miercuri, 13 noiembrie 2013

Exercițiu*

*pentru că-mi place să cred în coincidențe.

Am fost pus în situația în care a trebuit să explic de ce fac ceea ce fac. Și eram în eseul de la Management.

Ce-ar fi dacă... n-aș mai fi un om, și-aș fi, mai de grabă, o organizație. Dar nu iubesc școala cât iubesc cartea. Aș fi un regat.

Aș avea oameni care se ocupă cu mâncarea, oameni care se ocupă cu educația, oameni care se ocupă cu...**


Aș fi un rege.

Tot ce se întâmplă, într-un fel sau altul, e vina mea. E comanda mea, și dacă nu e comanda mea foarte rău că nu e comanda mea, vina tot a mea e. Dacă pe o stradă oarecare din cel mai urât cartier al meu moare de foame un om s-ar putea să nu fie din comanda mea, dar e vina mea. Dacă la 3 pereți de el o familie mănâncă tot vina mea e.

Ce se întâmplă pe teritoriul meu e responsabilitatea mea. Dacă se întâmplă nasoale e din cauza mea, și eu sufăr. și eu arăt rău. Pentru că sunt un regat. Sunt un rege. Voi sunteți alte regate.

În linii mari, cu voi vorbesc doar eu, regele. Dacă ne aliem sau ne batem este, ca și focul din soba celui mai puțin important fermier,  o treabă de care noi suntem responsabili.

În funcție de cum arăt, s-ar putea să vreți să vă aliați cu mine sau nu. În funcție de ce pot oferi, în funcție de ce ați auzit despre mine, și în funcție de cetatea mea generală. Dacă stau foarte prost s-ar putea să vă puneți pe război, să-mi luați nimicul pe care-l am, pentru că nu pot face față.

Aș fi un regat. Aș fi un rege...

Aș fi, poate, un rege prost. Aș fi incapabil, și-aș fi avut ani în care treburile mi-au mers prost, dar aș fi regele. Aș fi singurul rege pe care eu, regatul, l-aș avea. Și dacă n-aș fi eu, nimeni n-ar fi, și ar fi haos.

Aș pune totul pe picioare. Nu aș pune IAR totul pe picioare, aș pune totul pe picioare pentru prima oară. Oamenii mei au voie să moară, să nu se țină pe picioare, să sufere, pentru că așa am crezut eu că e mai bine. Eu nu am voie. Eu, când vă uitați la mine, sunt rege. Dacă regatului ii merge incredibil de prost, mie nu-mi merge bine, dar când vă uitați la mine eu sunt rege. Eu mereu am de oferit, mereu am de primit, și mereu merge o alianță. Eu sunt rege. Tot  ce sunt arată cum e regatul meu.

Așa că trebui s-arăt a rege.







** terminatul propozițiilor.

luni, 11 noiembrie 2013

descărcare completă.

mi-i dor,
bă.


și nu mi-i dor de voi
cât îmi e dor

de mine.


și dacă n-aș fi eu

nici de voi nu mi-ar fi
dor.

mi-i dor să-ncerc să fac ceva
cumva
câtva.

și să nu-mi iasă
și să-mi iasă
și să mă sperii.


mi-i dor să scriu.

să cred că știu
să scriu.

mi-i dor să visez la treburi care nu m-ajută
la nimic.

dar la care
merită.

mi-i dor, bă.
da

mi-i dor

da' nu vreau

nu vreau acasă.

nu-s mai acasă ca aici
mi-i dor

dar vreau

la mine.


vreau


vreau.

cre-că mi-i dor

să vreau.


mi-i dor să uit
că mi-i dor.

mi-i dor

să-m fie frică de repetiții
de repetiții
de repetiții
să-mi fie frică de ele

mi-i dor.

să fugăresc simetrii

să făguresc

simetrii.

să cântăresc
cântări.


mi-i dor să nu mai fie reclame

atât de dor mi-i să nu fie reclame.

să curgă.


știu că-i ca în reclame

mi-i dor să aud prima oară ca în reclame.

mi-i dor să
aud,
prima oară.

tot ascult
prima oară

ce-am auzit alte dăți prima oară.


mi-i dor
mi-i atât de dor, băga-mi-aș picioarele.
mi-i dor.



mi-i dor,

să mor că mi-i dor,

de viitor.


și de iarbă. sub mine.
și de munți.
pe bune, acu' schimb tot ce-am vrut să se-nțeleagă din lipsa asta de sens, dar mi-i dor de unele vise

mi-i dor
de visele
pe care le voi visa.



și  m-am săturat

lejer
ușor
finuț

de realitatea asta a voastră.
mi-i dor, băga-mi-aș picioarele.
să aibă sens.


n-a avut niciodată.
mi-i dor să
o să aibă sens.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Mai bine-as vorbi singur.

Chiar, mai bine as vorbi singur. Nu-i ceva de povestit, asa ca as putea sa incep sa vorbesc singur.
Poate mi-s mai sincer asa, vorbind singur.
Ma-ntreb, daca as avea de ales, daca m-as baga in seama...


A-nceput cum trebuia sa-nceapa. Cum era calculat sa-nceapa. Cum era clar ca e singura posibilitate sa-nceapa. Daca e sa-nceapa, tre'sa inceapa fara miza, ca daca nu-i miza esti sigur ca n-o dai de pamant.

Si-a fost miza mica,
Si-am pariat,
Si-am castigat.

Si imi amintesc, ca si atunci, ma uitam la miza aia mica. Miza care-mi sta inca pe mana. Miza mica ce esti tu. O dragutenie de miza. Acum, nici macar nu mai e completa.

Si de fiecare data cand nu mergea, imi aminteam miza, si-mi aminteam ca era ok.

Miza a crescut. A ajuns mare. A ajuns  foarte mare. A ajuns de cateva ori la punctul in care nu era cale de-ntoarcere, asa ca nu mi-am permis regrete.

Si-a fost rau
si-a fost bine
si mereu a fost.

Pana n-a mai fost. Pana a inceput sa nu mai fie.
Inca stau si ma-ntreb daca a fost un pretext sau un motiv, si daca motivul a fost pretext sau pretextul a fost motiv.

Si-au fost 5 zile, si-am zis ca asa-i. Am stat alea 5 zile si ziceam: asta inseamna. E a 6a zi. Am fortat presupunerile mele fictive in realitate. Evident, miza era deja suficient de mare cat sa o dau de pamant. Si-am dat-o.

Acum imi plang lacrimile. Nasol ca n-am ce-mi plange, da'imi plang ce am. Si parca lacrimile astea uscate-mi ard fata.

A fost.

Si pana la urma
tot din tine a fost.

Si cu cat fugi de decizii
Cu atat le decizi mai mult.

7 luni jumate.

A fost.

Mi-e groaza.
Mi-e groaza sa nu fie iar.

Si daca acum ar trebui sa fie bine...

Nu. Acum e rau. Mai rau de-atat nu va fi.

Va fi
Si stiu.


Cateodata ma-ntreb...
daca as avea de-ales...

Oare eu m-as asculta?

Tic. Si tac. Si gata.