marți, 28 noiembrie 2017

fucking rational breakdown

cuz emotional breakdowns didn't get me too far, so far.



'mi-as picioarele.






....


angry tapping.




i need help.

nuj de unde sa fac rost, sa mor de stiu de unde sa fac rost, da' sa mor de nu stiu de unde sa nu fac rost.




'ultimii cativa ani, am frecat-o aiurea,

si-mi bag picioarele,
realizez ca nu ultimii cativa ani,

ci toata viata,
si-atunci.....


nu-s in stare de nimic,

nu pentru ca-s agatat in taica-meo, si starea lui de spirit imi freaca starea mea de spirit,

continuam,

nu pentur ca is agatat in maicamea, si asteptari, si similaritati, si chestii cu care am fost indoctrinat toata viata si cu care nu ma pot dezindoctrina,

nu din cauza de masturbare conceptuala perpetua,

nu din cauza ca in anu' 1 aveam prietena la distanta, si d-aia,
chipurile,
n-am prea iesit ca eram agatat in ea,




nu din cauza ca prietenii din juru' blocului nu-mi priau si am Ales sa ma refugiez singur,

nu din cauza ca parintii n-au avut grija sa ma faca sa ma tin de v-un sport, instrument muzical, ceva, sa-mi crez si eu o pseudo-baza pentru i viitoare identitate.



care-a fost scuza-n anu' 2? sau 3?


...

...


'mi-as picioarele.

si poate, stii ce,
poate n-a fost, scuza in anu' 2 sau 3.


poate c-am ajuns deja ca taica-meu,
sau ca maiceamea.

ca taica-meu care, chipurile, din cauza lu' maica-mea s-a refugiat social si n-are niciun fel de viata la 40 de ani. 50 de ani.
maica-mea, care, din cauza ca a trebuit sa compenseze lipsa de activitate a lu' taica-meu, si in consecinta, din cauza ca a muncit prea mult...
stai,ce?
maica-mea ii k.




stai, poate ca din cauza ca,
nu din cauza unuia din factori, dar din cauza tuturor factorilor, din cauza mai multor factori.

ce-au avut in comun anii mei buni?

gen, a 11-a, a 12-a, 2-3.

faptu' ca nu imi vine-n minte nicio scuza serioasa pentru ei.


iar scuzele
le numar, cumva, pe degetele de la doua maini.

'bag picioarele, ce-ar fi daca n-ar fi scuze?

ce-ar fi daca chiar alea ar fi problemele, si daca chiar nu sunt in stare sa le rezolv?

daca difereinta intre maica-mea si taica-meu, in final, a fost ca ea a fost in stare sa rezolve din probleme si el nu,
d-aia ea a ajuns mai ok ca el.


in a 11a si a 12a am inceput sa fac chestii. dupa criza rationala de la 16 ani (god knows in ce clasa eram atunci), am inceput sa fac chestii. am compensat faptu' ca ai mei nu m-au dat la nik cand eram mic. si prin faptu' ca am inceput sa fac chestii, au inceput sa se lege chestii, gen, prieteni, activitati, relatii.

faptu' ca, la un moment dat (si doar la un moment dat!) relatia a devenit toxica, a fost din cauza ca am lasat-o a devina asa. ca mi-am acordat liberatea sa o folosesc ca scuza sa nu mai fac chestii, sa nu fac destule chestii.

si-apoi, anu' 2 si 3. chiar... adica, panamea, am facut una-alta. si alea, proiectele la scoala, eseurile, notele, chiar, pentru o buna parte din ele, chiar m-am adunat,
comparativ cu anu' 4, si anu' asta, cand chiar am dat fail la greu.


nu, stai.
poate chiar am o mana de scuze bune. poate singura faza la care gresesc nu e ca nu incerc sa la depasesc, sa lucrez DESPITE, in.... ciuda, in ciuda scuzelor, ci ca nu lucrez mai serios la ele.


faptu' ca stau cu taica-meu,
faptu' ca nu pot depasi din doctrina tineretii,
masturbarea conceptuala,
si diverse alte alea-le.

individual, nu is motive serioase,
dar, colectiv, sunt motive serioase.

nu am gasit alta linie. si nu-i ca si cum nu incerc, nu incerc sa-mi dau seama de ce,

am o lista de probleme care-mi cauzeaza probleme.
poate sunt scuze, poate nu sunt scuze, dar de acolo porneste. sunt chestii de la care porneste.



am nevoie de ajutor.


nu pot, stiu ca nu pot, nu stiu de ce nu pot, dar simt ca nu pot,
sa aplic pentru un job.


rational pot.
pe bune, pot sa-ti fac si tie un cv daca vrei, si-o scrisoare de intentie, si sa-ti scriu un mail prin care sa-i ceri referinta profei de labour market


in teorie, chiar pot chestiile astea.


sunt agatarii emotionale, irationale, ne....ilogice,'mi-as picioarele, nonsensice.


chestii d-astea.

astea sunt chestiile care ma fac sa nu fac ce trebuie.


si agatarile astea, sunt justificate din consecintele, poate nu suficient de rationale, ale motivelor din capu' meu.


ii 3 dup-amiaza si deja se-ntuneca.



i need to break away.

whatever it takes


whatever
it
takes.



si repede.

marți, 14 noiembrie 2017

...

grrrgh.
mi-as picioarele.

annoyed.


stau cu un picior incaltat si unu'descaltat, 'cuz i'm too annoyed to take both off.

