sa pot pretinde ca am dreptate, dar adevarul in adolescenta e ca bradul ala, apare de unde nu te astepti si e verde,dar inteapa.
Avea copacu' asta nuante nenumarate de verde, galben si portocaliu, sa stai si sa-l privesti( da, sa-l privesti, nu sa te uiti la el!) era un alint pentru ochi. Am stat mult timp si m-am uitat la el de la distanta, ora de ora,pauza de pauza stateam langa calorifer si ma uitam la copacu' ala. Frumos copac, numa' ca incet incet nu prea mai era nimic verde in el. Si pe zi ce trece podoaba-i disparea si acum abia mai stau spanzurate cateva frunze rosiatice si uscate care asteapta primul vant pentru a-l parasi si ele.
Vazand eu ca nu prea mai mangaie niciun simt privitul la copac daca n-are frunze si mai ales ca din punctul asta deja incepeam sa ma uit la copac si sa nu-l mai pribesc, mi-am gasit altul, mai verde,mai galben si mai portocaliu. Evident ca si asta mi-a tradat increderea si in cateva saptamani si-a pierdut valoarea.
Suparat si fara o tinta sigura mi-am luat inima-n dinti si mi-am aruncat privirea peste gardurile scolii.Dintre doua case, singur dar sigur pe el - un brad. Are toate frunzele la fel, doar ace, e izolat si parca te intrebi ce cauta acolo, dar e verde.
Incep sa ma gandesc ca asa e adolescenta. Gasesti ceva, crezi ca asta cautai, realizezi ca nu e asa, cauti in continuare, gasesti ceva asemanator, te legi de el si ai parte tot de dezamagire, apoi gasesti adevarul, incontestabilul.Acum nu stiu destul ca sa pot pretinde ca am dreptate, dar adevarul in adolescenta e ca bradul ala, apare de unde nu te astepti si e verde,dar inteapa.
joi, 10 noiembrie 2011
Copaci ( A fost odata...)
In viata asta a mea m-am atasat de multe chestii dubioase, insa in varful clasamentului stau copacii.
Inca am momente cand imi apare in minte primul meu copac. Defapt, ca sa nu ma contrazic, nu a fost al meu, a fost al "pasarilor cri". Pasari cri? Niste pasari frumos colorate care apareau dupa ploaie si aveau un ciripit foarte cri.De ce cri? Pentru ca atat puteam sa inteleg.
Era un copac subtirel, avea radacinile infipte intr-un delusor de langa un platou(platou care,saracu', a fost dominat ba de oi ba de fotbalisti pana cand a devenit curte de oameni cu bani) si se inalta modest cu 3 ramuri, ramuri pe care le depasesc in diametru daca pun pumnii unu' langa altu'.
A fost punctu' de plecare a multor zile arse aiurea , dar... timpul a trecut,eu am crescut, orizontul mi-a crescut si copacelu' a ramas in urma. Cand mai treceam pe langa el ii aruncam cate-o privire nostalgica, pana intr-o zi cand a incurcat pe cineva caruia i-a trebuit casa la iarba verde.
Probabil asa e si copilaria, o savurezi, te invarti in jurul ei si o ai ca punct de plecare pentru orice faci, apoi treci pe langa dar te bucuri ca exista iar in final trantesc unii o casa peste ea.
Inca am momente cand imi apare in minte primul meu copac. Defapt, ca sa nu ma contrazic, nu a fost al meu, a fost al "pasarilor cri". Pasari cri? Niste pasari frumos colorate care apareau dupa ploaie si aveau un ciripit foarte cri.De ce cri? Pentru ca atat puteam sa inteleg.
Era un copac subtirel, avea radacinile infipte intr-un delusor de langa un platou(platou care,saracu', a fost dominat ba de oi ba de fotbalisti pana cand a devenit curte de oameni cu bani) si se inalta modest cu 3 ramuri, ramuri pe care le depasesc in diametru daca pun pumnii unu' langa altu'.
A fost punctu' de plecare a multor zile arse aiurea , dar... timpul a trecut,eu am crescut, orizontul mi-a crescut si copacelu' a ramas in urma. Cand mai treceam pe langa el ii aruncam cate-o privire nostalgica, pana intr-o zi cand a incurcat pe cineva caruia i-a trebuit casa la iarba verde.
Probabil asa e si copilaria, o savurezi, te invarti in jurul ei si o ai ca punct de plecare pentru orice faci, apoi treci pe langa dar te bucuri ca exista iar in final trantesc unii o casa peste ea.
miercuri, 9 noiembrie 2011
just sayin'
12.09
Unul din momentele cand iti dai seama ca traiesti cu adevarat e cand durerea trece de la nivelul de senzatie la cel de sentiment.
18.09
...si eu cand va zic ca viata-i regizata nu ma credeti niciunu'.
19.09
"If you can't hold yourself together,why should I hold you now?"
"You gotta hold on to what you've got, cause it doesn't make a difference if we make it or not"
07.10
08.10
09.10
Go club yourself!
-adica genul de maturizare pe care incep sa simt ca n-am nicio sansa sa-l inteleg-
10.10(nu era pacat?)
Pariez pe 2,ba nu,pe 3 pachete de biscuiti, ca niciodata 2 oameni care conteaza si care au religii diferite nu s-au ascultat unul pe altul.
14.10
20.10
My name is... (2008) from dorin moldoveanu on Vimeo.
Pen'ca nici pe mine nu m-a intrebat nimeni cum vreau sa ma cheme,dar simt ca au nimerit-o.
Si restul intrebarilor mi le-am pus singur.
04.11
09.11
Distanta de la nepasare la neputinta se masoara in realism. La fel si cea de la neputinta la nepasare.
Cum ar zice el, "if you don't care why are you singing out?"
Unul din momentele cand iti dai seama ca traiesti cu adevarat e cand durerea trece de la nivelul de senzatie la cel de sentiment.
18.09
...si eu cand va zic ca viata-i regizata nu ma credeti niciunu'.
19.09
"If you can't hold yourself together,why should I hold you now?"
"You gotta hold on to what you've got, cause it doesn't make a difference if we make it or not"
07.10
08.10
09.10
Go club yourself!
