gandu' unui om

"Ce mi-e frica mie e sa nu ma trezesc intr-o dimineata ca e prea tarziu. Sa ma trezesc intr-o zi si sa zic: 'ba, vreau sa fac si eu aia' si sa fi ratat ocazia."
-Bidi

drunk drivers,
killer whales...



" Here's that voice in your head
Giving you shit again
But you know he loves you
And he doesn't mean to cause you pain

Please listen to him
It's not too late
Turn off the engine
Get out of the car
And start to walk "


ma gandesc toata ziua la argumente pro
si argumente contra
si contra castiga,
si-s macar vreo 2-3 argumente care conteaza,

iar,
la sfarsitul zilei,
stiu doar ca eu sunt pro.



la sfarsitul zilei vreau si sa beau prea mult
si sa stau treaz toata noaptea

la sfarsitul zilei deseori vreau aiurea-uri
si vorbesc aiurea-uri si mai deseori

la sfarsitul zilei tot as vrea ceva.



la sfarsitul zilei abia astept sa se sfarseasca.

e bine,
ca doar la sfarsit.

.

s'tem niste tineri rataciti
si ne simtim bine-n agoniile noastre,
si ne distram,
cumva,
intr-un fel sau altul ne distram,
si e distractiv ca n-ai nicio idee unde esti
sau cu cine sunt,
sau

cine sunt.


is atat de-ngrijorat ca exista o sansa sa nu fie bine la capat.

in povesti, oamenii spun ca va fi bine pana la urma
ca toata-ngrijorarea asta din tinerete e doar...
o ingrijorare din tinerete.


ma uit la mama,
ma uit la tata,
ma uit la mine, si la relatia-mi si raportul cu ei,


si nu zic ca nu stau bine,
ei.

zic,
atat,
ca nu-s multumiti,
nu-s fericiti.


si le frang inimile iar si iar,
si cu asta  n-am cum sa-i ajut.



si ma uit si vad ca exista finaluri nefericite.


poate-s tineri,
poate nu-s la final,
dar ei se simt la final,
intr-un fel sau altul.



nuj bai, chiar nuj.

atat de des mi-as dori sa tai orice legatura cu trecutul,
ORICE!!!!.

dar ei n-ar putea renunta la mine,
si asta ma omoara,
si asta ii omoara.

si asta,
parca,
nu ma lasa sa renasc total.


cenușesc si imi iau zborul,
dar niciodata nu cenușesc destul,
destul cat sa pot sa zbor de-abinelea.



si-apoi,
chestiile astea le scriu cu aceeasi minte care inca-si doreste sa iasa ceva-n directia aia.

cred ca asta-n sine e un argument bun,


si totusi tacerea aia ma atrage,

si totusi,

oricat de mult ma-ncurca chestia asta,

e frumoasa,

si asta ma atrage enorm.




 si totusi is chestii de neuitat undeva-n lumea asta,
si totusi, poate sunt feluri in care-ai putea sa te speli de bantuielile alea ale mintii.


tine directia


hah, speaking of which,

am ascultat ieri sum 41 dintr-o alta perspectiva,
suna absolut super misto,

adica, cat mai neliteral cu putinta, si doar la sentiment si la spirit, revolutia si tristetea aia subtila din cantecele lor imbinata cu chitara aia electrica care-i in toate partile scoate cele mai misto pseudo-pozitivitati din perspectiva potrivita.

fii atent aici:



vez' ce faci

hai ca merge.

horror stories.

aiurea, chiar am scris aseara?

pe cealalta mana,

cre'ca tre' invatate niste chestii de la minioni.

cu plansu'
si cu testatu' apelor.

am mai gandit ideea ca ei ar fi, de fapt, fix ce suntem noi, doar ca mult mai brut, si deci, mult mai pe fata.

e greu cateodata sa interpretezi impresia pe care-ai lasat-o, in lumea oamenilor mari. ascundem chestii, falsam chestii, si-atunci pare mai greu de observat cat de tare, de fapt, testam apele, si suntem ape testate.

azi a trebuit sa ma-ncrunt la o ploada. daca-mi trebuie directia aia, ar trebui sa-nvat sa ma-ncrunt convingator.

tot am impresia ca un lucru sunt toate lucrurile-n ultimul timp, asa ca am tendinta sa leg grav de tot testatul apelor cu failurile mele relationale. o sa-mi stapanesc tendinta, dar tot cred ca se leaga.

si cu plansu'.

ii comic cum copkii plang ca s-atraga atentia. si, alt copkil, cand vede ca plansul a functionat pentru unu'.

si noi,
plangem.


facem echivalentu'. intr-un fel sau altul. nu stiu cui plangem,
sau nu stiu cui plang eu,
poate d-asta uneori cand vorbesc cu unii oameni am tendinta sa ma plang, ca sa cer atentie.
poate,
de fapt,
d-aia e atat de prezent plansul de mila,
pentru ca-ncercam cumva s-atragem atentia Universului.



la copkii merge.
oare n-ar trebui sa nu mearga?
oare n-ar trebui sa nu-i ascultam cand plang, ca atunci cand cresc mari sa nu ajunga,
ca noi,
sa-si planga de mila in speranta ca treburile-o s-o ia spre bine?