'mi-as
picioarele.


vreau s'fiu si eu bun la ceva,
'mi-as picioarele.

simt cateodata ca joc viate pe very hard


ca am toate primary skilele la minim si ma chinui sa ma tarasc p-aici

poate-ar fi niste inteligenta undeva pe mediu,
if i say so myself,
si
mi-s picioarele,
poate am niste noroc, ceea ce nuj daca se pune-n skile
da' se pune-n atribute

da' in rest,
'mi-as picioarele,
simt ca ma lupt cu morile de vant
si morile de vant mi-s eu

nu cu morile de vant,
nuj,
nici david si goliat nuj,

pen'ca david castiga, cumva,

da' simt ca-s....


nuj. panamea, parca toate referintele pe care-ncerc sa le fac merg prost
david il bate pe goliat, praslea cel voinic e mai voinic ca toti fratii lui mai mari, don quixote pierde lupta cu morile de vant pen'ca-s mori de vant,
nu pen'ca-s ele destepte si el prost

sau, panamea, poate ca sunt si eu don quioxote. poate, de fapt, inteligenta mi-i si ea jos si nu vad nici macar ca ma lupt cu morile de vant
'mi-as picioarele.


maybe i should learn to pick my fight, dar


ce panamea de lupte?

ca am impresia ca tot ce-am luptat toata viata,
tot ce-am competivit toata viata am fost underdog,
si, spre deosebire de filme, pare-se ca underdogii din viata cam obisnuiesc sa piarda



nuj,
'mi-as picioarele.

poate n-am perseverat destul, da' perseverenta, si ea, ii un skill pana la urma
si pare-se
ca nu-l am.


panamea, vreau si eu sa castig o data.

stiu ca oamenii sunt loviti de tornade si tsumaniuri si mor de foame prin nuj ce tari
si ca is razboaie
si frica, nu ca aia din carti sau din filme sau cand esti singur noaptea-n parc,
frica pe bune, frica cu baza solida

stiu ca lumea are probleme mult mai mari decat viata mea si dorinta mea sa-i bat pe toti copii din curtea scolii la șeptică.

panamea.
nuj.
cre'ca-s pana la urma si egoist, si poate nici nu deschid ochii la ce, pana la urma, am castigat in viata,
 dar...
panamea.

feels bad man.

adica, banuiesc ca daca n-am atins niciun varf pana arum, poate inca nu mi-am trait cea mai misto parte din viata
sau,
ma rog,
sper.

sper, panamea, sper impotriva sperantei.


.
.
.

cre'ca mai mult angry decat annoyed ar fi fost cuvantul.

desi, ii un annoyed dus la asa nivel ca se manifesta-n anger.


.
.
.

sictireala.panamea.

ce sa-i faci.

'pui mana si plantezi motivatie
sau
disciplina, mai de graba.

...

gandeam duminica,
cica,

"feel because, but act despite"

cica un coleg d-a lu' tata avea o vorba
ca
"Păduraru-i cu lozinca".

...

nuj cum s-o-nkei p-asta.

joi, 9 noiembrie 2017

se pare ca n-am pastrat legatura.

da, nu, interesant.
ca m-am intors aici sa-mi vad ultimatumul de acu' 2 luni.


cre'ca am incercat sa fortez si nu mi-o iesit. sunt in acelasi loc, cu acelasi job si apartament. cre'ca una alta s-au schimbat, dar nu atat de major cat visam. perspectiva generala s-a schimbat, dar nu definitiv. nu conclusiv. (inca?...!) nu am actionat deci, in adevar, nu s-a schimbat nimic relevant.


following your dreams
seems like a huge pain in the ass.

.
.
.


cica nimic bun nu vine usor, da' panamea.

nuj,
nuj care-i faza. adica. facand paralela cu acum niste luni, poate ca, psihologic, am facut niste pasi importanti, dar concret, real, "schimbat loc de munca si oras", n-am rezolva nimic.


nuj, panamea, iar, poate hartiile nu-s tot ce conteaza, dar totusi...



as putea sa-mi termin freakin' aplicatia aia, si-as avea o sansa la ceva super misto.

nuj dac-o s-o termin.


sincer,ii realizabil, ii uman, dar nu stiu, pa-na-mea, nu stiu dac-o s-o fac.


nici de ce, nu stiu. de ce n-o s-o fac, de ce n-as face-o.

nu-i pen'ca nu-mi doresc, sau ceva, ii pen'ca...

nuj, ma subestimez cumva. dar nu ma subestimez pasiv, gen "cre'ca nu is in stare s-o fac", ma subestimez activ. cumva nu ma las, fizic, sa-mi realizez potentialul.



" and I know a little bit,
but that bit won't do,
the bit I know is irrelevant
so I guess this song (post) is irrelevant too".


thoughts and prayers.