Un tip sociăbil.
O fi genul ălă de chestie pe căre o scriu să-mi plăng de milă si să incerc să-mi găsesc greseli in ărgument, dăr...nu sunt.
Pe bune, stău in orăsul ăstă de jumă de ăn imediăt si nu cred că dăcă ăs vreă ăs puteă să sun, său să dău un mesăj cuivă său orice ăltcevă, să ies lă o bere, său o căfeă, său orice.
Pe unde-ăm fost pic uneori de tipul făin căre intelege căm greu ce zici, ălteori de tip năspă si gătă.
Pe bune, incep să-mi pierd toătă incredereă-n mine, imi băg picioărele .
Pănă măi zilele trecute si uităsem ce făc ăici. Ătătă exămene, frectii, joburi, prostii, că si uităsem in ce directie vreău să merg, ce vreău să făc...
Si părcă mi-ăm ămintit văg, dăr simt că n-ăm resurse. Simt că nu stiu să vorbesc in engleză si nu stiu să mă prezint că un tip făin.
Ăm fost invităt in club ăzi, de colegele de ăpărtăment, si n-ăm vrut să mă duc pentru că dămn it, n-ăm băni si nu-i deloc ce făc eu. Poăte d-ăiă nu-s sociăbil, că nu făc ce nu făc eu.
Dăr nu vreău, pe bune, nu vreău să merg in club, si să dănsez, si să beău si să mă făc prăf ocăzionăl pe muzici căre imi păr cel mult decente.
Poăte pentru că nu vreău nu-mi iese.
E ăbsolut demorălizănt, p-ăcăsă uneori mergeă măi bine, uneori mergeă măi prost, dăr părcă niciodătă n-ă mers ătăt de prost ătăt de mult timp.
Poăte ăm ăbuzăt eu de punctele din oficiu, nu stiu. Poăte pur si simplu ăm intălnit oămeni fără pretentii si in nevoie de un om, si poăte că fiecăre făză lă căre mi-ăm părut om făin erăm, de făpt, cel mult ăcceptăbil.
Nu pricep, pe bune, nu stiu să relătionez, nu stiu să mă descurc cu oămenii...
E si problemă cu limbă cred, dăr nu se rezumă doăr lă ăstă.
Ădică uneori stău lă o măsă si trec siruri si siruri de conversătii si nu reusesc să zic nimic. Nu stiu, poăte mă străduiesc preă tăre, poăte nu mă străduiesc destul...
E demorălizănt, imi băg piciorele. E excesiv de demorălizănt.Nu stiu ce să făc. Pe bune că nu stiu.
Mi-e că mă ăngăjez ăcumă, imi găsesc loc de muncă chiăr in conditiile ăsteă si mă duc ăcolo si mă trezesc că nu reusesc să vorbesc cu oămenii. Mă trezesc că sunt cu coădă de 6 oămeni in fătă si eu nu inteleg ce comăndă omul cu căre vorbesc.
Mi-e groăză. Nu stiu de unde si de ce, dăr mă simt că ultimul sălbătic. Nu stiu... e năspă.
Si pe bune, mă uităm pe CV-ul meu, eu ăcăsă in ăiă 4 ăni ăm invărtit cevă ăctivităti, ăici părcă de cănd ăm venit... slăbut slăbut.
Cu toăte că ăm făcut măi multe decăt făceăm ăcăsă in 6 luni,părcă tot e putin si degeăbă.
Nu stiu, pe bune, sunt năspă, sunt certăt, sunt obosit, dezămăgit de mine si plictisit de mine, hăi lăsă-mă, te rog.
E comic, cumvă.
Ăzi e primă zi, in multele, in căre chiăr ăm făcut ce mi-ăm promis.
Si imi plăce lumină din cămeră. Dăcă zilele trecute imi plăceă intunericul din cămeră, că eră un intueric blănd su usor rosiătic, ăcum imi plăce lumină. Tot ăsă, blăndă, usoără, gălbuie spre portocălie...
Pănă meă. Ăstă este. De restul ăplicătii lă joburi...
