de-aducere-aminte

poate ma-nsel
poate-i de moment,

poate conteaza, asa ca scriu.

am nevoie de 40 de minute singur dimineata
probabil si de niste minute singur cand ma-ntorc obosit de la munca, sau din diverse alte contexte.


poate-i un lux,
poate n-o sa mi-l permit niciodata,
poate, de fapt, imi doresc sa nu mi-l permit vreodata. aproape poate mi-e teama sa nu mi-l perimt.

ideal cred c-ar fi sa am 40 de minute singur cu cineva. sa impart 40 de minute de liniste cu cineva.
poate nici n-as fi in stare. s-ar putea sa ma traga prea tare limba ca sa pot sa ma bucur de linistea aia, si sa nu strivesc chiar eu linistea aia,


dar s-ar putea sa am nevoie de 40 de minute singur dimineata,
s-ar putea sa faca o diferenta mare.

misto sentiment.

here is a list of things.

"could you fall in love with a robot?" ma-ntreaba un event din aberdeen.

cine, sau ce-om mai fi si noi, pana la urma?

stau, si ma gandesc, si ma-ntreb.
si-aproape ca stiu raspunsul, si ii comic.
si-ar fi ne-comic, daca n-ar fi aproape.

cine mai stie, de fapt, ce-om mai fi si noi....



there's a man around the corner, who's singing old songs about change.


ce-o mai fi vrand si asta...


seri dubioase.

is curios daca-s curios.


noone wants to be themselves these days.


eficiență,
în schimb.

eficiența s-ar putea să fie musai.



there ain't nobody left of us these days.

"Dear listeners, here is a list of things.

• Emotions you don’t understand upon viewing a sunset
• Lost pets, found
• Lost pets, unfound
• A secret lost pet city on the moon
• Trees that see
• Restaurants that hear
• A void that thinks
• A face half-seen just before falling asleep
• Trembling hands reaching for desperately needed items
• Sandwiches
• Silence when there should be noise
• Noise when there should be silence
• Nothing when you want something
• Something when you thought there was nothing
• Clear plastic binder sheets
• Scented dryer sheets
• Rain coming down in sheets
• Night
• Rest
• Sleep
• End

Goodnight, listeners. Goodnight."
 

4*

am scris la sfarsitul unui mesaj ametit 4, dupa cateva alte cuvinte cu p, pentru ca rezona perfect si insemna exact tot ce trebuie sa insemne si eram sigur ca e atat e evident, strict pentru mintea mea, ca o sa ma prind adoua zi dimineata ce-am vrut sa zic.
o sa trebuiasca sa mai recitesc mesajul. sunt curios dac-o sa-mi amintesc vreodata, si dac-o sa conteze.

in alta ordine de idei, in 20 de minute tre' sa plec la scoala.

dar.

exista momentul ala, cand dupa luni de zile, in sfarsit reusesti sa prinzi momentul (nu neaaparat momentul bun, cat momentul) sa-ti pui muzica pe player
si
nu stii ce sa pui.


ma gandeam ca am prea multe instrumentale(cred ca in momentul asta suntem undeva pe la 70%-80%), asa ca, am mai sters cateva din melodiile cu versuri si-am mai pus, evident, niste instrumentale.


acasa ma identific cu robin. comic, de data asta acasa inseamna romania.

acasa ma identific cu gandirea boema cu o proactivitate ascunsa intre cuvinte ale caror intelesuri nu le-nteleg decat dupa a șpea ascultare.
aici nu-mi permit.
aici mogwai, tata.
two steps from hell,
toe.

mi-am pus un best of sum41, si stiu c-o sa-l sterg, treptat, pe tot, pentru ca nu m-ajuta,
pentru ca, o sa ma prind la un moment dat,
ma incurca.

ma gandesc uneori c-as cauta niste fantani cu versuri, sa devin si-aici ganditorul impractic cu macar o idee geniala pe saptamana,
dar si de le-as gasi,
nu le-as intelege.


uite aesop rock. daca tipu' ala nu canta din fundu'fantanii nu stiu cine canta
si totusi nu-l inteleg,
nu-l absorb,
uneori, deseori!, pur si simplu nu-nteleg versurile. nu inteleg cuvintele.

d-aia o ard instrumental,
dar simt cateodata ca-mi pierd din personalitate, in felul asta

ma trezesc fredonand versuri si mereu sunt versuri in romana,
mi-as dori ca mintea mea sa-nceapa sa funtioneze cumva in felul asta si in engleza.


mi-as dori,
cumva,
ca mintea mea sa inceapa sa functioneze,
cumva,
si in engleza.

poate ca nu.
poate, gandirea matura, instrumentala, obiectiva, e ceea ce imi trebuie acum,

nu stiu.

