eternally surprised

ce mi-am ratat din "Thief of Time"-ul lui Pratchett, este, de fapt, esentialul.

timp, si calcule, si calcule apropiindu-se de uman, si momente potrivite.

dar


the wisest guy in the book seems to be, by far, Wen. Wen the Eternally Surprised. The monks quote him and use his books, and rumor is, he married Time herself.
Wen seems to be the guy who has all the answers and can offer all the answers to his apprentice, Clodpool. Possibly in the very first chapter, Clodpool is encouraged to ask questions, and he decides to start by asking his master what he'd like to have for breakfast. One of the most difficult questions.

O ard aiurea,

treaba-i ca, ideea in jurul careia se invarte Wen e ca lumea e in continua schimbare. in momentul cand clipesti, lumea devine alta. lumea pe care o stiai inainte inchizi ochii este alta decat lumea pe care o vezi dupa ce i-ai redeschis.

cred ca aici șede monstruozitatea lui Pratchett in Thief of Time. in Susan, fiica de Moarte, si in Moartea care vorbeste cu litere mari de tipar, iar glasul ei e ca al clopotelor de biserica, si in pustii aia, care sunt pustiul ala, care n-au pic de sens, si, indiscutabil, in auditori, in balta de cifre care sunt auditorii.

dar cred ca monstruozitatea adevarata e in Wen. in faptul ca exista momente perfecte. dintr-un motiv sau altul, exista momente perfecte. o sa fie comic sa  ma-ntorc in turnul salvamarului, si cred ca, intr-un fel, ignorand tot contextul, tot trecutul si tot viitorul, si absurditatea de moment de acum cateva luni a fost perfecta. cred ca au fost momente perfecte pe care nu le-am vazut atunci, si doar mi le-amintesc ca perfecte, ceea ce nu le face mai putin perfecte. o tigara mahmura, sentimentul de absoluta lipsa de speranta din mijlocul eseului la celtica, conversatia de craciun cu Loys, chiar dimineata intalnirii cu Kei a fost destul de perfecta. Si asta, cumva, doar in ultimele cateva luni. cred ca a fost un numar destul de mare de momente perfecte si in Londra, nu neaaparat la concert, cat in jurul concertului, si momentele alea cand, alergand sau in autobuz sau doar pe drum, am avut flashback-uri de la concert.

niciodata un moment perfect cred ca n-a fost fortat. cred ca e una din singurele chestii pe care le au in comun momentele perfecte, si, cred ca-i un cuvant final de an ok.

sunt foarte multumit de momentele perfecte de anul asta. a fost un an destul de linistit, cumva, si mai ales ultimele luni mi-au parut destul de moarte, dar sunt cateva tigari, sunt cateva plimbari, cateva paragrafe din cateva carti si cateva versuri din cateva melodii, care-au creat momente perfecte.

raman cu intrebarea: de cate momente imperfecte e nevoie pentru a crea un moment perfect? de cate jocuri de hearthstone, de cate zile de inactivitate si vinovatie, de cate seri regretabile, e nevoie pentru a crea un moment perfect? si care din astea, si cate din astea, duc in directia potrivita?

s-ar putea sa-mi stric momentul cu incertitudini, si n-ar fi prima oara.
poate ar trebui, pentru o vreme, sa raman fara intrebari. poate momentele perfecte-s alea cand, pentru un moment, nu-ti mai pui intrebari.

poate gresesc.
atat.
surprise me.

eufemisme

"To get out of your comfort zone, you must be in your comfort zone."

'mi-aș picioarele. p-asta n-am gandit-o pana acum.


*ulterior:
se pare ca-mi intru in comfort zone si ma plictisesc de comfort zone mult mai repede decat spune teoria. oare nu e destul de comfortabila, daca ma plictisesc asa tare de ea? sau pur si simplu nu-mi prieste comfortul? oricum, mâncare pentru gând.

speculatii

sunt semi-beat si aproape exasperat si e 5 dimineata.
e 5 dimineata adica dupa ce-am adormit pe la 10,

si nu
mai
incap.
.
.
.


am avut o discutie despre un rand de discutii,
despre un rand de probleme,
despre un rand de definitii.


nu suport sa mi se zica ca ceea ce gandesc e prost,

accept ca ceea ce stiu e prost,
dar nu accept ca ceea ce gandesc e prost,
pentru ca nu accept ca ceea ce gandesti tu e prost.
nu accept sa se descurajeze
ganditul.


si nu pot bai, nu pot pentru ca asta-i problema, asta-i problema ne-mea, si problema pe care incerc sa evit s-o prind si problema care ma satura tot mai tare si mai tare si mai tare.

ideea ca, la radacina, chestiile sunt proaste.
tu esti prost,
ideea ta e proasta,
ce faci e prost,
ce gandesti e prost.
e gresit,
iar singura chestie corecta e aia pe care o fac eu.


si e un hate continuu.

bleh.
nici macar asta nu ma tine treaz.
nici nu stiu ce ma tine treaz.


am avut conversatii acide in contradictoriu cu una din putinele persoane care mai exista in viata mea, pe teme de definitii. iar definitia mea, si culmea, nu definitia aia care ma face antisocial, ci definitia aia care ma face sa va dau o sansa, e proasta.
definitia care mi-i draga, deschiderea, cautarea, cumva,
mortii ma-si.


cum sa mai cred in cineva daca mi se zice ca ce cred e prost?
pentru ca, intr-o radacina indepartata, intr-un comentariu prea acid ca sa-l spun, intr-un comentariu nu stiu cat de sincer,
si eu stau cu tine pentru ca desi,
nu pentru ca.
pentru ca desi,
pentru ca
.
.
.
pentru ca nu mai stau cu nimeni altcineva.

ci mortii ma-si?

cu natura asta umana. cand te simti atacat ataci si tu. nu te aperi atat cat ataci.


tragand linie, probabil singurul motiv pentru care am existat vreodata in aceeasi camera a fost pentru ca,
intr-un fel sau altul,
n-am avut cu cine altcineva.

ceea ce-i cool. e o dragoste toleranta, care iarta multe si indura multe.

singura treaba e ca, probabil, in viitorul apropiat, va trebui ca una din conditiile care-ar trebui indeplinite ca sa fim in aceeasi camera
e sa nu fim noi.


gresim sau nu gresim si suntem prosti sau nu suntem prosti, da' da-o-n ma-sa de treaba, daca diversitatea inseamna defect atunci...

atunci ma duc sa fiu divers singur.



e exasperant. e cumva exasperant, si a fost perioada examenelor, si este socul post-examen, dar e exasperant. banuiesc ca e exasperant de ambele parti.

nuj, nu e nimeni vinovat, si poate peste un rand de zile o sa se-ngroape si conversatiile astea,
dar cumva, dupa fiecare faza d-asta ma simt mai singur.

mai singur in capul meu, mai singur cu vocea aia care-mi vomita hate constant in cap.

cumva,
chestiile astea,
ii dau dreptate.

si nu vreaus sa aiba dreptate. nu vreau sa nu mai cred intr-o lume mai buna si nu vreau sa nu mai cred in altii. si pe bune ca si-n tine inca cred, atata ca m-am simtit atacat la niste idei care oricum sunt atacate din toate partile,
pe care oricum le atac si eu,
dar le iubesc mult.


mortii ma-si.
.
.
.
si,
defapt,
ce suntem noi?

tot o mana de naufragiati.
si sunt curios,
dupa atatea naufragieri.
inca sunt curios,
dupa atatea naufragieri.

e 5 jumate dimineata.
era o dimineata din liceu cu un iz usor poetic cand batea clopotul la biserica din centru si ma gandeam
"si ce daca, e 5 si jumatate?".

 .
.
.

prindere din urma

cu rusine, de pe goodreads, de data asta.

“Sometimes I really think people ought to have to pass a proper exam before they're allowed to be parents. Not just the practical, I mean.”


“The thing is, I mean, there’s times when you look at the universe and you think, “What about me?” and you can just hear the universe replying, “Well, what about you?” ” 

.
.
.

“Proper loafing requires company.One man lying about is being idle; two men lying about is a lunch break.”

“Every man had to die. He’d always found it odd that so many died when they were old, as logic said that was the point in their lives when they’d had the most practice not dying.” 


.

parca n-are atata farmec.

ratiune-n scris.

azi invat.

azi incep sa fac altceva, din cauze de circumstante. ma-c la cumparaturi, ca n-am nimic de mancare. imi ia 3 ceasuri, si-un ceas jumate sa m-adun.

realizez c-am ajuns acasa si n-am invatat azi, la 3.
totusi, am fost ieri la munca.

zic, ok, am fost la munca, am fost la cumparaturi, in teorie, ar trebui sa fiu relativ obosit.
ok, dar peste 6 zile am examen,
deci pun sa-nvat ceva o ora-doua, ca sa compensez.

 pnu sa-nvat o ora-doua? ce invat eu intr-o ora-doua?
ceva.
nu suficient,
dar ceva.
dar nu suficient,
si am examen miercuri.

 .
.
.

dar nu suficient.
 
asta-i rationamentu'.

nuj unde-ajung.

progresiv

incepand pe melodia asta:



si cumva sperand sa termin cu ceva ce n-am in minte in momentu' asta.

 nu pricep,
sau nu vreau sa pricep,
sau nu cred ca-i ok,

cum cele mai misto amintiri devin cele mai naspa amintiri.

pe bune, eram in seaton cu olga, jane si agir, la miezu' noptii si fix cat trebuie de ametiti si falsam pe melodia aia.

mi se rupe sufletu',
cumva,
cand o aud.

imi venea sa sar restu' episodului,
doar pen'ca am auzit melodia aia.

ma simt atat de groaznic pentru toate prieteniile lasate-n aer,
 si pentru toate failurile sociale,
ca nu pot sa ma gandesc la momentele misto din viata mea fara sa ma ia depresia.

 care-i...
smecheria?

chiar nu ma intereseaza decat endgame-ul?

sau nuj,
chiar... nu stiu.

si-atunci "traiti acu', ba, ca din asta o sa zambiti tot restu' vietii",
pana si aia-si pierde sensu'?

oare chiar ar trebui s-o las mai moale
s-o joc sigur universal,
in speranta ca o sa am 3 amintiri misto la care sa ma pot gandi cu drag in loc sa am mai multe la care sa ma gandesc cu regret?


si,
pana la urma,
ce pana mea atata regret?


am lasat,
mi-am lasat voie la un moment dat sa am un subiect, un moment de regret, si-acum brusc incep sa regret chestii?

nu era vorba ca nu-mi permit?


nuj.
nuj pe ce melodie sa termin,
da' mi se pare... neok.
ca si ce-am trait,
parc-am trait in jos.

meh.
poate-o fi ca sa traiesc in sus mai incolo.
poate-ar fi trebui sa ma culc cand am ajuns acasa.