-adica genul de maturizare pe care incep sa simt ca n-am nicio sansa sa-l inteleg-
10.10(nu era pacat?)
Pariez pe 2,ba nu,pe 3 pachete de biscuiti, ca niciodata 2 oameni care conteaza si care au religii diferite nu s-au ascultat unul pe altul.
14.10
20.10
My name is... (2008) from dorin moldoveanu on Vimeo.
Pen'ca nici pe mine nu m-a intrebat nimeni cum vreau sa ma cheme,dar simt ca au nimerit-o.
Si restul intrebarilor mi le-am pus singur.
04.11
09.11
Distanta de la nepasare la neputinta se masoara in realism. La fel si cea de la neputinta la nepasare.
Cum ar zice el, "if you don't care why are you singing out?"
vineri, 4 noiembrie 2011
Acceptare şi altercaţie,
Bunătate şi barbarie,
Coincidenţă şi copie,
Dragoste si drama,
Estetic şi exagerat,
Fericire şi falsitate,
Graţiere şi gratii,
Haz şi habarnist,
Identitate şi identic,
Jovial şi jignitor,
Lectură si lepădare,
Mărturisire şi minciună,
Noiembrie şi nebunie,
Obiectiv şi oroare,
Prietenie si pretenţie,
Roade şi refuz,
Subînţeles şi substituţie,
Şefie şi şablon,
Trai şi test,
Ţară şi ţărănime,
Urcuş şi utopie,
Verde şi vanitate,
Zori şi a zori.
*And this time i'm not just saying
Bunătate şi barbarie,
Coincidenţă şi copie,
Dragoste si drama,
Estetic şi exagerat,
Fericire şi falsitate,
Graţiere şi gratii,
Haz şi habarnist,
Identitate şi identic,
Jovial şi jignitor,
Lectură si lepădare,
Mărturisire şi minciună,
Noiembrie şi nebunie,
Obiectiv şi oroare,
Prietenie si pretenţie,
Roade şi refuz,
Subînţeles şi substituţie,
Şefie şi şablon,
Trai şi test,
Ţară şi ţărănime,
Urcuş şi utopie,
Verde şi vanitate,
Zori şi a zori.
*And this time i'm not just saying
marți, 26 iulie 2011
sâmbătă, 23 iulie 2011
Au trecut vreo 6 ani de la ultima tentativa serioasa.
Lipsă
Nu ştiu de ce, dar voi asculta
Şi nu ştiu cum, dar voi afla
Un rost al vietii, nu foarte sus
Ceva mai jos, dar în Isus.
Şi lipsa rostul l-a ascuns.
Nu mai ştiu cum,
Şi parca nu-drăznesc să-ntreb,
Dar... aş vrea sa fiu şi eu întreg.
Şi parcă greşeala cea mare
E nerostita întrebare.
Şi lipsa-i acea confirmare.
Şi-acum de-s singur nu mai ştiu
Şi parcă-n haos e pustiu
Şi armonia cristalină
N-o sa apară din rutină.
Şi-n toate-i lipsă de lumină.
Şi cred totuşi că încă pot,
Că totul e un început
Şi că mergând va apărea
Ceva... ce mă va îndrepta
Şi viaţa-mi voi recupera.
Şi lipsa-i doar în mintea mea.
sâmbătă, 16 iulie 2011
The power of words
Cum?!
Cauti raspunsul de cand ai inceput sa traiesti si mereu a fost sub tine. A fost in tine, in mintea ta, in inima ta, in viata ta si in gura ta.
Au fost tot ce-ai avut. Au fost carjele cu care te-ai ridicat din pat si covorul pe care ai plutit pana in nori, le-ai folosit si te-ai lasat folosit de ele in fiecare moment al vietii, si cand respirai cuvinte respirai, si doar in cuvinte ai tinut-o toata viata ta.
SI N-AI VAZUT!
Nici macar in momentul critic, cand ti s-a zis in fata, cand ai aflat, cand ai vazut, cand ti s-a spus pe litere si in versuri si pe note muzicale tu NU AI VAZUT.
N-ai recunoscut niciun moment ca e posibil sa nu ai dreptate, prostia din mintea ta era o metafora omniprezenta, iti recunosteai prostia doar in cuvinte, pentru a te folosi de cuvintele alea.
Egalitate, dar mereu egalitatea ta mai presus de orice si de oricine, si dragoste pentru lume si pentru viata prin tine si pentru tine, altruism NUMAI prin egoism.
Si pana la urma ele te-au daramat. Le-ai vazut, le-ai atins, le-ai simtit, le-ai folosit si exact in secunda in care nu le-ai recunoscut valoarea au dat cu tine de pamant.
Acum stii.
Ce urmeaza?
Cu dragoste,
Constiinta.
vineri, 15 iulie 2011
'bout that angel.
Parca-si bate joc.
"My angel says : start moving so I can start blessing"
Si el imi zice,da' il aud cu intarziere, si stiu in sfarsit ce am de facut!
Si-apoi bezna.
Si acum?
Acum ce mai faci? Mai gasesti un pretext, nu? Nu ti-a iesit pentru ca n-ai vrut, daca vreai iti iesea. Dar tine-te increzator,ca daca nu chiar ai ars-o maxim. Bine. Bine ba ca esti destept.
Poti sa faci ce vrei, si stii asta, dar ce vrei sa faci? Ce trebuie sa faci?
Parca mi-e dor sa stiu ce sa fac si sa simt ca nu pot.
Incep sa cred ca chiar am nevoie de ajutor.
Zarurile s-au aruncat. astept ziua de luni, si-apoi ce-o mai fi 'om mai vedea.
"My angel says : start moving so I can start blessing"
Si el imi zice,da' il aud cu intarziere, si stiu in sfarsit ce am de facut!
Si-apoi bezna.
Si acum?
Acum ce mai faci? Mai gasesti un pretext, nu? Nu ti-a iesit pentru ca n-ai vrut, daca vreai iti iesea. Dar tine-te increzator,ca daca nu chiar ai ars-o maxim. Bine. Bine ba ca esti destept.