4, pana mea 
stai jos, 4, pana mea.


*cred ca e continuarea aceluias gand. sau un raspuns la acelasi grand.

cre'ca matur si intrumental, totusi, merg in directii diferite.

da, sunt in acelasi punct, in momentu' asta. e greu sa insturmental daca nu matur, dar cred ca au putina legatura.
ba chiar,
in momentul asta, au un contrast foarte puternic.

pentru ca sunt versuri, sunt versuri sum 41, versuri streetlight manifesto chiar, si versurile melodiilor de pe toate radiourile de pe fata pamantului, in adevar, versurile lui noel gallagher.
sunt versuri pe care le-nteleg,
care in  momentul asta, sunt,
de fapt,
felul meu de a-mi manifesta radio zu-ul si maneaua.

pentru ca insturmentalul il inteleg,
iar urmatorul nivel sunt,
pe ramura asta,
niste versuri pe care le inteleg.

cre'ca am cumva absoluturi in mana. cred ca jonglez cu nujabes, si cu aesop, si cred ca si of monsters and men, care, pana si ei, ici si colo, ma depasesc in versuri.


si-atunci trag concluzia ca mintea mea n-are maturitatea necesara sa...
creeze sinergia adecvata cu versurile puternice,
sau macar cu versurile cantate puternice.

si atunci ma apropii de pietre si tac,

si flirtez cu instrumentale, si ma agat de cuvinte,
incet,
treptat,
pana o sa fiu in stare sa ma agat de cuvintele de mai sus.


in retrospectiva, nu atat de 4.
 

Pfoai

si prin pfoai, vorbesc de pfoai-ul unei, ciudat, posibile noi vineri seara.
sunt cumva coplesit pe interior de o energie foarte dubioasa.

mi-i greu sa desir gandurile,

am nedormit mult,
iar acum,
in sfarsit,
am dormit mult dar e tarziu si-ar mai trebui sa dorm.

ii comic in atatea feluri.

cumva una din bantuielile maxime ale zilei de azi a fost ca m-am indragostit fizic de 2 ori in avion.

mi se pare atat de absurd,
atat de awesome,
atat de imposibil,
de irelevant
si de ne-proactiv.
 ca ar trebui notat, cumva.

n-am vorbit, iar pe una din tipe le-am vazut de la 7 metri si-ar putea avea vreo 30 de ani,
avea un stil super misto, bruneta(sau macar inchisa la culoare la par), cu un iz vag de nana(din omam), si-un aer usor de raluca si-o fata, intr-un fel ciudat, de merryn. avea un palton misto gri cu negru cu rosu ce-mi amintea usor de coperta de la Battle Royal, si-o fata cumva hotarata, fina, si alba. cel putin, asa mi-am imaginat-o eu, din capatul celalalt al avionului. ar putea sa aiba si 20, dar n-am putut sa-mi iau ochii de la ea in prima secunda cand am vazut-o.
poate doar  imaginatia n-am putut sa mi-o iau de la ea.