*haha lol unrelated

chestii practice

simt cateodata ca am inceput sa merg inainte sa stiu cum se face si, din cauza asta, s-ar putea sa n-o fac cum trebuie.

azi, definitii si diferente.

intre a te relaxa si a te odihni

mai am pe undeva prin coltul mintii un gand despre a incerca sa fii si a fi,
adica,
nu te poti maturiza fortat,
asa ca,
chiar daca n-ai timp sa te maturizezi,
s-ar putea sa fie mai bine sa te maturizezi treptat.

buba-i ca exista ipoteza ca in felu' asta s-ar putea sa nu te maturizezi la timp,
sau vreodata.

nu stiu pe care-ar trebui s-o generalizam sau s-o aplicam,
da' s-ar putea ca una singura sa mearga aplicata.

heh.
cum imi suna-n cap pana la ora asta ce-a zis Răcășanca.
"Bă, soluția cea mai bună e aia pe care-o vezi".

Pastrand registrul,
stiu ca e mai usor sa aflii cat e x+2 daca stii cat e x,
dar, daca nu stii?



Dar dacă,

nu știi?

iar dungi

'goes like this:

aud voci.
gen, imi aud vocile.
poate, de fapt, imi aud doar vocea.

oricum,

vocile-mi spun sa fac chestii,
vocile mele,
de fapt, probabil vocea mea,

oricum,
sunt chestii pe care nu le fac, si poate-ar trebui sa le fac.
spun poate, pentru ca poate motivul pentru care nu le fac e ca, desi o voce-mi spune sa le fac, am vocile mele tacute care-mi spun sa nu fac chestia aia.

oricare chestie,

si ma gandesc acum:
unele chestii nu le fac pentru ca, in interiorul meu, ceva nu vrea sa le faca.
ceva stie ca-i mai bine sa nu le fac,
ceva crede ca-i mai bine sa nu le fac.

si-aici tragem linie, si o luam de la capat:

unele chestii nu le fac pentru ca mi-i lene,
sau frica,
sau sunt prea comod, in general,
si pierd.

acum,
si-aici incepe problema,
linia pe care tocmai am tras-o
e finuță.
 
cum stiu de care parte a liniei sunt?




poate n-ascult cu destula atentie.

din perspectiva opusa

"When they ask how you, feeling you, tell em you, feeling like
Something important died screaming, you, tell em you, feeling like
Something even more important arrived breathing, something you should probably try feeding
When they ask how you, living you, tell em you, living like
Something important died hissing, you, tell em you, living like
Something even more important arrived giving
Something you should probably try willing."



"The reason normal people got wives and kids and hobbies, whatever, that's because they ain't got that one thing that, that hits them that hard and that true. I got music. You got this. The thing you think about all the time. Thing that keeps you south of normal. Yeah, makes us great. Makes us the best. All we miss out on is everything else. No woman waiting at home after work with a drink and a kiss; that ain't gonna happen for us. "




poate cumva directia in care mergem e una relativ normala. poate toata chestia e ca zarurile n-au cazut inca exact in combinatia potrivita, cu toate ca, cu asa zaruri, exista toate sansele.

comicul de moment

de o vreme ma gandesc vag la o persoana, si azi am aflat cum o cheama pe faceboc.
i-am vazut poza de profil,
si de cand am vazut-o, 5 minute sa fie, nu ma mai gandesc vag la persoana aia.

ci usor influentabil mi-s cateodata.

mi-s curios daca am provocat genu' asta de reactie.

dubios, in retrospectiva, imi cauzeaza foarte usor repulsie pozele.

poate d-aia nici eu nu prea stau la pozat.



cre'ca-i ok,
ca gand de luni seara.
cre'ca mergem in sus.

îmi plac

big bangii.


imi dau seama acum,
cand ellie distribuie o melodie crestina.

ma simt anti-status quo.
poate si pentru ca sunt obisnuitul status quo-urilor obisnuite,
genul de om care-si doreste,
cumva,
sa fie o alarma de incendiu in magazin,
falsa, de preferat, in general,
ceva,
sa-si rupa piciorul.

genul de om
care primeste-un rush,
o satsifactie, cumva,
cand colega de apartament ii vine acasa cu mana rupta si tre' sa renunte la ce facea
ca s-o duca la urgente.

cand se lua curentu'
si trebuia sa o ardem lumanareste,
cand mi-am pus aparat dentar,
cand m-am impreunat,
dar,
cam in aceeasi masura,
cand m-am despartit.


cat de extraordinar sunt?
cat de mult as citi cancan,
daca nu as sti ca nu-i cool?

cat de des m-as opri sa ma uit la accidente pe strada,
si cat de mult ma atrag titlurile de buzzfeed?


take a look around,
we're the same in our different ways.
do you really wanna fight
over differences tonight?


normal ca nu citesc cancan,
si nu merg la masluri,
si nu clickai titlurile de buzzfeed.


if it bleeds,
it leads.

sunt la fel de comun ca ei,
doar ca-n alta directie,
in general.

si eu,
ca si tine,
am nevoie de extraordinar,
doar c-avem alti extraordinari.


ii creepy cum inconstient incerc sa duc fiecare postarea la un final fericit,
si ii dubios si cumva nelinistitor cat de crestin sunt,
inca,
dup-atata vreme.


oare chiar sa mi se fi frecat structura total in copilarie?
spre bine sau spre rau,
oricare-ar fi directia,
oare chiar inot impotriva propriului meu curent,
incercand sa ma distantez de valorile fundamentale crestine?



ii dubios,
mereu am crezut in sansa ca la un moment dat s-ar putea sa ma-ntorc la crestinism,
dar oare chiar sa ajung inapoi din cauza structurii?
din cauza educatiei din copilarie?


oare chiar s-ajung sa-i dau dreptate mamei,
care ma târa in biserica atunci cand eram mic?

oare-i ok?
oare daca nu eram in directia asta,
ma tragea mediul in alta directie in care mi se imprimau alte principii,
care sa fi fost la fel de greu (imposibil?!) de schimbat?

oare raspunsul,
pentru a ajunge intr-o zona in care imi folosesc curentii,
chiar sa fie sa ma duc intr-un mediu crestin?

ii clar ca intr-un fel sau altul inot in directia opusa curentului meu propriu,
ceea ce ma face shaky,
nesigur,
imi face ideile vagi
si puterea ideilor insuficienta.

oare o fi comfort zone acolo,
si-acolo sa fie un fel de,
ceva,
mortii ei de treaba,
care sa-mi ofere stabilitatea exterioara necesara dezvoltarii propriei mele instabilitati interioare?
exteriorizarea propriei mele stabilitati interioare?



e aiurea ba,
nu vreau,
sa mor eu,
nu vreau,
sa fiu un copil la conserva, un om a carui viata ii e decisa in totalitate de primii 15 ani din viata,
nu...
nu suport ideea,
stiu ca s-ar putea sa fie bine, s-ar putea s-ajung bine daca merg pe directia aia,
s-ar putea ca,
de fapt,
in felul asta sa ma aliez cu vocile-mi cu care ma lupt de ani de zile.


e o cale de-ntoarcere acolo,
si cred ca va fi mereu,
si s-ar putea ca,
asa cum zice si mama nelimitat,
sa ma salveze de multa suferinta.

you seek opinions but you listen to noone.

atata...
efervescență.

ar putea duce in atatea directii,
in atatea locuri,
in atatea idei.


simt...
simt ca ar trebui sa fiu deasupra,
ca ar trebui sa fiu unul din cei care realzieaza ca lumea are nevoie de religie
dar care nu adopta decat partial religia,
partea cu care e in totalitate de acord.



nu vreau sa cred,
nu cred ca pot sa cred,
nu-mi convine sa cred teoria istorica.
mi-i greu,
mi-i nasol sa accept Biblia,
mi se pare ca e o matematica simplificata la infinit,
mi se pare ca e ca si cum ai citi abecedarul in cautarea marilor povesti ale lumii,
mi se pare ca e ca si cum ai...
preach-ui(nu, nu propovadui),
ca ana are mere,
a incerca sa convingi lumea ca ana chiar are mere
si ca tie ar trebui sa-ti pese.


e aiurea.
am nevoie de...
oameni
cu idei macar vag asemanatoare.


am nevoie vreau pe cineva cu care sa ma uit la un campionat de lol,
de cineva cu care sa joc un hearthstone,
de cineva cu care sa discut viata.


singuratatea in idei
doare groaznic.

cre'ca aia ar fi si-una din chestiile care ma atrage la crestini,
cumva,
ca unele idei,
fie ele si idei imprimate mai mult decat descoperite sau create,
sunt la fel.

 ii groaznic,
cumva,
sa stii ca,
in mare,
nimeni nu e de acord cu ce faci.

nimeni nu-i de acord cu religia ta,
cu viziunea ta asupra vietii,
cu felu' cum iti petreci zilele,
cu felu' cum ti-ar placea o relatie.

ca esti,
cel mult acceptat.

si ii naspa cand nu poti garanta ca macar tu te accepti in totalitate,
ca orice-ai face,
mereu vei avea,
langa argumentul pro ce faci,
un argument contra.


fugi,
dar cat mai poti sa fugi?

si asta pentru ca-i luni dimineata.
putea sa fie si duminica seara.

in exteriorul momentelor astea,
toate intrebarile si nelinistile sunt paie,
pen'ca esti ocupat sa faci chestii,
dar cred ca,
cumva,
treb'ile astea ma rod constant in interior,
si-mi cauzeaza nesiguranta.

poate nu.
poate-i ok,
poate-s doar echivalentul gandurilor la betie.

"ba Andrei ba, unde-ajungem noi in seara asta ba Andrei?"

big bang.
bing
bang.

moment prost

you need to be needed.

stii,
te-ai gandit la asta de multe ori,  dar n-ai tras niciodata dungi cu practica.


the only times 
something like that
was ever right
in any way.


si nici nu te-atrage independenta,
macar,
dimpotriva,
de-aia te-atrage veriga slaba,
victima,
inaltimea mica.

nu.
nu ca sa pari tu mai mare,
ca sa fii tu cel mai mare,
sa fii superior aproapelui imediat.

nu, ci pen'ca pur si simplu ai nevoia sa fie nevoie de tine.
intr-un fel sau altul,
in cat mai multe feluri.


si aiurea,
nu se limiteaza doar la relatii!

dar vreau sa ma mai invart putin in jurul gandului,
vreau sa ma mai invart mult,
vreau sa nu uit pentru ca simt c-am dat de ceva ce caut de prea mult timp,
de o explicatie care are sens, in sfarsit,
care imi explica atatea chestii care n-aveau pic de sens.

nu pot sa cred ca n-am vazut asta pana acum.


e duminica dup-amiaza si sunt nemancat,
si-am trecut prin niste zile cântecii
si cre'ca mai urmeaza niste zile  cântecii,

e,
de departe,
un moment prost.

si-s atatea argumente pro,
si atat nu gasesc contra.


cred ca merg luate toate failurile relationale in particular,
si fiecare win mic,
si ar confirma

cred,
daca stau sa ma gandesc,
ca merge explicat si cu prieteniile,

si cu cate si mai cate.



poate exagerez.




circulatie mare-n camera,
de multe parti,
prost moment.


sper sa m-ajute asta.