Poti sa faci ce vrei, si stii asta, dar ce vrei sa faci? Ce trebuie sa faci?
Parca mi-e dor sa stiu ce sa fac si sa simt ca nu pot.
Incep sa cred ca chiar am nevoie de ajutor.
Zarurile s-au aruncat. astept ziua de luni, si-apoi ce-o mai fi 'om mai vedea.
sâmbătă, 2 iulie 2011
vineri, 1 iulie 2011
Deductie
Vara asta o iau la vale.
Se anunta de mult, azi a mai aparut o confirmare, raman totusi la"in dubio pro reo", da' am scris sa nu zic ca nu m-am avertizat.
Se anunta de mult, azi a mai aparut o confirmare, raman totusi la"in dubio pro reo", da' am scris sa nu zic ca nu m-am avertizat.
luni, 27 iunie 2011
Macar...nu mai miroase a vara.
Sau macar eu n-am simtit miros de vara afara. in seara asta.
Omu' bun nu se vinde. Omu' rau numa' pe sub mana. Visatorul il cumpara numai cei care sunt in aria de activitate.
Si cine e de vina daca soarele nu mai vorbeste prostii?
Stairway to Heaven pana maine. Maine... o sa-l stearga pe azi.
Restu'...nu mai conteaza. Tocmai pentru ca conteaza.
Omu' bun nu se vinde. Omu' rau numa' pe sub mana. Visatorul il cumpara numai cei care sunt in aria de activitate.
Si cine e de vina daca soarele nu mai vorbeste prostii?
Stairway to Heaven pana maine. Maine... o sa-l stearga pe azi.
Restu'...nu mai conteaza. Tocmai pentru ca conteaza.
sâmbătă, 18 iunie 2011
Pen'ca visul se termina mereu cu trezirea la realitate
Stau singur in camera cu cartea aia in fata, fara nimeni in jur,pe imensitatea aia de pat. Si magnific capitol. Aproape in transa citeam un cuvant si incercam sa-l savurez, dar cat de repede posibil, ca sa ajung la urmatorul, si urmatorul, si curgeau. Fantastic moment. Si cand totul curgea mai frumos, cat sa-ti unga sufletul si sa-ti aline toata oftica aia, cum ca e sambata si e frumos afara si tu stai singur in casa lesinat sub antibiotice, cand cuvintele erau mai adanci ca oricand si intelesurile se pierdeau in mintea care parca nu exista decat pentru a le intelege, e, chiar in momentul ala...se aude Ritmul. Inconfundabilul Ritm. Maiestuosul si preafrumosul. Si intra si incantatoarea voce, si,simtind ca totul progreseaza ma grabesc sa termin capitolul.
Iubesc Romania, romanii, week-endurile insorite sub blestemul usii de la iesire, gratarele in spatele blocului, vulgaritatea mai frecventa decat punctele pe i si maneaua la maxim care strapunge prin termopanele platite cu munca si truda parintilor.
Eu atat am avut de zis, restul se intelege din subintelesuri.
Iubesc Romania, romanii, week-endurile insorite sub blestemul usii de la iesire, gratarele in spatele blocului, vulgaritatea mai frecventa decat punctele pe i si maneaua la maxim care strapunge prin termopanele platite cu munca si truda parintilor.
Eu atat am avut de zis, restul se intelege din subintelesuri.
duminică, 12 iunie 2011
sâmbătă, 11 iunie 2011
Exercitiu de sinceritate
Prin postarea de mai-nainte mi-am demonstrat ca si eu pot. Ba mai mult, am recunoscut ca sunt fals atunci cand e nevoie.
Oricum,incetisor incetisor imi dau seama ca tot ce-am cautat eu sunt niste legende urbane. Ii cauti, ti se pare ca-i vezi, alergi dupa ei, te apropii, aproape-i atingi si bati la poarta Raiului. Dar nu raspunde nimeni. deschizi ochii si-ti dai seama ca ai alergat dupa ceva ce nu mai exista de mult, iti dai o palma sa-ti revii si pana sa apuci s-o dai pe a doua iar ti se pare ca vezi ce cauti si ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic incepi iar s-alergi dupa fluturele ala colorat, pe care n-o sa-l prinzi niciodata, dar nici nu te vei opri. Si senzatia se repeta, aproape-l atingi, il atingi. Da! L-ai atins! ai prins fluturele, dar cand il atingi el nu mai poate zbura si cade si il zdrobesti. Visul e iar pierdut. Cand nu mai ai visul constientizezi realitatea. Iti dai seama incet incet ca toata culoarea vietii statea in visul ala, si ca visul e singurul lucru colorat. Si totusi nu te poti opri.incerci sa gasesti culoarea, vrei culoarea, nu poti trai fara ea. Si cand vezi in sfarsit culori aproape ca ti-e frica sa pornesti iar dupa ele. Dar nu te lasi. Nu poti renunta, TU nu poti renunta. Te ridici scuturandu-te de praf si incepi sa alergi. Te impiedici. Cazi. Simti mirosul prafului in nari si asta te face sa vrei mai mult sa ajungi ACOLO. Te proptesti in pumni si incepi sa te ridici. Singurul vis pe care-l ai acum este sa te ridici. Si incerci, si cu lacrimi in ochi te eliberezi. Si esti iar in picioare. Si-ti dai seama ca nu e destul. Esti stapan pe tine, poti sa alergi iar. Arunci o privire timida in spate si vezi de unde vii. Vezi negru in spate si in jurul tau gri si alb. E mai bine. Dar nu e destul. Niciodata nu e destul. Iti amintesti de culori. Culorile care te-au ajutat sa iesi din negru. Culorile alea sunt undeva acolo. Dar tu? Constientizezi ca esti si tu o culoare. Te uiti si te simti bine. Esti viata in toata moartea din jurul tau. Si pornesti acum mai sigur ca oricand. Daca tu esti o culoare atunci cu siguranta exista alte culori. Incepi iar sa mergi, calculand fiecare pas pentru a nu cadea dinnou. Le vezi. vezi iar culorile. Nimic din ce ai gandit pana acum nu te mai intereseaza. Nu iti mai pasa daca o sa cazi, iti pasa doar de ele. Si incepi sa alergi, simtind cum negura din spate nu te lasa, si nu te mai uiti, nu te mai uiti in spate,nu te mai uiti in jur, te uiti la culori, nu-ti misti privirea pentru ca stii ca atunci ele vor disparea. Si te apropii. Te apropii mai tare, si mai tare si simti energia lor, si ...Si cazi.