cateva minute mai tarziu, a urcat in avion o alta tipa, impresionant de iremarcabila in secunda-ntai.
era blonda, cu parul lung si ochelari, blugi si -un hanorac foarte "nu-mi pasa, merge", o culoare care-aducea a albastru cred, sau a ceva ce mergea intr-un fel acceptabil cu tricoul posibil gri. a cerut voie sa intre in culoarul din fata mea cu o voce destul de joasa, destul de timida. feminina intr-un fel foarte nepitigaiat. n-am remarcat-o in totalitate initial.
cand am dat sa coboram din avion, in schimb, mi-am dat seama ca-i destul de frumoasa. cand asteptam la coada la verificat pasapoarte, am vazut ca era superba. desi geanta ei avea ceva dubiosel si cu usor aduceri de diva comuna a secolului 21, iar tricoul posibil ceva sclipicios, avea o privire foarte misto, pierduta undeva-ntre randurile de oameni, si o gura pe care, inca de-atunci, n-am putut s-o descriu decat ca "foarte pupabila". avea un mers usor obosit, usor incert, perfect potrivit cu stilul pe care mi l-a trasat cu restul actiunilor ei. ce ma sperie usor e ca ar putea sa fi avut 15 ani. ar putea sa fi avut 20, pana la 20 si mult.
inainte sa ies din aeroport, i-am aruncat o privire care-a ramas, la fel ca celel de la coada de la pasapoarte, neprimita si, probabil, nici macar observata.

eram tipu' ciufulit cu  un hanorac prea lung sub un palton prea nepotrivit cu restu', cu privirea de "inca 5 minute, o sa ma trezesc peste 5 minute". si daca nu eram, nu cred ca as fi avut ocazia sa initiez ceva.
nu cred
c-as fi vrut sa initiez ceva.

mi se pare foarte interesant ce interesante fizic mi se pot parea anumite fete.

in schimb, asta mi-i doar o parte din minte.

o alta parte inca jongleaza cu evenimentele saptamanii asteia.
imi pare bine pentru tot,
imi pare cumva comic ca am fost ca un balon cu o fata zambitoare desenata pe el cand m-am vazut cu lav, aia cred c-ar fi putut merge mai bine daca eram cu vre-un metru jumate mai aproape de pamant.
asta mi-s, asta mi-am fost.

o parte buna, in schimb, si poate, de fapt, cea care-mi taie cel mai tare somnul, se gandeste la saptamanile viitoare si fredoneaza mexican grand prix.
treaba dubioasa e ca se gandeste doar fizic la ele.
treaba dubioasa
e ca nu stiu daca-s pregatit sa le gandesc ca personalitate si ca potrivire de caracter.

lav alunga depresia fiind mereu ocupata,
day9 se-nconjoara cu chestii misto si cu oameni misto,
eu vreau sa ma desconjor de anumite chestii si fac schimbari semi-ilogice si-ncerc sa-mi creez un comfort zone la-ndemana.

damn,
sper ca n-am frecat-o prea tare la cap pe iulia. is curios daca chiar citeste minunile astea. buna, iulia!

adica, scoala si munca au fost mereu, daca-mi mai iau 2 proiecte serioase, ar putea fi fix suficient de comic, daca nu usor spre prea comic

oare ce-nteleg eu prin "comic"?

si ma gandesc cumva la kei si cum e posibil ca azi, cumva pentru prima oara, cumva si cu ajutorul ei, am jucat-o prost in acest sequel al minunatiei aleia.

cre'ca-i comic inclusiv captul ca asta ar putea insemna ca totul pica,
sau ar putea sa nu-nsemne nimic,
sau w/e.


eram beat,
in sensu' ca beat, nu ametit, beat la poezie,
cand imi scriam note despre kei,
si n-am inteles nimic din ele. nici macar in fundu' betiei nu stiam ce vreau de la ea.
argh.
rghrghrgh.


nuj ce-o sa se-ntample cu viata asta
rgh.
refresh la exam resultsuri,
nuj daca muncesc duminica,
nuj daca am cutie de sanvis pe maine,
ce fac luni,
ar trebui sa-mi schimb muzica,
duminica-i ziua lu' tata,

mi-i cald

rgh.
rghrgh
a.


incepe sa se simta,
comic de mult,
ca aberdeenul.
rgh.


cre'c-ar trebui sa devin mai general pozitiv.
is curios cum as face asta.


paname',
peace out.

constant

si tarziu.

dar nu sunt sigur ca-i bine, asa ca mai bine scriu. e o semi-intrebare, si mi-o semi-pun tot mai des, si tot mai adanc. si mi-i teama cateodata sa nu ma adancesc in adancimi prea greu de strabatut.

goes like this

cine stie
cine mai suntem si noi...