 

părinți

câte mă puteți învăța
când încetați
să încercați
să mă-nvățați.

aproape-optimism random de duminica seara

din greseala,
la un moment dat,
am invatat "Dar muntii unde-s?" a lu' Blaga pe de rost.


si stau si ma gandesc,
ca,
dovada ca urci muntii
-i ca nu-i vezi.

de fapt,
de-aia ma gandesc la ea atat de des
si de-aia ma frustreaza daca da sau nu.

e nevoia de apropiere ce domina.
ma gandesc la ea pentru ca am senzatia ca voi reusi apropierea,
prin multitudinea gandurilor,
sau,
macar,
departarea, care sa permita, in final, o alta apropiere.

am nevoie de apropiere.
need,
i believe,
not want.

de-aia n-am refuzat,
de-aia am gandit-o la 5,
pentru ca posibilitatea de apropiere in 5 imi parea mai placuta decat the prospect of waiting for some true closeness.
i hope i'll make this into closeness.

in the end, my thoughts and my apparent feelings are driven mostly by the need of closeness,
rather than the fact that i like her,

but i do like her.
i would enjoy,
very-enjoy,
her being the one that i'm close to.

i will try,
and i'll try not to try too hard.

if it doesn't work,
it's not the end of the world.


the problem is knowing when it works,
the problem is establishing communication.
maybe that's where i should start.

not sure how,
but that seems to be the it.

black hole.

bă, știu că scriu cam prea zilnic de la o vreme,
dar.

sunt
...
gata.

palid la fata,
gura mi se casca de fiecare data cand o las libera
iar ochii sunt excesiv de larg deschisi
si inima-mi bate dubios.


story goes like this.


out of everything i own,
in terms of liking,
there are a few things i love.

*abusing love


but.
dar

ba sa-mi bag.


deci,
 sunt chesti care-mi plac la mine.
daca ma-ntreaba cineva ce-mi place la cum arat,
cre'ca rar ma leg de altceva decat de bratara sau fular.
paltonu' imi pare cool,
ochelarii sunt mistocei,
si cred ca nu sunt complexat de cum arat.
gen,
barba,
paru' inca n-arata de adolescent sexually debatable,
sunt multumit

dar

iubesc 2 chesti:
bratara
si fularul.


mi-am pierdut fularul. am stat juma' de ora si am batut multe drumuri
pana sa ma prind,
dupa care am retrace-uit tot drumul,
sala de clasa,
baia din king's college,
tot,
si nu l-am gasit.

povesti triste.


Dar


i was walking home,
vaguely annoyed,
mildly upset,
make it quick,
go by Meston Walk.


just so we get this right,
I have Not been around the Meston Building today,
yesterday,
i think since Thursday.

w/e.

walking on meston walk(hihi)

on the fence in front of the Meston Building
a scarf.

my scarf has my scent.
it has to have it.
i smell it.
i very-smell it.


it does not have my scent

what i like about my scarf,
firstly,
are the colors.

i got my scarf from my flatmate,
and it has a pretty nice feeling about it.
it feels nice,
looks decent,

but i love the colors

it's been 2 hours since i've found it

si pana-n ziua de azi
pana acum,


nu stiu sigur daca e fularul meu.


sunt bruiat
si nu ma pot concentra pe sentimente.

si ma freaca ideea
dar
trebuie s-o duc pana la capat
vreau s-o gandesc
s-o simt.
s-o absorb total.




fularul ala,
e fularul meu preferat.
cel mai misto pe care l-am avut pana acum,
desi si ala de la Vali era fain,
si am mai avut unul binisor peste acceptabil,
dar asta este fularul meu preferat.



si pana in momentul asta,
am verificat niste poze,
m-am uitat la el,
l-am mirosit,


nu stiu sigur
daca e fularul meu sau nu.

m-am gandit serios daca sa-l duc la lost and found sau nu

pentru ca,
atat de mult cat iubeam fularul asta,
acum ca ma uit la asta, asta nu-mi place asa mult.
are niste culori care-mi plac, si sentimentul general e placut,
dar parca cumva nu e ala.

care-s sansele,
sa ne pierdem 2 oameni,
2 fulare asemanatoare,
la aberdeen uni?

dar,
nu acolo bat.


am scris aseara enorm despre Huiran,
si,
mai ales,
de ce-o plac.



oare cat de circumstantial sunt?

in momentul asta,
nu pot garanta ca fularul pe care-l tin in mana imi foarte-place.
mai ca l-as duce la lost and found
sperand ca il gasesc p-al meu


dar in poza seamana.
si sansele sa se mai fi pierdut un fular identic sunt minuscule.

daca-i al meu?
probabil e al meu,
daca-i al meu, si realizez acum ca nu-mi place asa tare,
ba chiar,
nici cu bratara nu se potriveste cine stie cum.

am scris aseara despre Huiran.


oare,
cat de mult depind de circumstante?



si totusi a plecat, s-a-ntors,m-am dat peste cap,
dar,
cat de mult s-au schimbat circumstantele?


oameni pierd fulare,
oameni gasesc fulare,
oameni se despart si tipa la iubitul lor ca vrea sa ii faca de ras la interviu si sa nu primeasca jobul.


fularul meu,
preferat.

nu stiu daca-mi place asa tare asta,
nu stiu daca asta-i ala.


oare...
ce spune asta despre ce-mi place?

cu cat ma gandesc mai mult cu atat simt ca ma scufund mai tare-n mine.

auziti, da' treb'ile ăstea de ce nu vin cu un manual de instrucțiuni?


paname.
știu că-i bine,
spre bine,
dar pur și simplu simt că nu-mi poate conveni.

de ce nu-mi poate conveni?


bai, are viata ei, baga-mi-as picioarele. are viata ei si e la fel de complicata ca a mea DAR mai bine pusa la punct.


ce mortii ma-si vrei acum?


adica, tu esti dat peste cap fix pen'ca nu ai viata pusa la punct,
ea are viata la punct,


daca n-ar avea-o,
ar fi si mai data peste cap.




ce pana mea,
ba,
ce pana mea?


ce-i cu zilele astea? cu problemele astea,
cu dubioseniile astea, in mortii lor,
ca simt ca nu-s pregatit deloc pentru ce mi se-ntampla.

cum viata ma-sii sa ma trezesc,
mai des da decat nu,
si sa am impresia ca nu-s pregatit pentru ziua asta?




si de fapt,
in mortii ei de treaba,
ce i-o trebuit sa-mi dea viata peste cap?


bă, așa fericit si simplu eram eu cu viata mea fericita si simpla duminica trecuta,


in mortii ma-si,

trebuia s-o refuz. am zis ca fac pasi in spate daca se-apropie.
am zis
ca fac
pasi
in spate.


in mortii tai de copil prost auto-educat.


5 minute ti-au trebuit,


ce mortii ma-ti faci acum?


si pasi in spate e ne-ok sa faci.

.
.
.


nuj
panamea,
chiar nuj. daca maine nu ma cucereste grav imi iau campii,


imi iau campii ca am asteptari,
ba,
ai asteptari, in mortii tai. n-ai invatat,
atata lucru n-ai invatat,
din atatea cate-ai avut sa inveti.



esti atat de slab la faza asta,

atat de slab ca te-ai chinuit 3 luni sa uiti subiectul,
dupa care ti s-o aprins o scanteie,

si la prima flama ai luat foc tot,
ba,
tot.


mortii ma-si,
grav de tot.


simt nevoia sa urlu,
pe bune,
sa bat,
sa dau un pumn in ceva ca sa ma descarc.


ci paname, chiar asa...
chiar asa bleg am fost la faza aia?
ca altfel nu-mi explic sincer.




stiu ca suprareactionez Acum,

banuiesc,
nu stiu,
am dubii,


dar chiar.... nu stiu
sa-i fi fost mila?

ce panamea?


unde mortii ma-si gresesc?



am mai dat o sansa situatiei,
dar nu......



nu,
in mortii ma-si,

nu.
nu, nu.



ti se pare atat de ideala ca i-ai mai dat o scuza, in mortii ma-si,
altfel nu-mi explic.

altfel
nu
imi
explic.



i-a fost mila de tine atunci?
chiar asta sa fi fost?

sa fi actionat tu involuntar imoral si sa fi abuzat de starea generala din camera,
care sa fi fost accidentala
ce
mortii
ma-si?



am 101 dalmatieni
si singurul care nu-mi poate face probleme grave
si de care viata mea fizica nu depinde nicicum
ma freaca cel mai tare.


imi bag picioarele bai,
pe bune.



cum trebuie sa am rabdare?

mnuj.
invatati-ma si pe mine sa am rabdare.



paname,
nuj,
am calcat-o stramb
dar nu stiu ce sa fac,
pur si simplu nu stiu ce sa fac.



scriu de juma' de ora si nu gasesc finalul povestii,


mereu e ceva.
mereu o-ntorc,
o dau cumva,
o dau spre bine,
si astept s-o dau spre bine si pur si simplu nu iese.
nu iese sclipirea aia, nu iese...


nimic.

genuinely,
nimic.




nuj ba,
pana mea,
ma doare cumva grav.


sa mor io de nu.

imi place groaznic tipa.
imi place cum arata,
comic c-o zic prima oara,
si-mi place cum vede frumusetea,
cum priveste lucrurile,
lucrurile de care se bucura,
si-mi place ca nu-i usor deloc.


de fapt,
cred ca-i mai bine daca-ncerc sa le ordonez,

imi place, aiurea, in primul rand cum arata.
imi place cum priveste lucrurile,
si cum vede frumusetea in chestii simple.
si-mi place tacerea ei. imi place linistea care o inconjoara,
cumva,
cand ramanem in 2,
de obicei e zgomot in jur,
dar imi place linistea care se instaleaza cand sunt cu ea.

cred ca e foarte misto ca imi place cum arata,
si asta-mi sare-n ochi prima oara mereu,
dar cred ca ce ma face sa nu pot sta departe
e linistea aia din jurul ei.