Esti la pamant si de frica realitatii nici nu mai deschizi ochii. Simti totusi ceva diferit. Nu mai e mirosul prafului. Narile-ti sunt infundate de altceva. E un miros...verde."Verde?!".Deschizi brusc ochii si te uiti in jur. Esti orbit de culori. Da, culori. Ai alergat atat de mult ca in final sa ajungi intre ....culori. Te ridici, mirosi natura din jurul tau, savurezi fiecare sunet si incerci sa nu ratezi nimic. Totul a meritat.
Dar...ei? Ei chiar nu vad? Chiar nu simt tot ce-i inconjoara? Privesti cum siluetele din jur trec nepasatoare, fara sentiment, infasurate intr-un voal de fum gri. Ei... chiar nu vad?
Ramai pe loc pentru o clipa si apoi continui sa mergi. Te uiti in jur, incerci sa le spui ca in jurul lor totul e culoare si viata insa ei... parca trec prin tine. Trist, ramai doar tu cu natura. In gandul tau aproape ca incepi sa negi culoarea din jurul tau. Si fiecare culoare pe care o negi dispare. Si odata cu ea mai dispare un strat de fum de pe siluetele din jur. Incep sa te vada. Incep sa-ti vorbeasca. Atunci... asta e solutia? Sa negi existenta culorilor ca sa nu fii singur in mijlocul siluetelor? "NU!". Si brusc toate culorile-si revin,si odata cu ele si fumul. Dinnou esti singur. Dar este culoare. Esti singur, dar esti singur intr-un paradis. Gustand din tot ce ai in jur inaintezi,inaintezi si ajungi pe marginea unei prapastii. Te uiti de partea cealalta si vezi siluete care vad culori si se bucura de culori. Ramai nemiscat rezistand tentatiei de a sari. Strigi spre ele,dar distanta e prea mare. Te asezi pe margine si le privesti. Te ridici si iti dai seama. Nu e destul.Cu tot ce ai nu e destul. Pornesti si incet incet si cauti. Cauti siluetele care vad culori. Si cand iti pierzi speranta revii pe stanca de la marginea prapastiei si privesti, si speranta-ti revine,si pornesti la drum in cautarea unor siluete care pot pretui ce au in jur.
Si ma intreb,oare chiar mai exista oameni care sa vada culorile?
Eu inca sper ca versurile lui Vali Sterian mai sunt valabile.
"Aici la noi ,pe acest pamant,
Oameni buni au fost, oameni buni mai sunt"
Defineste "oameni buni".
Oricum,incetisor incetisor imi dau seama ca tot ce-am cautat eu sunt niste legende urbane. Ii cauti, ti se pare ca-i vezi, alergi dupa ei, te apropii, aproape-i atingi si bati la poarta Raiului. Dar nu raspunde nimeni. deschizi ochii si-ti dai seama ca ai alergat dupa ceva ce nu mai exista de mult, iti dai o palma sa-ti revii si pana sa apuci s-o dai pe a doua iar ti se pare ca vezi ce cauti si ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic incepi iar s-alergi dupa fluturele ala colorat, pe care n-o sa-l prinzi niciodata, dar nici nu te vei opri. Si senzatia se repeta, aproape-l atingi, il atingi. Da! L-ai atins! ai prins fluturele, dar cand il atingi el nu mai poate zbura si cade si il zdrobesti. Visul e iar pierdut. Cand nu mai ai visul constientizezi realitatea. Iti dai seama incet incet ca toata culoarea vietii statea in visul ala, si ca visul e singurul lucru colorat. Si totusi nu te poti opri.incerci sa gasesti culoarea, vrei culoarea, nu poti trai fara ea. Si cand vezi in sfarsit culori aproape ca ti-e frica sa pornesti iar dupa ele. Dar nu te lasi. Nu poti renunta, TU nu poti renunta. Te ridici scuturandu-te de praf si incepi sa alergi. Te impiedici. Cazi. Simti mirosul prafului in nari si asta te face sa vrei mai mult sa ajungi ACOLO. Te proptesti in pumni si incepi sa te ridici. Singurul vis pe care-l ai acum este sa te ridici. Si incerci, si cu lacrimi in ochi te eliberezi. Si esti iar in picioare. Si-ti dai seama ca nu e destul. Esti stapan pe tine, poti sa alergi iar. Arunci o privire timida in spate si vezi de unde vii. Vezi negru in spate si in jurul tau gri si alb. E mai bine. Dar nu e destul. Niciodata nu e destul. Iti amintesti de culori. Culorile care te-au ajutat sa iesi din negru. Culorile alea sunt undeva acolo. Dar tu? Constientizezi ca esti si tu o culoare. Te uiti si te simti bine. Esti viata in toata moartea din jurul tau. Si pornesti acum mai sigur ca oricand. Daca tu esti o culoare atunci cu siguranta exista alte culori. Incepi iar sa mergi, calculand fiecare pas pentru a nu cadea dinnou. Le vezi. vezi iar culorile. Nimic din ce ai gandit pana acum nu te mai intereseaza. Nu iti mai pasa daca o sa cazi, iti pasa doar de ele. Si incepi sa alergi, simtind cum negura din spate nu te lasa, si nu te mai uiti, nu te mai uiti in spate,nu te mai uiti in jur, te uiti la culori, nu-ti misti privirea pentru ca stii ca atunci ele vor disparea. Si te apropii. Te apropii mai tare, si mai tare si simti energia lor, si ...Si cazi.
Esti la pamant si de frica realitatii nici nu mai deschizi ochii. Simti totusi ceva diferit. Nu mai e mirosul prafului. Narile-ti sunt infundate de altceva. E un miros...verde."Verde?!".Deschizi brusc ochii si te uiti in jur. Esti orbit de culori. Da, culori. Ai alergat atat de mult ca in final sa ajungi intre ....culori. Te ridici, mirosi natura din jurul tau, savurezi fiecare sunet si incerci sa nu ratezi nimic. Totul a meritat.