And folks are so common
It don't really bother us much we just swallow it
Crack the bottle and smoke hope tomorrow something

Magical happens that'll put me back in the biz
But the chances of it actually happening's kinda slim

zic Fort Minorii

cre'ca ne plangem cam mult.

in general.

cand eram mici mergea, si d-aia o tot faceam,

oare chiar merge si-acum, de nu ne-am dezvatat?

sau poate oroarea-i pe bune si suntem,

cum am mai gandit-o si vreau din suflet s-o refuz,

doar o consecinta a actiunilor parintilor.

We can't just blame it on our mothers
Claim everything they did was always wrong

contrazic Streetlight Manifestii

si-atunci,

desi nu vreau,

desi nu cred,

desi cred ca nu-i chiar asa,

oare tot ce traim traim doar ca sa facem copii cu parinti mai buni decat parintii nostri?

mneah,

da' tot cred ca tre' sa nu ma mai plang.

mai rar e ok pentru-nceput,

dar,

in ... long run,

deloc ar fi ideal.

bau.

 

scriam cu un an in urma

ca

"si cred ca nu-i caz particular. cand poti sa pierzi, si sa-ti vezi de viata ta,
sau sa continui, fara sa ai vreo sansa sa castigi."

 is interesant sa-ti cantaresti resursele,

in retrospectiva, is curios daca viata mi-ar fi fost diferita dac-as fi facut cev ain directia aia, si-as fi castigat.

ii interesant sa-ti cantaresti resursele in sensu' ca se-ntampla cateodata sa nu mai ai nicio sansa sa castigi daca nu risti grav de tot sa pierzi.

stiu ca ideea se leaga aiurea,
da' poate o sa ma ajute la ceva.

cand nu mai ai de castigat,
mai bine risti tot.
ceva.
cumva.



alternativ, zicea Merps, ca-n viata esti ca-n arena: nu tre' sa fii cea mai buna optiune din lume,
tre' sa fii cea mai buna din cele disponibile.

asa ca, o idee buna ar fi,
sa devii disponibil.
daca-ti trebuie, zic.


acu' vre-un an ascultam melodia asta

zilele astea ascultam pianu' ăsta.

asa-i viata,
daca-mi amintesc bine,
cateodata faci chestii.

raj

ea cre-
de ca sti-
e
tot ce-i bi-
ne sau ce-i
rau.



si vede vise ea.



linistea nu-nseamna lipsa muzicii,
iar tu,
ea,
impersonal.
iar ea, nu e linistea.

ea e tacere. ea, am crezut eu, a fost linistea, dar tot ce-a fost,
de fapt,
a fost tacere.

a fost linistea exterioara.

 ma batea taica-meu la cap ca o sa ajung sa mor singur daca-mi caut linistea-ntr-o fata,
dar n-avea dreptate.
se refera la tacere.

linistea,
nu-nseamna lipsa muzicii,
sau a cuvintelor sau a actiunilor sau a zumzetului.


imi caut linistea,
nu-mi caut tacerea.

nu-mi caut tacerea interioara, si nu-mi caut tacere-n jur,
tacerea-i zgomotoasa,
si cu cat e mai interioara,
cu atat e mai zgomotoasa.


imi caut linistea,
liniste activa,
liniste...
loud.
nu zgomotoasa, dar cu volum ridicat,
caut linistea verbala,
nu linistea orala, linistea gurii,

caut linistea.

caut o liniste care sa urle la mine,
care s-acopere zgomotul
si care s-acopere tacerile.


cine-o mai sti dac-oi cauta ce trebuie.

cert e,
ca n-am gasit.


cert e ca,
intr-un fel sau altul,
o sa gasesc ce trebuie.

ea nu era linistea,
ea era tacere.

si tot ma ia o usoara amaraciune cand o vad,
si tot mi-ar parea groaznic sa i se-ntample nasol,
dar stiu,
ca ea nu era linistea.



rătăciților.

temporarilor.
 

o dubioșenie de seară.

pagina pe care-am șters-o era plină de poate.

n-am nevoie de poate.

sunt destule chestii care-s în curgere,
și am nevoie de hotărâre și de încredere, nu de poate.

îi 10 și-un sfert,
cu siguranță,
iar mâine aș vrea să mă trezesc devreme,
tot cu siguranță.

îs zile-n față, și urmează să trag niște cărți din pachet, și trebuie jucate cu cap și la timp.

fără poate.

îi luni, într-un fel sau altul, tot luni îi.
și e noapte,
și, dinnou, într-un fel sau altul, mă simt singur.

din multe puncte de vedere direcția-i aia care trebuie.
iar aici mai stau un an jumate.
dacă nu se întâmplă nimic, există tot timpul să se-ntâmple ceva.

you win some, you lose some,

dar le joci pe toate,
și le joci cum trebuie.


ai 2 posibilități: să faci greșeli cât mai mici cu putință,
sau să nu le joci.

ai de jucat,
joac-o cu cap.