s-ar putea ca ala sa fie pretul.
linistea din jurul ei,
sa vina la costul imposibilitatii de a comunica.

s-ar putea
ca asta sa-i fie.
.
.
.
brokenness-ul.

poate din cauza linistii din jurul ei,
sa nu-mi scrie inapoi,
desi poate ar putea.

poate dinnou nu am rabdare.

dar ma tem,
ma tem ca toate astea sa nu fie doar ale mele,
sa nu fie dungi trase pentru a ma agata de ele.



aiurea,
imi place linistea aia.
si e cu atat mai misto cu cat poarta si o fata frumoasa.


panamea.


mi-i groaznic,
pe bune.


ma simt slab
si pierdut
si singur.

si bleg
si demn de mila.
si fara nicio directie in care sa pot merge.



simt ca mi-a dat cu jet
si simt ca daca tot ce-am gandit mai sus s-ar apropia de vreo realitate
exact asa ar reactiona.
fara a vrea sa-mi dea cu jet.

simt ca maine o sa incerc sa-mi promit ca nu ma va deranja daca nu se va uita spre mine,
si ca poimaine, la fel ca maine, voi spera puternic impotriva vointei mele ca-mi va vorbi,
si ca nu se va intampla.

simt c-o sa-mi promit c-o tai,
si ca daca face un pas in fata o sa fac 3 pasi in spate,
si simt ca nu vreau asta.


ma simt neputincios.

de-aia m-am enervat azi la munca,
atunci cand am terminat prea repede,
ca am simtit ca devin useless,
la fel cum sunt in situatia asta.


daca n-ar fi asa n-ar fi bine.
ma gandesc la experienta precedenta,
avand amandoi stiluri de viata haotice, am ajuns sa petrecem fiecare zi impreuna cap-coada si sa nu mai facem nimic.

poate e bine ca e asa,
oricum ar fi,

dar ma simt naspa.

nu e atat faptu' ca doare groaznic, cat faptul ca...
n-am ce face in privinta asta.
nu pot face sa nu mai doara nicicum.

nu pot sa iau pasi definitivi,
nu vreau.

si nu pot sa ma apropii.




e urata partea asta,
partea in care simti ca esti incapabil sa iti schimbi viata in spre bine.


cred cumva ca asa se simte si tata acum.
a aplicat, a pus atatea cvuri si s-a dat atata peste cap,
iar acum asteapta.
si daca iese bine iese bine,
daca nu se duce acasa cu coada intre picioare.



ma simt nedrept si fata de mama.
si am impresia ca o pun intr-o situatie ironic echivalenta cu ce mi se-ntampla mie.
nu-i dau suficiente semne,
desi stiu ca are nevoie.

iar ea,
saraca,
nu stie sa faca pasi in spate.



nu-i deloc nemeritat ce mi se-ntampla.


cred ca sunt un fiu relativ ok,
pentru tata.
as putea fi mai bun.


cred c-o dor grav pe mama,
in schimb.


cred ca-s un prieten ok,
poate nu suficient de proactiv,
dar credca sunt un prieten ok. cred ca sunt chiar un prieten bunicel, pentru
.
.
.
nuj.
pentru aisel practic, ca in rest nu mai am prieteni.

cred si ca-s un coleg de casa decent,
macar la faza asta.

sunt curios ce sunt pentru huiran,
si daca voi afla vreodata.




lumea depinde de mine,
si totusi ma simt neimportant din cauza unei singure persoane,
ceea ca ma face sa ma simt slab.


si lumea depinde de cineva slab.

eu depind de mine,
iar eu,
din cauza unei influente exterioare,
depind de cineva slab.

nu-i ok.

nu stiu cum o-ntorc,
cum reusesc s-o duc.

s-ar putea pur si simplu sa fie niste zile dubioase,
dar nu stiu cum o duc.


si ma-ntreb,
de zeci de ori pe zi,
daca-i bine sa merg intr-o directie sau nu.


si stiu,
si urasc,
si iubesc, de fapt,
ca nu-i raspuns clar.


nu...
exista.
pur si simplu.

daca faci asa se-ntampla asa,
daca faci invers se-ntampla invers.
devii cumva,
viata iti devine cumva,
si oricum ar fi nu-i rau.


dar apoi,
prin ignorarea posibilitatii de-a fi rau,
ignor orice posibilitate
sa fie bine.


cred ca n-am mai rage-uit atat de mult timp.
sunt surprins placut ca am ajuns la finalul propizitiei.


cine stie,
de fapt,
doamnelor si domnilor,
de cine-o sa mai dau maine-n oglinda.



be something you love and understand.

mi-i greu sa...
nu stiu.
mi-i greu sa ma apreciez enorm cand ma simt atat de
mic.
si daca zic ca ma-nteleg,
inseamna ca ma accept,
inseamna ca nu ma schimb?

ca raman...
mic?slab?....
unreliable?


ar trebui sa gasesc un raspuns la asta inainte de-a termina de vorbit.

cum...
imi dau socoteala?

da, inteleg de ce ai dansa legat la ochi cu spatele la zid la faza asta.
nu stiu daca e bine s-o faci,
si nu stiu cat de bine e ca nu stiu daca e bine s-o faci.
si-atunci,
asta faci,
si gata.


ma gandeam azi ca am tendinta
.
.
.
to find something to love in broken things.

maybe you should accept yourself as a little bit broken,
and be alright with it..


because that's the issue,
in the end.

it's not her,
it's not even you,
is the fact that you do not accept,
do not love and understand,
that you are,
right now,
during these five minutes,
a little bit broken.


your love for her silence,
is a proof of your brokenness.
the fact that you
like.
love.
adore.
need.
want?
are attracted?
would like to be close
to her silence,
is a little sign of brokenness.


so accept yourself as broken,
and try to mend yourself.
all the noise you're running from is on the inside.
it's not them,
it's you.
it's your very personal noise.

accept yourself,
master yourself,
yes,
but first accept yourself.
 
.
.
 .



nu,
nu-i gata si e musai,
maybe it's a lie.

maybe the silence, the priceless silence you seen
maybe it's a lie.


maybe,
because of all your noise
all the noise inside,
that's simply your way of seeing beauty now.


maybe she's just beautiful,
not pretty,
beautiful,
and it's a she with a pleasant spark behind her eyes and you're alone and she's the best you see.


no,
no no,
we're not over here.

maybe what you see
is far from what's real,

maybe you're just alone,
and she feels like a pleasant,
socially acceptable escape.

maybe she's not that great at all,
and that silence,
is just the butterflies in your stomach covering the noise of the voices in your head.

maybe she's not
Silence,
maybe she's just beautiful,
and you're just alone.

 maybe,

and she's just a beautiful song,
that you'd like to hear over your own noise.


maybe you just like her
a lot.
2 lots.


alternez limbile...
unsafe.


poate
imi placea mai mult cum o terminasem inainte.


pune mana
si pune mana pe tine.


no.
that's not how you approach a broken thing.

nuj.

rezolva-te pe tine,
ba,
inainte sa-ncerci sa rezolvi restu treb'ilor.

accepta ca situatia-i destul de neok,
ceea ce te face destul de neok,
si lucreaza cu tipul destul de neok cu care esti,
in loc sa te miorlai ca nu esti alt tip mai ok.



pe bune,
esti tot ce ai.

placut interpretabil

"I have this thing: whenever I start talking, I stop thinking.".
-  random classmate

bă,
da.

vineri 25 septembrie seara.

• gandesc mai mult la idei decat inainte, dar mult mai mult la oameni
• visez sa ma rezolv cu scrisul si, sau, sa vad daca se poate pune ca disabled.
• pana pe 1 nu mai fumez. nu stiu in rest. asemenea unei anonime din BR, am chestii pe care le fac doar pentru ca n.am de ce sa nu le fac.
• tata e aici si.ar avea 2 fise saptamana viitoare. daca nu ar putea fi groasa.
• raluca pleaca. ramanem probabil noi 5. am ceva emotii, dar ceva mai putine ca zilele trecute.
• am trait la 5 minute si inca ma consum si ma incalzesc din alea 5. incerc sa fiu un om simplu, cred ca din punctul asta de vedere sunt banal.
• economia momentan imi place. meseria, mediul, jungla aia nu. vreau alta directie. sper la profaiala. chiar sper, si chiar am nevoie de.o directie decenta. repejor.
• am emotii cu cursul ala misto. e multicel de citit. foarte multicel.
• visez la visul ce.am avut. incerc sa fiu simplu. majoritatea chestiilor sunt in dezvoltare. sper sa se dezvolte cum trebuie.

"comfortul faciliteaza lenea."




dac.as putea sa exprim cat de mult sper aici poate as realiza cat de putin ajuta.
aproape ca ma simt
slab.
speratul nu e ceva ce eu ar trebui sa fac. ceva ce.mi permit.
simple man. something you love and understand.




am mintea comica. ar putea urma un week.end comic.


fasten your seatbelts.

fix

un vis.

fix fara sens,
fix neasteptat,
fix frectie-n cap ca urmare.

de fapt,
...
nici nu pot sa dovedesc ca n-a fost un vis.

 si nici dac-as fi visat,
n-ar fi putut fi mai de vis.

paname'.
vedem ce se mai intampla.





am impresia ca postez zilnic.
tre' sa ma stabilizez.

aproximari

be tense,
or be relaxed
but don't be both.

din Battle Royale,
cumva.

te rog,

nu mai uita de asta.

5

fragmente de 5 minute.

stiu ca era o melodie care se chema 4 minute,
nu era chiar genu' meu,

dar ai 4 minute. nu. ai 5, ca sa fie genul meu.


ai 5 minute sa salvezi lumea. ce faci in alea 5 minute nu conteaza daca nu salvezi lumea.

daca salvezi lumea,
in schimb,
conteaza.



cum o sa te judece lumea pentru cum ai salvat lumea dupa?

5.


cred ca pot sa trag 2 stiluri de joc de-aici.

joc la astea 5 minute,
sau la salvatul lumii.


cred ca-s chestii pe care daca le joc la 5 minute le castig.
intr-un fel sau altul,
am 5 minute, stiu ca am 5 minute, stiu ca trebuie sa misc, misc, castig.

unless.
"Unless unless unless."

 daca o sa casti,
cum o sa ma judece lumea?

o ard aiurea.