Dar...ei? Ei chiar nu vad? Chiar nu simt tot ce-i inconjoara? Privesti cum siluetele din jur trec nepasatoare, fara sentiment, infasurate intr-un voal de fum gri. Ei... chiar nu vad?
Ramai pe loc pentru o clipa si apoi continui sa mergi. Te uiti in jur, incerci sa le spui ca in jurul lor totul e culoare si viata insa ei... parca trec prin tine. Trist, ramai doar tu cu natura. In gandul tau aproape ca incepi sa negi culoarea din jurul tau. Si fiecare culoare pe care o negi dispare. Si odata cu ea mai dispare un strat de fum de pe siluetele din jur. Incep sa te vada. Incep sa-ti vorbeasca. Atunci... asta e solutia? Sa negi existenta culorilor ca sa nu fii singur in mijlocul siluetelor? "NU!". Si brusc toate culorile-si revin,si odata cu ele si fumul. Dinnou esti singur. Dar este culoare. Esti singur, dar esti singur intr-un paradis. Gustand din tot ce ai in jur inaintezi,inaintezi si ajungi pe marginea unei prapastii. Te uiti de partea cealalta si vezi siluete care vad culori si se bucura de culori. Ramai nemiscat rezistand tentatiei de a sari. Strigi spre ele,dar distanta e prea mare. Te asezi pe margine si le privesti. Te ridici si iti dai seama. Nu e destul.Cu tot ce ai nu e destul. Pornesti si incet incet si cauti. Cauti siluetele care vad culori. Si cand iti pierzi speranta revii pe stanca de la marginea prapastiei si privesti, si speranta-ti revine,si pornesti la drum in cautarea unor siluete care pot pretui ce au in jur.
Si ma intreb,oare chiar mai exista oameni care sa vada culorile?
Eu inca sper ca versurile lui Vali Sterian mai sunt valabile.
"Aici la noi ,pe acest pamant,
Oameni buni au fost, oameni buni mai sunt"
Defineste "oameni buni".
miercuri, 8 iunie 2011
Lauda de sine...
...sau mai mult o alta pagina de jurnal.Din jurnalul unui copil mic cuminte inocent si silitor.
"Chestia cu Italia"
Ideea a a aparut in martie. Pentru noi totul a inceput cu mesajul domnului Stoian Nicolae prin care eram rugati sa ne prezentam la directiune. Am iesit din clasa confuzi, sub indrumarea doamnelor diriginte. Cu pasi siguri si schimband priviri nedumerite am intrat in biroul domnului director. A fost un scurt moment de liniste urmat de glasul grav care avea sa ne dea toate explicatiile necesare.
A fost un scurt monolog care continea cateva cuvinte marcante : plecare, strainatate, proiect. Aceste cuvinte aveau sa ne umble prin minte ceva vreme de-aici inainte. Am fost rugati sa ne sunam parintii si sa le spunem despre ce e vorba, urmand apoi sa le cerem acordul.Ne-am imprastiat incet cu telefoanele la urechi. Fiecare convorbire incheiata aducea o expresie sugestiva pe fata noastra. Curand era stabilit : 13 elevi, 3 profesori si 2 doamne inspectoare aveau sa paraseasca tara avand ca destinatie Italia, in scopul asistarii la conferinta de deschidere a proiectului.
La inceputul lunii aprilie am primit informatii clare legate de actele necesare plecarii ,pentru ca apoi, la sfarsitul lunii sa primim detalii exacte legate de transport, cazare si toate celelalte costuri pe care le implica deplasarea.
Plecarea a fost in ziua de 4 mai la ora 2 dimineata in fata scolii. Cu 10 minute inainte toata lumea era pregatita. Pe fetele noastre se citea o combinative intre somnolenta si entuziasm: dupa toate saptamanile de asteptare, acum era momentul. Urma sa plecam. La ora 2 si 10 minute eram pe drum spre Bucuresti. Urma sa decolam la ora 9. Drumul a fost parcurs fara problem,insa am fost putini demoralizati cand, ajunsi in fata aeroportului, a inceput sa ploua. Odata cu decolarea avionului,totusi, a aparut si soarele. Imaginile oferite de zbor au fost memorabile, iesind in evident a Marea Adriatica si Muntii Alpi.
Odata ajunsi la aeroport am fost intampinati de gazde care ne-au transportat cu autocarul pana la hotel. Acolo, am fost informati cu privire la desfasurarea programului, dupa care am fost distribuiti in camera. A urmat un scurt timp in care am putut sa despachetam sis a ne acomodam cu zona. La ora 13 ne-am intalnit dinnou cu totii in curtea hotelului pentru a porni intr-un scurt tur al Romei.
Am avut ocazia sa vedem tot ce mana omului a construit si consolidat de-a lungul timpului in acest oras. Datorita timpului care nu era de partea noastra, nu am putut opri pentru a vizita de aproape fiecare atractie turistica, insa am fost uluiti de maiestuozitatea constructiilor romane. Am avut ocazia sa vedem si sa fotografiem din exterior realizari arhitecturale ca impunatorul Coloseum, vestitul Forum Roman si Biserica San Giovanni in Laterano. Pentru ca ar fi fost prea mare pierdere sa ratam aceasta ocazie, am reusit sa oprim pentru a vizita Basilica Sf Petru. Inca de la distanta am fost impresionati de aceasta cladire,insa ajunsi inauntru am fost profund impresionati de dimensiunile acesteia. Am intrat intr-o liniste deplina, coplesiti de sentimente de umilinta in fata acestei minuni arhitecturale. Avand inca un oarecare sentiment de umilinta ne-am indreptat apoi spre autocar.
In timpul ce-a urmat am oprit intr-o zona comerciala unde am putut sa facem cumparaturi in jur de o ora, mai ales ca in aceasta prima zi nu ne-a fost oferita masa si nu toti am prevazut acest lucru. Dupa ce am terminat ne-am indreptat inapoi spre hotel unde am petrecut o noapte linistita. Sedera a fost foarte placuta, camerele fiind curate si paturile comfortabile. Dupa o zi plina am avut parte de o noapte odihnitoare, ideala pentru a fi in forma a doua zi.