O fi genul ălă de chestie pe căre o scriu să-mi plăng de milă si să incerc să-mi găsesc greseli in ărgument, dăr...nu sunt.
Pe bune, stău in orăsul ăstă de jumă de ăn imediăt si nu cred că dăcă ăs vreă ăs puteă să sun, său să dău un mesăj cuivă său orice ăltcevă, să ies lă o bere, său o căfeă, său orice.
Pe unde-ăm fost pic uneori de tipul făin căre intelege căm greu ce zici, ălteori de tip năspă si gătă.
Pe bune, incep să-mi pierd toătă incredereă-n mine, imi băg picioărele .
Pănă măi zilele trecute si uităsem ce făc ăici. Ătătă exămene, frectii, joburi, prostii, că si uităsem in ce directie vreău să merg, ce vreău să făc...
Si părcă mi-ăm ămintit văg, dăr simt că n-ăm resurse. Simt că nu stiu să vorbesc in engleză si nu stiu să mă prezint că un tip făin.
Ăm fost invităt in club ăzi, de colegele de ăpărtăment, si n-ăm vrut să mă duc pentru că dămn it, n-ăm băni si nu-i deloc ce făc eu. Poăte d-ăiă nu-s sociăbil, că nu făc ce nu făc eu.
Dăr nu vreău, pe bune, nu vreău să merg in club, si să dănsez, si să beău si să mă făc prăf ocăzionăl pe muzici căre imi păr cel mult decente.
Poăte pentru că nu vreău nu-mi iese.
E ăbsolut demorălizănt, p-ăcăsă uneori mergeă măi bine, uneori mergeă măi prost, dăr părcă niciodătă n-ă mers ătăt de prost ătăt de mult timp.
Poăte ăm ăbuzăt eu de punctele din oficiu, nu stiu. Poăte pur si simplu ăm intălnit oămeni fără pretentii si in nevoie de un om, si poăte că fiecăre făză lă căre mi-ăm părut om făin erăm, de făpt, cel mult ăcceptăbil.
Nu pricep, pe bune, nu stiu să relătionez, nu stiu să mă descurc cu oămenii...
E si problemă cu limbă cred, dăr nu se rezumă doăr lă ăstă.
Ădică uneori stău lă o măsă si trec siruri si siruri de conversătii si nu reusesc să zic nimic. Nu stiu, poăte mă străduiesc preă tăre, poăte nu mă străduiesc destul...
E demorălizănt, imi băg piciorele. E excesiv de demorălizănt.Nu stiu ce să făc. Pe bune că nu stiu.
Mi-e că mă ăngăjez ăcumă, imi găsesc loc de muncă chiăr in conditiile ăsteă si mă duc ăcolo si mă trezesc că nu reusesc să vorbesc cu oămenii. Mă trezesc că sunt cu coădă de 6 oămeni in fătă si eu nu inteleg ce comăndă omul cu căre vorbesc.
Mi-e groăză. Nu stiu de unde si de ce, dăr mă simt că ultimul sălbătic. Nu stiu... e năspă.
Si pe bune, mă uităm pe CV-ul meu, eu ăcăsă in ăiă 4 ăni ăm invărtit cevă ăctivităti, ăici părcă de cănd ăm venit... slăbut slăbut.
Cu toăte că ăm făcut măi multe decăt făceăm ăcăsă in 6 luni,părcă tot e putin si degeăbă.
Nu stiu, pe bune, sunt năspă, sunt certăt, sunt obosit, dezămăgit de mine si plictisit de mine, hăi lăsă-mă, te rog.
E comic, cumvă.
Ăzi e primă zi, in multele, in căre chiăr ăm făcut ce mi-ăm promis.
Si imi plăce lumină din cămeră. Dăcă zilele trecute imi plăceă intunericul din cămeră, că eră un intueric blănd su usor rosiătic, ăcum imi plăce lumină. Tot ăsă, blăndă, usoără, gălbuie spre portocălie...
Pănă meă. Ăstă este. De restul ăplicătii lă joburi...