5 minute. as putea sa traiesc conversatii la regim de 5 minute,
si sa fie mai bine.

as putea marturisi,
minti,
as putea sa traiesc cu ambele maini,
la regim de 5 minute.

dar apoi?

daca joc perfect cele 5 minute pentru 5 minute,
si-apoi nu salvez lumea?

cre'ca-s chestii care trebuie jucate la 5. cred ca uneori iti salvezi lumea pur si simplu jucand cele 5 minute la maxim, jucand cu amandoua mainile, dansand ca atunci cand esti beat.

treaba-i ca des 5 minute maxime se lasa cu regrete
dar parca mai des incerci sa salvezi lumea
si uiti
ca ai
5.




 uneori aproape ca mi-as dori sa-mi citeasca cineva spămăraia asta.
*alteori stiu ca n-ar fi la fel.

points to be made.

i think i'm good.

like,
i've got issues, and i don't do well when i've got issues.
because my best actions,
and my best thoughts,
are guided by the back of my mind.

if i've got something on the back of my mind
my father
my flat
my flatmates. 2.
school
work
her(?)
decisions
the electricity bill
the broken oven
them(?)
 well,
if i've got something on the back of my mind,
i'm not good.

because if something's really heavy on the back of my mind, the rest of my mind is uselessly floating about.

so i need to bring the issues from the back
to the front.

i can't deal with anything if i have something on the back of my mind,
so i need to face the issues,
so i can deal with anything.

i can't smile at strangers if i've got something on the back of my mind,
i can't be a good soon
flatmate
student
worker
him.
ffs,'got it.

cu alte cuvinte, tre' sa vad ce-am in spate
si n-o sa mai fiu...
shaky.

cum zicea si Aes,

"as long as I know right and wrong
I'll be OK,
I'll sing."


am nevoie de treaba aia,
cu cat o cantaresc mai mult,
cu atat cred ca chiar am nevoie de treaba aia.

sper ca atunci cand ajung acolo sa fac ce trebuie
vreau ca atunci cand ajung acolo sa fac ce trebuie.

get solid.

Ma-ntreb

daca-i de bine sau de rau ca ideile dupa care ma ghidez
citatele preferate
si,
de fapt,
formulele si teoremele cu care-mi rezolv viata

sunt chestii gandite de mine*.


acum, ca ma-ntreb,
imi pare ca-s mai multumit de raspuns.


gandesc ca-i posibil ca,
la un moment dat,
majoritatea teoriilor sa-mi fie desfiintate,
contra-exempluite
si reduse la absurd de catre cineva.

gandesc,
ca probabil cineva-u'-mi voi fi eu.

gandesc(,?) ca nu-i tocmai rau.






*si totusi, sunt usor influentabil.

Let the games begin,

zic.



ideal ar fi să nu fie rău. să fie ok.
nu.
să fie bine.

ideal,
ar fi să fie minunat.

bine o să fie oricum.

cred că,
admittedly,
dac-aș ști că mă pot miorlăi la cineva să iasă mișto,
aș face-o.



nuj cum e situația.
problema ar putea fi că nu știu nici cum aș vrea,
ideal,
să fie situația,


dar cred că depinde de mine.
nu total.
dar într-o bună măsură.

cred că dacă reușesc să fac ce aș face eu,
și să fac ca și ceea ce am făcut,
dacă nu să fie bine,
măcar să fie spre bine.





sper,
îmi doresc,
de la perioada următoare, nu să fie bine mereu,
pen'că știm cu toții că o să fie și rău și, posibil, Probabil, foarte rău,
dar îmi doresc să fiu mulțumit de cum o să fie.

nu.
din egoism și din dorință de a dori mai mult,
îmi doresc să fiu mulțumit de cum o să fiu.


good riddance.

Meh

dacă nu miști la timp miști degeaba.

meh. not meh.

usor impersonal.

the system won.t allow us to talk, so we.ll have to act. to make ourselves heard through actions. The Mime Order.


asta si ideea ca speranta e sangele revolutiei.
fumata, repetata si cliseuita, dar nu neglijabila complet.


luna plina.
ci m'mai poate agita.

"Eu ți-am mai zis, de la o vreme încep să mă îndoiesc serios de utilitatea actului cultural. Chiar nu știu dacă ăsta chiar o fi scopul jocului, sau dacă are vreo treabă cu scopul jocului"

Da. Dar daca asta ti-i pachetul, asa o joci. Sau daca nu, schimbi pachetu'. Si nuj daca te tine.

pseudometaforic. cu f. si dunga inainte de reality.

sa nu uit.


e gandul asta ca,
atunci cand se lasa noaptea...






you're alone.
not alone in your room anymore.
which is discomforting.
but alone in your head.
comforting.


like, it takes so long to realise that you need to feel alone at that time of the day.


you... I. Facing it.
i...


m.am plans de asta de atatea ori.
mi.am simtit grea singuratatea.n miez de noapte,
fie ea si o singuratate.ntre prieteni,
sau o singuratate cu o ea.
ma prind acum ca ma sperie lipsa singuratatii asteia.
singuratatea asta e o liniste,
care.mi permite sa ma ascult.


alone,
at least, you.ll always be alone in your head.
Comforting.
imagine sharing yourself at those times.


ii ne.ok . ar fi neok.
poate si din cauze de fail in trecut,
poate brusc strugurii sunt acri.


always alone
in your head.




maybe, just maybe, i got used to it


one way or another, it's good
we're good.




primu' gand la 21.
frumos numar.

Renunță la pofte și vei găsi fericirea.

-Mama

If you did not win,

then it's not over .

"

 din Farseer Trilogy, scrisa de Robin Hobb.

Poze și dungi

, fără legături cu nimic din ce mi se leagă.


" Gather close and listen well to the tale of the Witch's Bastard. This is not a story for the faint of heart or the weak of bladder. This is the most terrible and frightful of tales and when I am done you may curse my name for ever having given it voice.
“In the darkest part of the darkest woods in old Renfael, long before the time of the Realm, there stood a village. And in this village there dwelt a witch, comely to the eye but with a heart blacker than the blackest night. Sweet and kind was the face she offered to the village, but mean and jealous was the soul behind it. For it was lust that drove this woman, lust for flesh, lust for gold and lust for death. The Dark had taken her at an early age and she had surrendered to its vileness with willing abandon, denying the Faith and winning power in return, the power to possess men, inflame their desires and have them commit dreadful acts in her name.
“First to fall under her spell was the village Factor, a good and kind man, grown wealthy through thrift and hard work, grown wealthy enough to arouse the witch’s lust. Every day she would wander past his place of business, flaunting herself in subtle ways, stoking the flames of his passion until they became a raging fire, burning away his reason, making him prey for her Dark whispered plan: kill your wife and take me in her place. And so, one fateful night, he sprinkled the poison known as Hunter’s Arrow into his wife’s supper and, come the morn, she breathed no more.
“Being a woman of middle years with a history of illness, the passing of the Factor’s wife was taken as simply an act of nature by the village. But of course the witch knew better, hiding her delight with tears when they gave the poor murdered woman to the fire, all the time calling to the Factor with her Dark power: “lavish gifts on me, and I will be yours.” And gifts he gave her, a fine horse, jewels and gold and silver, but the witch was clever and refused it all, making a great show of outrage at the impropriety of a man pressing his suit on so young a woman, and so soon after his wife’s passing at that. How she tormented him, calling to him and then rebuffing his every advance, it wasn’t long before her cruelty unhinged his reason and, seeking escape from the Dark enslavement of her lust, he stole away into the forest and stretched his neck from the high branch of a tall oak, leaving writ word of his ill deed and naming the witch as the cause of his madness.
“Of course the villagers wouldn’t believe it, so sweet she was, so kind. The Factor was clearly driven mad by his own delusion of love for a younger woman. They gave him to the fire and endeavoured to forget this dread episode. But, of course, the witch was not done, for her eye had alighted on the village blacksmith, a great handsome fellow, strong of arm and strong of heart, but even his heart could be twisted by her Dark power. 

“She had taken to living apart from the villagers, all the better to practice her vile arts away from prying eyes. As she could turn a man’s heart this witch could also turn the wind, and as the blacksmith burned charcoal in the forest, she called a northern gale to whip snow down from the mountains, forcing him to seek shelter under her roof, and there, although he resisted with all his mighty strength, she forced him to lie with her, a black, evil union   from which her dread bastard would be born.
“It was shame that broke her spell, shame of a good man forced to betray his wife, shame that made him deaf to her sweet enticements the next morn, and deaf to the threats she screamed as he fled back to the village where, foolishly, he told no one of what had transpired.
“And the witch, she waited. As the black seed grew in her belly, she waited. As winter gave way to spring and the crops grew tall, she waited. And then, when the scythes were sharpened for harvest and her foul creation clawed from between her legs, she acted.
“It was a storm unlike any seen before or since, heralded by ashen clouds that covered the whole sky from north to south, east to west, bringing wind and rain in terrible abundance. For three weeks the rain fell and the wind blew and the villagers huddled in fearful misery until, when at last it was over, they ventured into the fields to find every acre a wasted ruin. The only crop they would reap that year would be hunger.
“They looked to the forest, seeking game to fill their bellies, but finding all the beasts driven off by some Dark whisper of the witch. The children cried to be so hungry, the old people sickened and, one by one, began to pass into the Beyond, and all the time the witch kept to her small cottage in the woods, for she and her bastard always had plenty to eat, unwitting beasts could be easily snared by one so well versed in the Dark.
“It was the death of the blacksmith’s beloved mother that finally drove the truth from him. Confess he did to the gathered villagers, telling them all of the witch’s designs and how he had fallen under her spell to sire the well-fed bastard she carried through the forest, mocking their starving young with his happy laughter. The villagers voted and none disagreed: the witch must be driven out.
“At first she tried to use her power to assuage them, casting lies at the blacksmith, accusing him of the most terrible of crimes: rape. But her power had no effect now they could see the truth, now they could hear the venom that coloured every lie she told, the evil glint in her eye showing the vileness hidden behind her pretty face. And so with torches flaming they drove her forth, her cottage burned by their righteous anger as she fled into the forest, clutching her vile whelp to her breast, all pretence gone as she cursed them… and promised revenge.
“And so, while the villagers returned to their homes and tried best they could to survive the coming winter, the witch sought out a hiding place in the dark reaches of the forest, a place where no foot had stepped before, and began to teach her spawn the ways of the Dark.
“Years passed, the village buried its dead and refused to die. Years went by and the witch became but a memory then a story told on cold nights to frighten children. The crops grew, the seasons passed and all seemed right with the world once more. How blind they were, how naked before the coming storm. For the witch had made a monster of her bastard, seemingly but a scrawny, ragged boy gone wild in the woods, but in truth possessed of all the Dark she could pour into him, first with the tainted milk of her breast then the whispered tutelage in their stinking refuge and finally with her own blood. For she had sacrificed herself, this witch, this hate filled woman, when he had grown old enough she took a knife to her wrists and bade him drink. And drink he did, hard and deep until the witch was but a husk, gone to the nothingness that awaits the unfaithful but succoured by the knowledge of her impending vengeance.
“He started with their animals, beloved pets taken in the dead of night and found tormented to death on the morn. Then heifers or pigs were taken, their severed heads impaled on fence posts at each corner of the village. Fearful, ignorant of the true danger that assailed them, the villagers set watches, lit torches, kept weapons close to hand when darkness came. It availed them nothing.
“After the beasts he came for the children, tottering infants and babes still in their cribs, any he could take he took, and gruesome was their fate. Enraged, maddened they scoured the forest, hunters sought tracks, every known hiding place checked, traps set to ensnare this unseen monster. They found nothing, and on it went, through the autumn and into winter, the nightly toll of torture and death continued. And then, as winter’s chill gripped them, he finally made himself known, simply walking into the village at noon. By now their fear was so great no hand was lifted against him, and they begged. They begged for their children and their lives, they offered all they had if he would just leave them in peace.
“And the Witch’s Bastard laughed. It was not a laugh any normal child could make, nor a laugh that could have come from any human throat. And with that laugh, they knew they were doomed.
“He called forth the lightning and the village burned. The people fled to the river but he swelled it with rain until the banks burst and carried them away. Still his vengeance was not sated and he brought down a blast of wind from the far north to encase them in ice. And when the ice had set, he walked across it until he found the face of his father the blacksmith, frozen in terror for all time.
“No one knows what became of him, although some say on the coldest nights, in a place where it’s said a village once stood, you can hear laughter echoing through the woods, for that is how it is with those who give themselves over to the Dark so completely, release from life is denied them, and the Beyond closed to them for ever more.”