Trezirea a fost la 7, urmata de un mic dejun, de data asta oferit de hotel si un scurt timp in care am putut sa ne pregatim pentru conferinta de la primarie. Aceasta avea sa fie punctual culminant al vizitei noastre. Urma sa aflam tot ce ne-ar putea interesa despre proiectul la a carui introducere participam. La ora 9 eram toti la conferinta asteptand sa vedem ce va urma.
Conferinta a inceput la ora 10, conform programului. Au vorbit reprezentanti din ai fiecarei tari, avand cate un discurs si o prezentare a orasului din partea caruia vin. Din pacate majoritatea acestora au fost in limba italiana, asa ca nu toti am reusit sa intelegem perfect tot ce s-a discutat si am ramas putin dezamagiti. Totusi, un lucru am inteles cu totii: acesta este doar inceputul. Vor urma vizite mai lungi si va fi mult de lucru pe teren, totul pentru a plasa si Romania, si in special judetul Brasov undeva pe harta celorlalte tari europene.
Dupa conferinta am plecat spre restaurant unde am servit masa de pranz iar apoi am mers in vechiul port. Acesta ne-a oferit o priveliste deosebita precum si o istorie interesanta. Dupa vizitarea portului am fost transportati catre un sit arheologic. Acolo ni s-a explicat felul in care se descopera izvoarele istorice si modul in care sunt folosite pentru a reconstitui diferite obiecte ale celor ce au trait in acele locuri cu sute de ani in urma.
Cu un oarecare regret, am plecat apoi spre hotel si apoi spre aeroport. Dupa ce ne-am luat ramas bun de la noii nostri prieteni am urcat in avion. Zborul a fost placut, pentru ca am avut timp sa meditam asupra a tot ce am vazut. Am ajuns spre seara in Bucuresti si am pornit spre casa. Aveam cu totii o senzatie placuta: era oboseala, dar in acelasi timp si multumire.
Facand un bilant a celor intamplate, a fost o experienta memorabila , cu bune si cu rele, cu prezentari in limba italiana si cu privelisti unice. Am avut ocazia sa interactionam cu oameni de alte nationalitati si sa vedem frumusetea unei tari straine, si a unui oras care este numit pe buna dreptate “Cetatea eterna” ,dar mai ales, acum vom putea ajuta prin propriile noastre puteri la crearea unei imagini pozitive despre tara noastra.
luni, 6 iunie 2011
luni, 16 mai 2011
obsesie de cateva zile
nuj' de ce,cred ca s-a schimbat ceva zilele astea,nu stiu ce,poate ma prind eu.oricum ma cert cu morile de vant momentan asa ca nici nu ma prea intereseaaza.\
*eureka!mi-a luat aproape 2 saptamani sa ma pierd,acum sa vedem in cat timp ma recuperez:)
duminică, 15 mai 2011
Aroma serilor de vara...
...e mereu aceasi.
E jocul a doi batrani: batrana iubitoare,optimista,orbita de optimism si batranul. Batranul e cinic,ironic,plictisit,dar cu toate astea are multe in spate si multa filozofie .
Ironica e si viata dandu-mi sa joc rolul asta. El intriga.El se plange si nu-i convine si se justifica, folosind teorii care se tin. Ea e bine.Pentru ea e totul frumos si e fericita doar cu privelistile din jur si cu dragostea lui.El o iubeste, insa, vorba poetului,"the good die young", ea moare in final de o boala,care, de altfel,face subiectul piesei.
Acum, de ce rade viata de mine in rolul asta?Pentru ca piesa e lunga,si ar trebui sa fie mai scurta si sa prinda,sa tina oamenii pe faza,asa ca trebuie taiate niste replici. Si replicile taiate sunt fix justificarea.Justificarea lui si a ei.
Altfel spus acum raman 2 batrani morocanosi.Una proasta si unu nemultumit,si replicile in care totul prinde sens si care dau esenta rolurilor sunt TAIATE pentru ca PLICTISESC. Si asa viata imi mai trage o palma:)
E jocul a doi batrani: batrana iubitoare,optimista,orbita de optimism si batranul. Batranul e cinic,ironic,plictisit,dar cu toate astea are multe in spate si multa filozofie .
Ironica e si viata dandu-mi sa joc rolul asta. El intriga.El se plange si nu-i convine si se justifica, folosind teorii care se tin. Ea e bine.Pentru ea e totul frumos si e fericita doar cu privelistile din jur si cu dragostea lui.El o iubeste, insa, vorba poetului,"the good die young", ea moare in final de o boala,care, de altfel,face subiectul piesei.
Acum, de ce rade viata de mine in rolul asta?Pentru ca piesa e lunga,si ar trebui sa fie mai scurta si sa prinda,sa tina oamenii pe faza,asa ca trebuie taiate niste replici. Si replicile taiate sunt fix justificarea.Justificarea lui si a ei.
Altfel spus acum raman 2 batrani morocanosi.Una proasta si unu nemultumit,si replicile in care totul prinde sens si care dau esenta rolurilor sunt TAIATE pentru ca PLICTISESC. Si asa viata imi mai trage o palma:)
sâmbătă, 14 mai 2011
marți, 10 mai 2011
Verde
De ce e verdele culoarea perfecta?Pentru ca e libertate,si e cel mai greu de gasit.Ca sa ajungi la verde o sa fii orbit de galben si-o sa te inneci in albastru pana cand in final o sa te plictisesti sa-l mai cauti.si stiu ca exista si stiu ca e departe,dar inca il caut,si stiu ca exista si aici aproape si ma asteapta fix pe mine sa-l descopar.
sâmbătă, 7 mai 2011
'bout freedom
Daca e libertate exista oameni care sa profite de ea. Exista multi oameni si toti incearca sa ajunga sus,astfel cei care o fac sunt unii la intamplare,cu noroc sau o pila.
Pe de alta parte intre gratii sus se ajunge prin vointa si nebunie, si curajul de a le avea.
