simple choices- massive changes
rebelions-revolutions-resolution.

De "nu te uita"

nesomn si haos
si drum de fier si de noroi
si vant si munca
si praf si ploi

Si-am ajuns.


Premize. De teatru si de auto-control, pen'ca daca iese bine iese fain, iar daca iese rau iese artistic.

Oameni.. Fixati pe bine si fixati pe rau, deschisi spre bine si deschisi spre rau, etichete , intstructiuni si preturi.

Idei. Pre-concepute si post-concepute, chiar, (ha) ne-concepute, jignitor de prost concepute

Idealuri. Smerenie prin maretie, apoi refuzul smereniei si al maretiei, iminent, maretie prin smerenie in final.

Visuri. Vise Dau totul peste cap cand ti-e lumea mai draga si nu termina joaca pana nu-ti scot un ochi.

Principii. Daramate si ridicate, consolidate si puse sub semnul intrebarii. Sa fie.

Culori. Orbitoare si deschizatoare de ochi, neintelese si nesimtite. Uimitoare si umilitoare.

Sperante. La daramarea premizelor apar sperantele, si-atunci astea raman tot ce ai.

Dorinte. Mai date peste cap si mai prost definite ca niciodata.

Concluzii. Opuse premizelor, strans legate de oameni, nascute din lupta ideilor cu ale idealurilor si contopirea visurilor cu principiile. Ele au colorat sperantele si au pus putin la punct dorintele.

Ca-ntotdeauna, viitorul vorbeste despre prezent mai mult decat o face trecutul, asa ca sa curga.


~Ratacit in valul de ganduri, regasit la reflux

Dar da, eu cad cel mai des, da' raman cel mai putin jos. Stabilisem, nu? Nu ma ridic de fiecare data atat de sus cat spera altii, ce sa mai zic de cat sper eu, da' nu stau jos. Nu ma ridic destul de repede, da' ma ridic, ma ridic inainte sa cad iar si nu cad de doua ori la rand. Nu ma ridic ca-i musai, ma ridic c-asa vreau eu, sa ma ridic, si-o sa ma ridic iar, pana nu m-oi putea ridica mai sus.

Lanturi

Viata in dungi merge, viata intre dungi deja merge prost.

Linia dintre vis si realitate, e cea mai nesimtita linie. S-o impingi e ca un contact direct cu imposibilul, s-o stergi ar trebui s-o renunti la viata.
Si-atunci? Te opresti si privesti umilit de neputinta. Dar daca totusi o stergi? O stergi si... Ai sters-o? Incepi sa simti intepatura constiintei in inima. Pumnalul ei rece este la un gest de a termina totul. De ce ai sters-o? De ce ai sters linia? Intorci capul si privesti constiinta in ochi. Oare cine pune cu adevarat intrebarile? Te uiti in jur. acum nu te mai opreste nimic. Eliminand limita spre vis ai eliminat orice alt impediment. Orice distanta. Esti liber.

Mai privesti o data constiinta, inchizi ochii si ea dispare. Nu simti ca ai inchis ochii , pleoapele acum nu te mai impiedica sa vezi, insa constiinta a disparut. Inca simti pericolul, simti arma langa inima, dar...
Nu o vezi. Si-atunci pleci. E doar o simtire, mai uita-te inca o data, nu e nimic! Pasesti precaut in spatiul nu de mult limitat. Esti sigur.

Alergi, acum fara nicio retinere, treci prin toate locurile odata limitate, simti nisipul moale sub picioare, apoi mirosul marii. Nu te opresti, pasesti peste mare, simti pamant, iarba, stanca, aerul rece de munte. Te bucuri de tot ce ai in jur, transformi tot ce vezi in tot ce ai nevoie. Detii controlul absolut. Esti nelimitat.

 Te lasi pe spate si-ti privesti cerul. Infinitul a devenit al tau. Iti privesti cerul, schimbi locurile norilor, scazi intensitatea soarelui si iti multumesti ca ai sters acea linie. Dar constiinta? Cu toata buna dispozitie ai uitat, dar inca simti varful pumnalului. Nu te intereseaza, daca ar fi vrut sa te atace ar fi facut-o deja. Te ridici si pornesti dinnou prin lume. Tot ce ai in jur nu inceteaza sa te bucure, insa oricat ai merge si ai cauta... Esti singur.

Imposibil, e lumea ta, e asa cum o vrei, nu vrei sa fii singur. Incerci sa creezi, iti imaginezi viata, ordoni vietii sa apara. Totusi nu. Nimic. Ai puterea sa schimbi ce vrei , dar nu viata. Si atunci observi linia. Toate limitele au disparut lansand locul acesteia. Nici macar constiinta ta, atat de vie cu putin timp in urma nu mai este cu tine. Moartea domneste in aceasta lume in care esti plin de viata. Nu suporti. Nu accepti. Si-atunci?. E o singura solutie. Esti sigur.

Iti aduni puterile si stergi linia. Totul cade in jurul tau, totul se transforma, realizezi ca ai ochii inchisi si deschizi pentru a vedea ca linia aceea nu te mai impiedica. Dincolo de ea e viata. Viata e tot ce doresti. O savurezi, te bucuri de fiecare aspect al ei, ai inima implinita. Constiinnta iti zambeste din spate in timp ce umlpe teaca pumnalului. Ridici ochii si vezi ca toate celelalte limite au aparut. Cu acea nesimtire pe care o stii, in fata pasilor tai se-ntinde limita intre vis si realitate. Atatea linii, atatea opriri, insa acum o simti cu adevarat. Esti liber.

De luna plina

Din desaga cu cantece pe care le-am auzit dar nu le-am ascultat. Aproape ca ma mir ca-mi place.



Si inca nu sunt fan Coldplay.