.
.
.
.

și de aici, sute de pagini mai târziu,

“ Were you once a man?” he asked it. “Did you have a name?”

“ Names mean much to the living but to those who’ve felt the depthless chill of the void they seem the conceit of children.”

“ So you were alive once. You had a body of your own.”

“ A body? Yes I had a body. Torn by the wilderness and wasted by hunger, pursued by hate at every turn. I had a body born of a raped mother they called a witch. We were driven out because her gift could turn the wind. The man who fathered me lied and said she had used the Dark to compel him to bed her. Lied that he refused to stay with her when the spell faded. Lied that she had used her gift to spoil the crops in revenge. With stones and rotting filth they drove us into the forest where we lived like animals until the hunger and the cold took her from me. But I lived on, more a beast than a boy, forgetting language and custom, forgetting everything but revenge. And in time I took it, in full measure.”

“‘ He called forth the lightning,’” Vaelin quoted. “‘And the village burned. The people fled to the river but he swelled it with rain until the banks burst and carried them away. Still his vengeance was not sated and he brought down a blast of wind from the far north to encase them in ice.’”

The thing formed a smile, chilling in its complete lack of cruelty, a smile of fond remembrance. “I can still see his face, my father, frozen in the ice, staring up at me from the depths of the river. I pissed on it.”

Antagonistul principal,

motivul cărții,

singurul lucru care e rău absolut, fără urmă de aparentă rațiune.

Singura chestie a cărui singur scop e să distrugă

a fost creat

de mine, 

tine,

noi.

nu gasesc motive destul de bune s-acuz,

da' asta nu e un motiv

sa nu tai

cand trebuie taiat.

Citate, pe de-o parte, din Blood Song, prima parte a Raven's Shadow ,a lu' Anthony Ryan.

Pe de alta parte, inspiratie si combustibil

de-aici

 

din stanga-n-dreapta despre artiști

posibil din cauze de tunnel vision,
posibil pentru ca doar asta-mi trece prin minte-acu',
 da' am impresia ca artistii nu parasesc niciodata. si-o-sa-ncep s-o iau pe dealuri de-aici.




banuiesc, nefondat si strict din auzite, ca artistii n-au nevoie decat sa aiba pe cineva langa ei. n-au nevoie de viata buna, de dragoste adevarata, de prostii d-astea. ei au nevoie sa fie-ntr-o relatie.

poate nu vad, sau poate nu vreau sa vad, dar mereu ea sau el frânge inima și pleacă.
de la somebody that i used to know
la love me or not,
la probleme de memorie,
la you give love a bad name







la asta.





cred că e pur și simplu greu să trăiești cu artiști.
că artiștii
nu sunt oameni care să fie ai tăi
ci sunt ai tuturor.

artistul e trup și suflet al omenirii. sentimentele artistului sunt publice, lacrimile artistului devin lacrimile publicului, vocea, mâna, mintea. corpul. și inima artistului, de fapt, devine un loc public.
și-atunci,
artistul nu poate iubi și fi iubit de un individ individual
fără a renunța
la relația universală cu Universul.




fără nicio legătura,
a 1 singularului,
cu artisticăraia.

Presupuneri vag fondate

in sinteza.


bai,
...


you couldn't have won that. like, you had no way, you had no means, you had no knowledge of your counterpart. if you won that, it would've been purely by accident, or by being let to win. it would've been forced.


n-ai avut nicio sansa, si-ai dus-o, totusi, pana-ntr-un punct binisor peste simpatic.

don't beat yourself up over it,

ii ok,




balanta.
ambitie-rabdare
proactiv-reactiv.

sunt curios ce-o sa mai invat
si daca,
de fapt,
voi reusi vreodata sa folosesc imensele-mi realizari.




.

usor moca?

"Getting your ass beaten by facts and giving up are two different things."


tre' sa-mi pun language toolbaru' ala, ca nu transmit tot ce trebuie.

Exaggerated moan.

caged.
caged by myself and caged by myself
caged by my wants rather than my needs and
caged by my inactions,
amplificed by my actions
and my local lack of inaction


and if we fall
we will fall together

because together means falling together
and if you fall that much
often
deep
hard
you won't have togethers
because they don't want
- because WE don't want
to fall a lot
to fall often
to fall deep



give a man and answer and you'll have enriched his knowledge by a fact


give a man a question


but give a man too many questions

give a man
not enough questions



si-o sa se prinda ca s-a murdarit pe degetede aproape-engleza.


da-i un om concepte
si n-o sa priceapa nimic din ele.
ba o sa le enunte si-o sa le bata cap in cap o vreme.

da-i un om
pace.
 

Some...

si stai si te gandesti,
fara diacritice,

si daca... dac-as fi mers pe concret?

nu. concret, te-ai fi ars initial, si n-ai ajuns unde-ai fost.


dac-as fi mers pe sigur?
n-ai fi putut merge pe sigur.
nu era nimic sigur in pozitia aia.


dac-as fi incercat ceva total iesit din comun?


nu. balanta era in partea cealalta din start.


dac-as fi incercat, totusi,
sa fac din postarea asta ceva mult mai scurt si mai relevant?


cred c-ai fi uitat la ce te referai de fapt.


si-ajungi
sa speri
sa vrei
s-astepti...




mnuj frati, some games you just can't win.


cateodata pur si simplu mergi pe ce-ti mare ideal si faci ce poti mai bine individual
si pierzi colectiv.


 ma gandesc, si vaelin, individual a facut perfect. a gandit-o cum trebuie, a actionat-o cum trebuie, si-a jucat cartile cat de bine-a putut. si-a jucat cartile, cum a putut sa-si joace cartile, pentru ca altfel nu... poti


adica pur si simplu, suntem produsul circumstantelor.
da, avem liber arbitru, si putem in punctul a sa incepem sa ne gandim si sa stabilim care vrem sa fie punctul b si sa pornim spre el,
da' nu.

nu
nu
nu.



punctul b nu-i ales de tine cand esti in punctul a.
punctul b e ales de circumstante, de tot ce-ai trait, tot ce ti s-a facut, si, din ce-ai gandit din cauza ca ai trait si ti s-a facut

punctul b
nu-l alegi in punctul a.

punctul b e ales de mult timp. inca de cand primu' jucator a facut prima miscare, totul se-ndrepta spre punctul b.

faptul ca scriu acum ce scriu e consecinta a ce-am trait in ultimele 2 ore,
dar ce-am trait in ultimele 2 ore e strict consecinta a ce-am trait mereu inainte de alea 2 ore.


e consecinta a unei aprecieri, a unei indiferente, a unei nereusite, a realizarii lipsei de semnificatie a nereusitei, a realizarii ca nu mai merg pe reusitele pe care-ar trebui sa merg de umpic cam mult timp


e...

stand alone complex.

paname'.
facem ce facem din cauza a ce ni se face si ni se face ce ni se face din cauza a ce-am facut


it's like,

n-ai cum s-o... rupi. sa spargi curgerea. incerci sa setezi directia ideala, dar o faci pentru ca in directia asta ai mers pana acum. ai castigat, si-ai pierdut, si-ai invatat si n-ai invatat destul si totul te-a dus la azi,
acum,
gandul asta.



nu ma-ntelege gresit,
 nu cred intr-o soarta predestinata din punctul 0,

cred ca punctul 0 a dus la tot ce se-ntampla acum si tot ce se va-ntampla de-acum.


vorbim de-un numar infinit de universuri in care-ai fi facut altceva,
dar de ce-ai fi facut altceva?


ai fi ales sa nu treci pe rosu, dar n-ai fi ales niciodata sa nu treci pe rosu daca nu se intampla ceva care sa te-avertizeze ca s-ar putea intampla naspa



nu stiu.
poate ca doar incerc foarte inconstient sa-mi gasesc scuze

dar...






ce paname' fac?



stau si miros aerul de 23 iunie de la geamul unui apartament din tari cu kilt si-mi dau seama ca e un aer...
meditativ. un aer de vreau mai mult, un aer de vreau ma bine,

un aer pe care am batut strazi in miez de noapte, am scartait leagane in parc, ironic, m-am simtit infinit, si, recent, am stins tigari neterminate.


si am stat si m-am gandit cand a fost bine, de fapt.


mirosea a toamna,

a diminetile in care ajungeam calare pe bicicleta la asda la 5,

de fapt,
mirosea, dubios, a ancuta si a aproape-chestii nereusite, si-a improv soc, si-a iesiri din care n-am stiut cum sa profit.


promit.



incotro?

pe bune?


incotro?


a fost un moment in care-am simtit ca, de fapt, tot ce-am reusit n-am reusit, ci pur si simplu s-a intamplat dintr-o nereusita.


pe bune, am impresia cateodata ca, de fapt, tot ce sunt, am scriu, gandesc,

e consecinta unei chestii care nu mi-a iesit.


am impresia ca, desi s-ar putea sa urc,
fiecare pas pe scara e rezultatul esuarii unui pas pe-o scara care mi-a parut mult mai importanta.