In orice caz, nici relativitatea nu este la fel de relativa ca libertatea, asa ca tot ce-i mai sus e un mic nonsens de la o minte care nu-si mai gaseste un sens intre atatea scopuri .
Pe de alta parte intre gratii sus se ajunge prin vointa si nebunie, si curajul de a le avea.
In orice caz, nici relativitatea nu este la fel de relativa ca libertatea, asa ca tot ce-i mai sus e un mic nonsens de la o minte care nu-si mai gaseste un sens intre atatea scopuri .
joi, 21 aprilie 2011
sâmbătă, 19 martie 2011
starea copilului
e buna.
am avut o operatie nasoala ca am avut un dinte in plus.detalii mai multe despre asta nu stiu.nu pot sa rod nimic O VREME,deci o sa se schimbe vremea ceva timp de-acu' incolo,se anunta aparat dentar si toate nasoalele din lume.n-am niciun chef,nici sa scriu,nici sa zdrangan nici sa nimic.vreau sa nu fac nimic si sa ma uit la un film care se vede singur sau ceva.si cu faza asta mi-a bulit cheful si majoritatea chestiilor misto din urmatoarele 6 luni[teoretic],eu sper la 4+lipsa de stare 2-3 ,da' e de nasol oricum.
oricum,a trecut operatia,nu mai doare nimic,nu mai fac anestezii,deci viata merge inainte.
am avut o operatie nasoala ca am avut un dinte in plus.detalii mai multe despre asta nu stiu.nu pot sa rod nimic O VREME,deci o sa se schimbe vremea ceva timp de-acu' incolo,se anunta aparat dentar si toate nasoalele din lume.n-am niciun chef,nici sa scriu,nici sa zdrangan nici sa nimic.vreau sa nu fac nimic si sa ma uit la un film care se vede singur sau ceva.si cu faza asta mi-a bulit cheful si majoritatea chestiilor misto din urmatoarele 6 luni[teoretic],eu sper la 4+lipsa de stare 2-3 ,da' e de nasol oricum.
oricum,a trecut operatia,nu mai doare nimic,nu mai fac anestezii,deci viata merge inainte.
sâmbătă, 12 martie 2011
Cum mai scurt nu se poate
Stii momentul ala in care iti vine sa te lasi de tot ce faci si te uiti la tine si iti zici "BA,NU te lasi",fara niciun motiv?Da,il stii.si atunci eu nu mai am ce continua
miercuri, 16 februarie 2011
La 2 pasi distanta de tine,
14 februarie 2011
Eu sunt exact asa cum sunt.
Si cu asta vreau sa contrazic realismul,optimismul si pesimismul.
Pentru ca vedeti viata in diferite doua culori.
Si vedeti roz-negru,si vedeti alb-negru si vedeti gri-negru.Si va acuzati intre voi. Deschideti ochii.Uitati-va la creatie,la om,la arta.Uitati-va la posibilitati,si la simpla inexistenta a imposibilului. Spunea cineva ,cortina pe care o asezi in jurul tau e o sticla transparenta.Si libertatea pe care o pretinzi iti va fi data,si in final libertatea aia o sa te inchida,o sa devina lanturi si gratii,si nu le vei distruge,pentru ca nu vei indrazni sa distrugi ce ai creat tu.Pentru ca a distruge ceva la care ai lucrat o viata e o prostie,si singura prostie mai mare e sa NU o faci.
Si d-aia personajele negative sunt mai complexe.Pentru ca nici niciodata nu stii ce e in mintea lor.Ce le-a cauzat iluzia si ce o s-o distruga iar pana in ultimul moment exista speranta de schimbare si sa se justifice. Si in jurul iluziei se invarte totul.
Si cine nu face schimbarea nu are ca motiv curajul de a infrunta ce i s-a dat sa infrunte, e fix lasitatea de a nu schimba destinul. Si nu sunt decat scuze proaste, pe care nu le credeti nici voi, dar le inghititi.
Si in final cei care vin cu schimbarea sunt pusi pe cruce,arsi pe rug sau decapitati. Si ultimele tale cuvinte ar trebui sa fie "Si totusi se invarte".
Cu dezamăgire,
Viaţa.
luni, 14 februarie 2011
Cand simti ca soarta-si bate joc de tine...
...incepi sa simti ca n-ai altceva de facut decat sa te lasi in mana ei si sa razi de ce-o sa vina.
Se face ca din motive de egoism absolut am tras de mine si am adormit la rece. Restu' consta in febra 39-40 si eforturi supraomenesti in a lua a 3a pereche de sosete pentru ca la miezu' lu' iunie e frig.
E, si de-aici mai desprindem cateva invataturi valoroase:
-Apa uda zgarie rau[vezi amigdalita]
-Ca sa faci patratele nu tre' sa tragi de fiare,tre' sa prinzi o raceala suficient de buna
-Daca te holbezi la anibiotic el nu se jeneaza, ba daca e destul de noapte si esti avansat in grade e posibil sa inceapa sa faca ture in jurul tau.
-Daca chitara ta are 12 corzi nu inseamna ca cineva face glume proaste pe seama ta, e doar pen'ca nurofenul ala n-o sa te tina-n spate toata ziua.
14.06.2011
Se face ca din motive de egoism absolut am tras de mine si am adormit la rece. Restu' consta in febra 39-40 si eforturi supraomenesti in a lua a 3a pereche de sosete pentru ca la miezu' lu' iunie e frig.
E, si de-aici mai desprindem cateva invataturi valoroase:
-Apa uda zgarie rau[vezi amigdalita]
-Ca sa faci patratele nu tre' sa tragi de fiare,tre' sa prinzi o raceala suficient de buna
-Daca te holbezi la anibiotic el nu se jeneaza, ba daca e destul de noapte si esti avansat in grade e posibil sa inceapa sa faca ture in jurul tau.
-Daca chitara ta are 12 corzi nu inseamna ca cineva face glume proaste pe seama ta, e doar pen'ca nurofenul ala n-o sa te tina-n spate toata ziua.
14.06.2011
duminică, 6 februarie 2011
miercuri, 26 ianuarie 2011
luni, 24 ianuarie 2011
miercuri, 5 ianuarie 2011
The kids aren't allright.