23/06/15.

oficial, vacanta asta, nu am evoluat cu nimic.


de la mijlocul lui mai,
cand am terminat cu ultimele examene.


am stat 5/7 acasa
am jucat lol, culmea, nici macar n-am progresat in rang,
am recitit o carte Da, am inceput, recent, sa recitesc a doua din trilogie,
am iesit la o bere cu un coleg,
am mers la concertul Ala care a fost mai mult decat mi-as fi putut dori,
am avut niste discutii, si niste ganduri, for that matter of fact, cu raluca, care n-au avut relevanta potrivita,
 am avut niste ganduri singuri cu potential productiv, dar distrugatoare interior,
mortii ma-si,
pana la urma, cre'ca am si taiat-u cu huiran, cre'ca si aia se pune,
am aplicat fara tragere de inima la un charity shop, si mi s-a raspuns cu aceasi lipsa de tragere de inima.
.
.
.
23 iunie, ba,
pe bune, ii 23 iunie.


am asigurat un drum incoace
si merg tot mai mult pe-al asigura pe un al doilea care, speram noi, o sa aiba un impact serios undeva



poate-s egoist dar o sa-mi fortez egoismul:

dar eu?

eu, 1 singular.
problemele-mi fundamentale. singuratate, comunicare.
goldu' ala,
semi-u' ala
charity shopu' ala


planurile adevarate de vara,
pare ca nu se misca nicaieri. pare ca nu le misc nicaieri.
pare ca m-am oprit din alergat doar pentru ca am ramas fara player
si pare ca incerc sa-mi gasesc satisfactia in ceva ce...
nu.
problema-i alta,
incerc sa-mi gasesc satisfactia in ceva ce pare ca n-am de gand sa folosesc ca o portita spre mai mult.


nuj,
simt ca raman in urma cu mine. simt ca azi, 23/06/15...
nu. mint. sunt mult mai departe decat anu' trecut. si mult mai departe decat acum doi ani.


poate nu trag linia cum trebuie, totusi.

pana si muzical, am muzica noua care-i ce trebuie, si stiu in continuare si muzica veche.
 am taiat legaturi, dar am tras concluzii din ele. altfel zis, am tot cam atatea legaturi cat in perioada singura de data trecuta, dar stiu mai mult.


problema-i...
problema-i ca simt ca stau, de fapt. simt ca stau fara....
nu stiu. simt ca-s pe locuri, dar simt ca fiti gata-ul nu mai vine.
ca n-are de gand sa vina,
ca ma pierd in pretexte si-mi neglijez motivele.


 si cre'ca si chestia asta e cumva...
cumva cumva.
ca incerc s-aduc toata vina pe capu' meu ca sa stiu ca daca ma rezolv pe mine va fi ok.


sa fim seriosi, meciu' trecut oricat de bine-as fi jucat-o eu, n-am fi avut nicio sansa.
sunt factorii externi,
sunt multi factori externi,

si dezvoltarea pe plan intern e si ea foarte afectata de factorii externi,

d-aia aberam inconstient mai sus despre consecinte si suma actiunilor trecute.
nu,
nu tine doar de tine,



ii greu, bai.

mai ales, ii greu cand si cand castigi lupte mici, nu stii sa abuzezi de avantaju' ala si sa le treci in plan mai mare.


de fapt, poate dac-ai fi mers spre dreapta atunci ai fi avut o sansa. poate dac-ai fi jucat-o cum ai asternut-o, dar ai fi facut mai bine, si ceilalti ar fi facut mai bine,


dar nu, ba
nu
nu
nu.


oricat de mult o duci,
si dac-ai fi jucat-o absolut perfect,
ceea ce n-ai fi facut-o, pentru ca n-ai cauzele necesare-n spate,
n-ai fi ajuns la final.




mnuj.

ii..
tarziu.

a trecut mai bine de-o luna de la sesiune.

intr-o saptamana ai musafiri.
si tot ce ai in cap
e ca nu esti persoana pe care ai vrea persoana pe care-ai vrea s-o placi s-o placa.


gandu' principal, de fapt.
gandu' cel mai infricosator. infiorator chiar, e ca s-ar putea sa te placa cineva acum
pentru ce esti acum
si apoi cand o sa fii ce-o sa vrei sa fii n-o sa te mai placa
sau,
poate mai rau,
n-o sa fii ce o sa trebuiasca sa fii pentru ca cineva te place pentru ce esti deja.

ma-ntreb cat de departe sunt, de fapt, azi de ce-am fost ieri.

ma-ntreb in ce masura mai seman, totusi.

ma-ntreb, mai rar, si de obicei p-ascuns, cand o sa fiu multumit de ce sunt.

nu cand o sa ma uit in oglinda si-o sa zic "ok", sau cand o sa ma uit la poza mea de profil si-o sa zic "dap.". nu.
ma-ntreb cand o sa fie o seara, poate chiar de marti, si-o sa ma gandesc la ieri, alaltaieri si azi
si-o sa analizez situatia si-o sa fiu "mmmda. asa a trebuit facut, asa am facut, asa facem mai departe."

si-aproape ca ma-nspaimainta, sau poate chiar departe de-aproape,
ca nici atunci
n-o sa fie meritul meu.







ma gandesc
c-ar trebui sa ma gandesc
ca-s prea exigent cu mine. dar trag linie si chiar....chiar mi-i greu sa fiu ok.
si-acum ma ia un zambet nepotrivit,
dar...


 mnuj bai.

pasari cantand in armuri de otel
si eu fiind furtuna
si-un univers in asteptare.


some games you just can't win.

and some days.... some days you just can't win. you just can't get it right. you spin around, you turn it on and off. and you try, and you try, and...


si poate ca, de fapt,

nu vorbim despre persoana 1 aici.
poate vorbim despre persoana 0,
adresandu-se persoanei 1.







si poate totusi vorbim, despre persoana 0.


poate si-acum asteapta-n coaja mea,

poate corpul asta ascunde, de fapt,
mai mult decat ganduri si cutite-nfipte-n propriile oase,

poate vorbim totusi despre persoana-ntai.
poate eu,
sunt persoana Zero.



I am the storm,

so wait!



'mi-as picioarele.

heavy stones fear no weather.
 

Mai departe,

zicea Georgel, si nu garantez ca nu cita de undeva, "bă, zicem că trecem bacu' și rupem gardu' și... nu facem nimic.".
sau sesiune,
sau chestii.


"I just wanna be a general he said
I just wanna, I just wanna be a general he said
I just wanna, I just wanna be a general he said
I just wanna, I just wanna be a-
I just wanna sleep, yo.


[...]


Take me where the air is clear
I don't really know where but I know it's not here. (Pe repeat. De 3 ori. )

Viata ca suma de momente cheie

"He never knew if it was a laugh or a sigh that came from Caenis then. Many years later he would think how much pain he would have saved himself and so many others if only he had heard it clearly, if he had known one way or the other."

Poate nu-i musai, da' si continuarea:
"At that time, he took it for a sigh and the words that followed a simple statement of obvious fact, "Oh, I think there'll be mysteries aplenty in our future"".

dubioșenii

când îmi las mintea s-o răznuie, în general pe la muncă, se duce spre hate.

pe etape:
începem pe hate, un hate grav grav grav și aparent iremediabil
continuă pe "bă, și totuși, îs și eu oameni, au motivele lor"
apoi, evită gândul prin distracții lejere. trăiască lolu'.
apoi devine relevantă. da, ceva îi ne-ok cu situația, aia care-i în strâns lanț cu hate-ul, și îi vin idei legate de cum să remedieze situația

ș-apoi,
dintr-odată,
hate intens.

intensintensintens. realzez că nu știu să înjur pe engleză, sau să reacționez suficient de agresiv, de exemplu
atât de intens încât mă gândesc la înjurături și formulări și context să le folosesc și cum data viitoare când îmi călcați coada vă calc capu'.
și rămân pe hate.
și acasă
și după ce mănânc

și mă extenuază.
cred că asta mă extenuează, poate chiar mai mult ca munca.


oare mi-o arde mintea aiurea că-s obosit?
sau că muncesc și n-am timp de ea?
sau chiar 'oi avea atâta hate în mine?


A, cică ..."the frozen highway stretchecd out before and behind them like a bad thought you can't escape". tocmai az'.

" And maybe what happened was that all the pure and good got raptured up while what remains is a populace gone all ugly and cankered at the seams. His brother not excepted, nor himself neither. For the pursuit of good is a constant labour, and he ain't always got the strenght in his heart".

Poate ca explicație.


Eu încăcred.

concept. vag.

"Talk, Moses says again. There ain't nothing good or bad in the universe that can't be turned the other way by talkin it around. The world, it's all palaver. You might think different - I did too, then. But break bone and tear flesh, those are just actions that a man might do, just ways of killing time between the questions we ask ourselves in the dark. Me, I've built and broken in equal share - and the earth ain't any more or any less, on the balance, as a result of my doings. But you could just sit still like we're all doing right here and talk your way the entire journey from heaven to hell and whatever purgatory's between."

,din Exit Kingdom.

stare generala naspa

nu stiu de ce asa ca ma gândeam ca poate daca.ncep sa scriu ajung undeva.


in principiu nu ar trebui sa fie groaznic.


ieri am avut meci mare in casa, drept, dar azi s.a linistit situatia. M-am gandit si nu stiu cum altfel ar fi fost de reactionat Atunci, dar am fost cool. Am fost de partea fără firepower , si stiu ce.ar fi trebuit sa fac înainte si ca a fost bine ce.am facut dupa.
ea nu ar mai trebui sa fie o problema. Poate nici măcar un factor. Poate problema aici e ca nu.s sigur de asta, dar am o treaba sau doua de care sunt sigur si ar putea ajunge.
pana acolo is examenele.
asta ma panicheaza
statistica e departe de a fi naspa dar nu sunt in stadiul ideal, economia ticaie tot mai tare. Sunt aproape de a avea o vaga idee despre 2/3 subiecte iar la al 3lea sunt total pe lângă.
trebuie facut un plan de joc. sa învăț 3 eseuri strict necesare. Aia e, da, poate approachul initial ar fi fost mai bun, dar nu mai am timp de el. Maine fixez subiectul 1, in varianta de eseu de examen. Puncte devsprijin , grafice , mergem pe eficiență. Ii cool , ba , ii cool.


ma gândeam c-as imparti o sticla de vin rosu decent cu o ea pe o bordura într-o.noapte la o conversație fără punct final cu sens. Cred ca si cu o ea artificiala, cu sentimente de moment. Nuj.
ba nu. Mai bine îmi mai frec capu' singur decât cu artificialitati.
ba nu. Ba nu stiu.
cum vine aia artificial , totusi ?
ar fi misto sa am pe cineva lângă mine care sa fie ok si sa fie pe față. Dar ok.ul, ca si pe fata.ul, se castiga prin munca grea. Culmea , niciodată nu l-am obtinut asa. Poate.ar fi cazul. Poate nu e niciodată cazul.


bă, cumva trebuie invatat ceva foarte serios din treaba asta dar 🔃 nu ma prind ce.


oare chiar sa o las balta ?


nvm , o ard aiurea pe gaz pe care nu îl am.
bazic este ca ii decent. 10 zile si ii gata. Apoi poti cauta sensul vietii ca sa poti impartii o sticla de vin cu o bordura in timp ce ii oferi o reevaluare.


sau sa fii singur in singurătate.














de fapt, ce pana mea zici ? Pai cum mortii ma.ti sa ai încredere daca vorbesti asa cu tine ?
e viata ta ba, si daca ti-o ia cineva in spate e ne.ok.


daca-ti trebuie de.a binelea pui mana si misti. Măcar acum ai o directie.






serios , e un exercitiu de răbdare, vointa §i decizie. Pui mana, iei o decizie si vointuiesti in jurul ei cu răbdare.




aiurea, deja nici nu mai am sens nici nu ma ajut.


betie.de.cuvinte.
hai somn

uf,

unde m-aț aruncat voi,
zarurile mele,
și ce vreț voi
să fac aci...

Asta rămâne-n istorie

ci beție de cuvinte-n colțu' ăsta.

oricum, 2 mai.

poate-o să mă întreb cândva și n-o să știu de unde să-mi răspund.

semnătură

nu sunt o inimă.


degeaba încerc, degeaba mă oftic că nu sunt,
tot nu sunt.


nu pot să fiu mereu și să iau pauze foarte mici între a fi.

până și-ntre nume am o pauză de infinit.



nu,
nu sunt o inimă,
sunt altceva.


sunt....



sunt ceva care arde repede de tot,
și nu rău,
 dar apoi se stinge până la următoarea gură de spirt.


da, cred că asta sunt, de fapt,
sunt un foc.


sunt un foc pe bază de spirt.

ard, și nu mă sting, ard constant
dar nu ard cum trebui decât pe bază de combustibil puternic.

degeaba torni câte-un strop de combustibil,
degeaba-mi torn stropii de combustibil în cap,


nu.
trebuie să învăț să-mi joc potențialul


trebuie să învăț
să-mi iau pauzele și să nu mă mai simt vinovat pentru pauze


cu grijă, să nu mă sting de tot în pauze,

dar să iau pauzele, să fiu cărbune-ncins azi
iar mâine să ard viața pân-o fac scrum



nu zic că mâine va fi o zi mai bună,
zic că mâine va fi altfel de zi.


așa că azi
lasă-ți flama să doarmă


iar mâine vor vedea ei.




și, azi, nu știu dacă-i bine.
dar după o zi ca asta
mâine sigur o să știu ceva.



fără interjecție de final, azi.

acu' 3 ani.


eram aiurea de aproape asemanator.



dar vreau ceva peste 3 ani,
sau mai putin,
cat mai putin.




vreau sa nu ma mai simt singur, sa am o directie, nu o idee vaga, sa nu uit sa misc, sa fiu alutndeva, sa ma bucur de viata...

dar as vrea, poate mai mult, poate mai pentru mine,
as vrea sa invat sa comunic.

stiu ca am un foc, dar o ard aiurea.

vreau sa stiu sa ascult, sa ascult si sa induc nevoia de a vorbi si sa nu mai fac pe desteptu'.
vreau sa folosesc putine cuvinte dar Alea sa transmit exact minunatiile de idei pe care vreau
sa le mai am si-atunci.

vreau sa fiu bun,
ba.
intr-ul fel sau altul,
sa fiu bun.



oare cat de bun 'oi fi acum?
 

I should go to sleep before I start thinking about her again.

ma simt helpless ba
helpless.
nu hopeless,
da' simt ca ma ia cu innebunituri si n-am cu cine vorbi in pana mea.
nuj ce fac ba,
sa mor io,
imi dau astia timp sa ma gandesc la munca si ma omoara cu totul.
ca-mi plang de mila
si plang degeaba, si n-am macar cui sa plang,
cine sa-mi dea un cap in gura,
un sfat,
ceva.

am mintit,
m- am si v- am mintit cand am zis ca-mi place.
sau mi-a placut si acum nu mai rezist presiunii.



in mortii mamei ei de treaba, e doar o fata pentru dragostea ffsului.


mi-s singur ba,
mi-s singur
si mi-i frica sa nu raman asa.



poate nici nu-mi place de ea asa mult, dar ar fi eroic s-o las balta
sau sa n-o las balta?

cica acceptarea si enjoyrea suferintei.
eu cu cine pana mea votez?


si-ntre toate astea am examene.

sa mor io ca nu vad cale de nesinguratate si neinnebunire vara asta.
si nuj daca mai suport o vara de izolare.










ar trebui sa ma las de lol


da' pe bune,
poate-o fi un test.o posibilitate sa ma dau mare in fata mea.
poate nici nu stiu cata singuratate pot duce
poate nici nu stiu cat pot lupta cu mine pentru o persoana
poate nici nu stiu ce vreau sa dovedesc
sau sa-mi dovedesc
sau cat de jos pot ajunge
placandu-mi.
sau sus, in dezgust.



dac.as sti intrebarile n-ar mai avea farmec cautarea raspunsurilor,
nu?



si asta doar dupa o zi de munca.
vai de persoana care m-ar scoate din singuratate,
cate-ar trebui sa-mi indure.


pe bune, cre-ca-i bine pana la urma.
pai serios, s-o gasesc acum pe eaua elelor, as da cu ea de pamant de-ar fugi pana-n capatul zilelor.


sunt foarte departe de ce-mi doresc sa fiu,
nici macar eu nu sunt sigur ca ma plac, ce sa mai zic de-a ma accepta.


daca ea, oricare ar fi, apartinand lui N,
daca ea m-ar placea asa cum sunt, nu cred c-as mai deveni ce vreau sa fiu si ce urmeaza sa fiu,
macar pen'ca atunci nu i-as placea ei.


stiu ca va fi bine bai, si incerc sa-mi savurez inclusiv suferintele, da-i greu ba.
ii greu.

si mai ales singuratatea, si incertitudinea pe baza de singuratate, mi-s asa grele-n spate.
acum pe bune, e plangere de sine explicita.


mnuj, ma simt cateodata coplesit. reformulez, nu E greu, MI-E greu. simt ca-i o tona desi poate nu-i.


nu-i momentul, e clar. imi creste o peteche misto de aripi incet incet. e periculos sa-mi gasesc inainte sa stiu incotro vreau sa zbor.

cumva aiurea ca dorintele-mi sunt batute cap in cap cu visele. cu visele mele-ar merge relatii mai casual, da' eu vreau poezia vietii.

nuj, nuj cu cine-as putea si dac-ar trebui sa vorbesc chestiile astea.
mi s-a spus ca nu face bine sa le tin pentru mine,
sper ca mi s-a spus prost.

si-apoi, totusi, ce-mi fac cu asta ?

daca-mi merge s-ar putea sa stagnez cu ea. daca nu, mi-i sa nu stagnez singur.

ideea de baza e ca orice fac sa fac cumva sa nu stagnez, ca atunci ii bai.

am idei geniale, exagerate si tampite. Altceva pls ? Macar un criteriu de selectie?

s-o joc pasiv ? s-o joc riscant? s-o joc dupa examene sau o fi cam tarziu ?

se pare ca nu mi-s asa bun sfetnic in fata intrebarilor directe.

echilibru intre vointa si rabdare. But mutually exclusive and collectively exhaustive.

nu-i chiar moca, asa-i ?

ai grijă pe unde-ț lași mintea să-ți fluture data viitoare.

ș-apoi imaginează-ț, 5 zile pe saptamana ca asta.

dar 7 !

gândește-o și vez' cum o joci.

nu-i rău, bagă.


 

Si vrei sa zbieri,

.
.
.


as zice ca uneori cea mai sigura cale de-a reveni cu picoiarele de pamant
e sa dai cu fața de pamant.

55

gandul unei pseudo-ore.



we grew more and more tired so we understood each other less and less, because we got more and more tired
of understanding.

Ballad of the Mighty I

dinnou.

gând cu potențial iz de ne-ok.

There are Nerds, and then there are Nerdists. A Nerdist is, more specifically, an artful Nerd. He or she doesn’t just consume, he or she creates and innovates.

nuj daca am vreo legatura cu nerzii. daca as avea nu m-ar deranja, daca n-as avea, n-as lupta sa am.

am legatura cu artfulii.
tipu' care a scris despre asta e Chris Hardwick, care a fost stand-up comedian si stuff si chestii. mi-a palcut ideea lui dupa comicul asta.
a inceput sa-mi displaca atunci cand s-a pus problema de a crea arta. si aproape am vrut sa citesc biografia lui pana in punctul asta.


mi-i frica sa creez arta. nu vreau sa creez arta. nu vreau sa citesc ceva care sa vorbeasca despre vise si despre creatia artei



mi-i frica
mai mult de mine
decat de maine.




maine?

"Sometimes we don't get what we deserve. We play the cards we are dealt instead of whining about what might've been.Therein lies the difference between an adult and a child"

But I am a child, gândește personaja.

Tu, pe de altă parte, nu mai ai nicio scuză scuza asta

3 săptămâni wăi?

ci paname' fac eu trii săptămâni? deja am stat locului o și simt că-nnebunesc.


mă gândesc peste tot.

stau si ma gandesc

si m-amuza felul cum gandesc.
'goes like this:

nu-i o zi minunata.
desi soarele straluceste,
ziua-i inca departe de-a fi wonderful.

si-ntre greseli interpersonale
si greseli intrapersonale,
mi-s totusi eu.

ceea ce scuza o buna parte din greseli.


acum, gandul de baza era,


it's not a wonderful day,
necessarily,
but it's manageable,
and someone has to get it managed.

să fie?



*sper, sper din suflet ca o sa reusesc la un moment dat sa fac tranzitia total pe engleza. romano-engleza-mi interioara imi da gandurile peste cap si-mi face conversatiile, cu si in persoane, teribil de complicate.

deliriumul de primavara

al unei minti prinsa-n miezu' verii.


am nevoie de o voce impartiala,
am nevoie de un ghid
am nevoie de cineva care sa joace niste meciuri de viață la scara internationala
ca sa prind o idee.


alistar cu rune de ap si masterii de ap in primul meci pe twisted treeline din cariera mea, primul meci in echipa ranked din viata mea si primu' meci pe teamspeak din viata mea.


somebody check my brain.
abia daca-nteleg unde bat.


fascination.

si unu' din primele momente cand ma bucur ca nu cantaresc putin.