Hard times.
E nasol cand unu e rau, e oribil, de la oribil in sus, da' si cand niciunu' nu e rau si tot se cearta...
Daca partea intunecata are fursescuri si partea luminata are lumina si caldura, sa fii zidul care le desparte e cea mai grea meserie. pen' ca n-ai nici fursecuri si lumina si caldura alea te ard.
Adica mori incet, in 2 cuvinte.
Asta ca sa-ti amintesti de ce-ai plecat de-acasa, si ca atunci cand doi oameni nu se inteleg si gata, ei pur si simplu nu se inteleg si gata. Si tu orice pseudo-psiholog sau psiholog sau orice-ai fi tu nu poti sa-i intelegi. Incearca doar sa acoperi zgomotu'.
Eu... va fac lumea cadou. N-are rost sa-i mai bag/scot nimic din ce are deja, ca e perfecta cum e, luati-o si spalati-va pe cap cu ea.
05.07.2011
E nasol cand unu e rau, e oribil, de la oribil in sus, da' si cand niciunu' nu e rau si tot se cearta...
Daca partea intunecata are fursescuri si partea luminata are lumina si caldura, sa fii zidul care le desparte e cea mai grea meserie. pen' ca n-ai nici fursecuri si lumina si caldura alea te ard.
Adica mori incet, in 2 cuvinte.
Asta ca sa-ti amintesti de ce-ai plecat de-acasa, si ca atunci cand doi oameni nu se inteleg si gata, ei pur si simplu nu se inteleg si gata. Si tu orice pseudo-psiholog sau psiholog sau orice-ai fi tu nu poti sa-i intelegi. Incearca doar sa acoperi zgomotu'.
Eu... va fac lumea cadou. N-are rost sa-i mai bag/scot nimic din ce are deja, ca e perfecta cum e, luati-o si spalati-va pe cap cu ea.
05.07.2011
marți, 4 ianuarie 2011
Here goes nothing.Again.
...sau epilog pentru 2010 si prolog pentru 2011.
Ce pot spune?Nu am multe.
2010 mi-a frecat mintea in stil mare.De fapt in 2010 nu am facut nimic.Nu am facut nimic si nu am castigat nimic.Altfel spus am trait cam pe datorie,daca nu se intamplau lucrurile cum se intamplau 2010 ar fi fost unul dintre anii plictisitor de prosti.Nu a fost,a fost chiar amuzant de prost,incurajator de prost.
Am zis ca fac una,am zis ca fac alta,am zis ca rup lumea in 2.Aiurea.Noroc ca s-a rupt singura in mana mea.
As putea spune lejer ca n-am facut nimic pentru mine in 2010.Now...thank God.Universul a tinut cu mine.
2010 mi-a trezit visele.Brutal.Pana in 2010 as putea spune ca asteptam doar sfarsituri,apoi au inceput sa-mi placa inceputurile.Pana in 2010 n-am riscat.
2010 n-a facut nimic solid,material.Tot ce a facut a fost sa ma invete.sa dea cu mine de pamant si sa ma ridice mai sus decat eram doar pentru a putea da mai cu pofta cu mine de pamant.Si-am ajuns aici.
Acum s-a dus.
Acum se pare ca urmeaza realitatea.Realitatea in care trebuie sa iasa cu capul sus toate visele inecate,realitatea in care se da "Lupta Dreapta".
Ce am?Am vise.Still a weirdo,omu' cu visele,inca ma fura,inca ma cert cu ele,incerc sa le ordonez,incerc sa le dau viata .
Acum am iar un reper,un inceput,unul ireal,fara baza solida,dar e un inceput.Si totul incepe cu un inceput.
Nu-mi pot ordona gandurile,nu-mi pot echilibra gandurile.Vad unde am gresit si unde nu mai vreau sa gresesc,si incerc sa-mi dau seama unde gresesc.Si de data asta o sa-mi iasa.
Nu am un scop pentru 2011.Vreau sa curga,dar vreau sa nu curga fara mine.Poate as putea spune ceva vag world ruling,da' nu merita.
Ce pot spune?Nu am multe.
2010 mi-a frecat mintea in stil mare.De fapt in 2010 nu am facut nimic.Nu am facut nimic si nu am castigat nimic.Altfel spus am trait cam pe datorie,daca nu se intamplau lucrurile cum se intamplau 2010 ar fi fost unul dintre anii plictisitor de prosti.Nu a fost,a fost chiar amuzant de prost,incurajator de prost.
Am zis ca fac una,am zis ca fac alta,am zis ca rup lumea in 2.Aiurea.Noroc ca s-a rupt singura in mana mea.
As putea spune lejer ca n-am facut nimic pentru mine in 2010.Now...thank God.Universul a tinut cu mine.
2010 mi-a trezit visele.Brutal.Pana in 2010 as putea spune ca asteptam doar sfarsituri,apoi au inceput sa-mi placa inceputurile.Pana in 2010 n-am riscat.
2010 n-a facut nimic solid,material.Tot ce a facut a fost sa ma invete.sa dea cu mine de pamant si sa ma ridice mai sus decat eram doar pentru a putea da mai cu pofta cu mine de pamant.Si-am ajuns aici.
Acum s-a dus.
Acum se pare ca urmeaza realitatea.Realitatea in care trebuie sa iasa cu capul sus toate visele inecate,realitatea in care se da "Lupta Dreapta".
Ce am?Am vise.Still a weirdo,omu' cu visele,inca ma fura,inca ma cert cu ele,incerc sa le ordonez,incerc sa le dau viata .
Acum am iar un reper,un inceput,unul ireal,fara baza solida,dar e un inceput.Si totul incepe cu un inceput.
Nu-mi pot ordona gandurile,nu-mi pot echilibra gandurile.Vad unde am gresit si unde nu mai vreau sa gresesc,si incerc sa-mi dau seama unde gresesc.Si de data asta o sa-mi iasa.
Nu am un scop pentru 2011.Vreau sa curga,dar vreau sa nu curga fara mine.Poate as putea spune ceva vag world ruling,da' nu merita.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)